3,759 matches
-
într-o poiană destul de largă ca să ne îngăduie să vedem orice vietate ar fi ieșit din pădure. Ne-am așezat pe pământ, uitându-ne neputincioși unul la altul, bătuți de gândul să ne luăm viața întrucât nu mai vedeam vreo scăpare. Rodoald era cel mai disperat. Se considera vinovat de pierderea surorilor și de moartea vărului. Rotari l-a oprit exact în clipa în care voia să-și înfigă în piept vârful suliței rupte. S-a luptat cu el rostogolindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
plină de fete drăguțe și neștiutoare, că Înota În apa limpede, se scufunda și, dintr-o dată, simțea că alge maronii se Încolăceau În jurul lui, panglici umede și filiforme a căror atingere Îl trezi. Și fu conștient imediat, fără cale de scăpare, că nu-și dorea să mai trăiască acel trecut și nici să se refugieze Într-un viitor necunoscut. Nu voia o altă femeie, o altă viață. Vreau să rămân acolo unde am fost. Singura noutate pe care o caut e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și Înfrângerea. Iar Înfrângerea aducea cu sine indiferența rece a puterii, uitarea, dezonoarea și poate chiar scările romane - Închisoarea. Eh, poate că noaptea lucrurile par mai grave decât sunt În realitate, dar Îi părea că nu mai are cale de scăpare, că era prins În cursă, ruinat. Nu rezistă dorinței de a privi chipul micuței sale. Trecu peste căsuța păpușilor, peste teatrul de marionete și peste corpul bonei. Dormea Întinsă pe spate, ca Într-un sarcofag, cu o expresie de nemulțumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Antonio, avea atâta lumină, pe când la Sant’Agostino era Întuneric și Îl Încerca un sentiment de teamă. Agentul Romeo verifica ușa, iar el Îl pierduse din vedere pe onorabil. Dac-ar fi fost pe stradă, aceasta ar fi fost o scăpare de neiertat. Îl căută, strecurându-se În transept. Încălțările lui scârțâitoare de lac scrâșneau pe pardoseala de marmură. Lăsă În urmă cardinalii, crucifixurile și mormintele familiilor patricienilor. Nici măcar nu-i băgă În seamă pe sfinți, pe profeți, pe Isaia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
asasinul, Începu Valentina. Clasa izbucni În râs. După două ore de ascultat la căști plângerile clienților, capul Îi zumzăia ca și când ar fi fost plin de gândaci. O usturau ochii: pe ecranul computerului pâlpâiau doar cifre verzi. Căută o cale de scăpare - dar pereții nu ofereau nici un fel de relaxare, iar dincolo de postul ei displayul din sală arăta alte numere chiar mai neliniștitoare: informațiile statistice generale asupra principalilor indicatori de trafic și de performanță, dar și nivelul de trafic pentru fiecare grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spate cu o mișcare acrobatică de arte marțiale care-l Întinse la pământ, fără suflare. — Să nu mai Încerci vreodată să pui mâna pe onorabil, căpușă jegoasă. Dacă mai Încerci, te omor, amenință. Și era foarte convingător. Zero Își căută scăparea sub roțile autocarului. Polițistul Îl prinse de picior. Rămase În mâini cu gheata lui sportivă. Celălalt agent - tânăr, cu chip de diacon - se aruncă asupra lui, prinzându-l de cot. Dă-i pace Antonio, oprește-te. Trebuie să te stăpânești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
proiectele ei erau doar vorbe. Maja nu avea să-l părăsească niciodată. Fantazează despre schimbări majore, despre cei treizeci de ani ai săi, despre viitoarea ei viață așa, ca să pălăvrăgească, să-și creeze iluzia că mai exista o cale de scăpare. Lunile s-au scurs una după alta, iar eu n-am știut să prind clipa. Și acum nu ne mai rămâne timp - am pierdut-o. Ieși. Rătăci dezorientat dintr-o parte În alta printr-un coridor alb, Încurcând apoi butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
doi-trei galbeni, o batistă de mătase galbenă brodată cu fir roșu, subțire, pe care se vedea clar blazonul Drăculeștilor, iar în colțul ei era legat un sigiliu domnesc. Speriați și mai ales pățiți își dăduseră imediat seama că n-au scăpare. Lui Vlad Dracul i se dusese vestea de om necruțător și mai ales învinuirea de hoție era de neșters. Era suficient să strige careva uite hoțul că erau imediat trași în țeapă cei asupra cărora erau aruncate vorbele. Gheară trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe ei, pe colegi. Orele de curs au trecut rapid, iar bârfe și despărțiri umpleau liceul. Ca o altă zi normală de clasa a XII-a. Ultimul an. Ultimele momente de chin, de falsitate și urma facultatea, portița mea de scăpare. Vezi pe unde mergi! Strigă la mine un băiat de vreo doi metri, brunet, cu ochii căprui, cu fața plină de acnee și părul nespălat. Scuze, am icnit și mi-am continuat drumul spre copacul din curtea școlii. Era în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ceea ce se zvonește despre ei chiar e adevărat, ei amândoi, Romulus Frunză și Remus Frunză, luptaseră în războiul civil, de-aia ar fi bine să ne pregătim cu toții pentru înfrângerea inevitabilă, cei pe care-i prind ei, n-au nici o scăpare, și n-avem nici onoare, nici patrie și se cacă pe noi toți, până la ultimul, și pizda mă-sii pe deasupra. Auzind toate astea, Prodan s-a făcut roșu de furie, a smuls foaia din mâna lui Jancsi și, după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tumulus, unde se chirci În poziție fetală. - Marie! Marie, deschide ochii! Uită-te la mine! Nu răspundea comenzilor lui. Un val amestecat cu sînge tocmai o Înghițise În abisul coșmarului. Cu capul răsunînd de bătăi surde, tîrÎtă fără putință de scăpare În vîrtejuri Învolburate, simțea că se sufocă. Izbitura valurilor, urlete omenești sfîșietoare, o mînă care se Întinde și caută cu disperare s-o prindă, imagini și zgomote terifiante amestecate o luară pe sus, ducînd-o către un hău negru În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu pași mari, mă uit rapid la ceas. Zece și douăzeci și două. Am exact opt minute ca să mă asigur că documentația pentru contractul Fallons e în regulă. Deschid fișierul și scanez paginile rapid, căutând greșeli, verificând dacă există vreo scăpare. De când sunt la Carter Spink am învățat să citesc mult mai repede. Adevărul e că fac totul mult mai repede. Merg mai repede, vorbesc mai repede, mănânc mai repede... fac sex mai repede... Nu că aș fi avut parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scăpat... Nici măcar n-am văzut documentul. Nu mi-a captat atenția, nici măcar o secundă. Probabil că mi-a fost pus pe birou, după care a fost acoperit cu altceva. Un dosar, un vraf de dosare, o ceașcă de cafea. O scăpare. O greșeală. Unica greșeală pe care am făcut-o vreodată. Aș vrea să mă trezesc și să descopăr că totul n-a fost decât un coșmar, că s-a întâmplat într-un film, sau altcuiva. Că e o poveste pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu ! Tu ai vrut slujba asta ! Acum muncește ! Mă împinge atât de tare că intru clătinându-mă în încăperea ticsită de oameni. Mă simt ca un gladiator aruncat în arenă. Jan stă la ușă cu brațele încrucișate. N-am nici o scăpare. Va trebui s-o fac. Apuc tava mai bine, las capul în jos - și avansez încet în camera aglomerată. Nu pot să merg firesc. Parcă am picioarele de lemn. Mi s-a zburlit tot părul de la ceafă ; îmi simt sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prag. N-aș vrea să vă întrerup, dar... aperitive în zece minute ? — Sigur că da, doamnă Geiger. Îi fac o reverență automat, apoi Trish pleacă, iar Guy aproape leșină de uimire. — Faci reverențe ? — Ei, faza cu reverența a fost o scăpare, admit. Îi surprind privirea siderată și simt că-mi vine să râd. Guy, ce-i cu tine aici ? — Sunt aici ca să te conving să te întorci. Evident că de-aia e aici. Trebuia să-mi dau seama. Nu mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
momentul În care avionul Începe să se zgîlțîie puternic. De ce se zgîlțîie avionul ? O, Doamne. Fără veste, mă năpădește un puternic atac de panică. Înnebunesc. Pur și simplu, Înnebunesc ! SÎnt prinsă În cutia asta mare și grea, fără putință de scăpare, la kilometri Întregi deasupra solului... Nu pot trece prin chestia asta de una singură. Simt o dorință copleșitoare de a vorbi cu cineva. Cu cineva care să mă liniștească. Cu cineva care să-mi dea sentimentul de siguranță. Connor. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
urît ceasul ăsta al tău ! Dacă l-ai fi purtat pe cel pe care ți l-am dat eu... Amuțesc brusc. Categoric, se aud pași care se apropie. SÎnt aproape la ușă. — Fuck ! Connor se uită În jur căutînd o scăpare. Fuck... fuck... — Calmează-te ! O să ne ghemuim și noi Într-un colț, șoptesc. Oricum, poate că n-or să intre. — O idee extraordinară, Emma, murmură furios, În timp ce traversăm iute camera, cu mișcări stîngace. De mare excepție. — Nu mai da vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la loc În fund, lângă bivolița aia care guiță scurt. Mă dorea din nou lângă ea, iar eu habar n-aveam ce trebuia să fac! Dacă aș fi știut să rostesc vorbe, poate că aș fi găsit o cale de scăpare, dar așa... - Tu, Krog, Îmi spuse ea cu cuvinte, În timp ce un firișor de bale i se prelinse pe bărbie. Măi, Krog, măi. Krog eram eu. Trimisul. M-am gândit să zâmbesc ca să câștig timp, dar ea a Înțeles totul greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe Gau: Înconjurat de o mulțime dintre ai noștri, Împărțea izbituri Într-o parte și În alta cu o uriașă ghioagă din lemn. A căzut, izbit de câteva sulițe și, cât era el de vânjos, nu și-a mai găsit scăparea. Ne-am oprit doar după căderea nopții, când deja nu mai vedeam nimic. Ninsoarea se Întețise și, din spusele iscoadelor, câțiva dintre vânătorii care se mulțumiseră doar să privească lupta de sânge de pe coline, se apropiau acum de satul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cedaseră. Un aparat respira În locul meu. Fiind inconștient, nu știam mai multe despre moarte decât știu morții. Dar capul meu (presupun că era capul) clocotea de vedenii, năluciri, halucinații. Care nu erau visuri sau coșmaruri. Coșmarurile au o portiță de scăpare... Amintirile cele mai pregnante sunt cele ale vagabondărilor, pribegiilor, În care Îmi simțeam inima grea. Într‑una din aceste vedenii mă găseam pe o stradă, Într‑un oraș, În căutarea unui loc unde trebuia să‑mi petrec noaptea. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
-o, ferfenițiți-o... Ah, cât sunt de singur, mă doare sângele, mă dor pleoapele... (Către ARTUR.) De ce toate astea? De ce? GARDIANUL (Către ARTUR.): Chiar, ce s-a întâmplat? CĂLĂUL (Către ARTUR.): Ce v-a venit? ARTUR (Impresionat.): A fost o scăpare, o incertitudine... COLONELUL: Ce păcat! Ce păcat! GARDIANUL (Către COLONEL.): N-a vrut s-o scrie... CALĂUL: I-a alunecat mâna... ARTUR: N-o să se mai întâmple... GARDIANUL: Eu zic să ne îmbrățișăm cu toții... Să fim prieteni... Să ne povestim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
măceș e singura înviorare în acest spațiu electrostatic. În colțul camerei, a rămas o pată care bate spre maro, vreun funcționar stângaci, grăbit să plece undeva, a răsturnat cu cotul o stacană de cafea. Toți l-au privit reprobator, asemenea scăpări nefiind amuzante decât în filme. Raportul electronic mai are o pagină în afara celor parcurse deja. E compilația altui sector și poartă titlul pompos de Chei Geopolitice în Balcani. Se repetă... Se repetă... Se repetă... Page down... „...deși aceste talismane sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
În timpul ăsta, ochiul rătăcit al lui Pascal stăruie asupra fiecărui amănunt al atelierului, accesibil în mod destul de curios prin cămara de mături de la observator. Cum de n-a știut de mai demult de povestea asta? Dar nu e la prima scăpare. Și pentru prima oară de foarte, foarte mulți ani, are senzația binefăcătoare că se află într-un loc perfect apărat, la adăpost, poate pentru totdeauna, de Izabela. Această plăcută senzație de eliberare e intensificată de conținutul gălbui al paharului. Pascal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
îl mângâie drăgăstos, el se foiește nedumerit, apoi simte cum degetele ei de vițe și odgoane vegetale strâng gâtul lui Stelică, îl încolăcesc tot mai apăsat, tot mai strâns, el abia mai răsuflă, horcăie, se zbate dar nu mai este scăpare, se sfârșește sub sugrumarea ei, târzie sugrumare, așa cum dăduse să o facă de demult, de când îl prinsese cu securista aia de Aspasia chiar la el în garsoniera de la primărie, îl trimisesră primar aici, după ce îl scoseseră din minister, rotația cadrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în halul ăsta Stelică, să umblu să te pedepsesc până și în mormânt... Începu să țipe îngrozită, un nu deznădăjduit, urlet al neputinței de a te mai opri din prăbușire, urletul groazei de a te vedea cum te cufunzi fără scăpare în bulboane de fum și pucioase, deznădejdea de a privi cum îngerul trimis spre tine își schimbă dintr-o dată înfățișarea, cu chipul schimonosit în rânjet devorator. - Am venit eu la tine, mai devreme, strigă Adina din hol, chinuindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]