4,646 matches
-
din Yoga S¿tra a lui Patañjali, un fel de coautor al anumitor pagini, tratat comentat pe larg prin experiența clasică a lui Zerlendi 2. Pentru comentatori, această mărturisire pare concludentă și suficientă. Partea a doua a nuvelei fantastice e schițată așadar la capătul și sub influența discursului științific din Yoga. Eliade numește coabitarea extrem de clar: (inter)dependență. Dar ultimul studiu de indianistică Înainte de SDH e abia din 1937 (data apariției 3), iar din 1937 până la plecarea În Anglia, cu excepția mai
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a fost apropiată de anumite principii „oculte” ale menținerii sănătății 3. Oare toate aceste indicații tehnice sunt un comentariu literar la textele yoghinice clasice? Eliade o spune, cu dezarmantă sinceritate (dovedind și imensa libertate de care dispunea pentru a-și schița legăturile dintre opera științifică și cea literară): „Am dat unele lămuriri referitoare la asemenea practici În cartea mea despre Yoga, și nu mai revin În povestirea de față” (76). Prin urmare, cititorul este pur și simplu invitat, dacă e atent
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mahomedane”3. Din aceste fragmente se vede cum Kőrösi Csoma nu e răspunzător de nimic din voga ulterioară a temei 4. Însă amestecul de intensitate, puritate, ierarhie spirituală și inaccesibilitate geografică nu e tipic doar pentru excepția tărâmului nevăzut, mereu schițat În zona tibetană și himalayană. Întregul Tibet, până târziu În secolul al XIX-lea, păstrează caracteristicile istoriei sale medievale, În care predomină funcția lui Avalokiteïvara și a dublului său activ, vizibil și nu mai puțin suprem, care e un (nou
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a ambiguității Îi salvează unitatea vocii. Cu cât experiențele yoghinice devin mai puternice și mai captivante, Înțelegi rostul pasivității acelor femei care conturează secretul rudei lor dispărute: soțul, tatăl și stăpânul sunt trei ipostaze ale lui Zerlendi prin care se schițează funcția acestei masculinități religioase tradiționale. În legislația hindusă arhaică, femeia nu se poate elibera decât contribuind, prin achiziția și stratificarea faptelor bune, la „destinul” bărbatului, În special al soțului căruia Îi Împărtășește moartea (cum nu Înțelege prea bine Honigberger În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
treziți, pentru care timpul și amintirile abia sunt la Început. De câteva ori, cu o asiduitate ce trebuie recântărită prin precaritatea medicală a epocii, el urmărește expansiunea holerei În versiunile morbului asiatic cu o atare insistență, Încât pare că-i schițează harta. The long-dreaded guest, holera, e rătăcitorul doar cu puțin mai extins În Asia decât sunt În 1869, la Brașov, traseele medicului Honigberger. Traseul lui Honigberger În anii 1834-1836 coincide cu traseul celei de-a doua pandemii de holeră, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
concretul imediat, descris conștiincios, dar tern, în ciclurile Rurale și Urbane, unde sunt prezente imagini ale Bărăganului natal sau ale suburbiei bucureștene. În Tablouri și cântece din călătoria mea (1938), Slove desculțe (1939), Daruri pentru cocioabe (1944) S. continuă să schițeze diferite scene, unele și din natură, adesea în alcătuiri destul de expresive, deși nu foarte originale, repetând în exces câteva figuri de oarecare efect la început. Discret, își fac loc și aluzii la nedreptățile și revoltele sociale - acestea fiind preponderente în
SARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
că farsa Nevasta lui Cerceluș de Petre Locusteanu e „fără pretenții literare dramatice”, deși trădează „talentul considerabil al autorului”. Emil Gârleanu publică articolul Teatrul lui Vasile Alecsandri și proza poetică Zile de iarnă, dar și însemnări despre piese și actori, schițând, de pildă, profilul lui Nicolae Soreanu. Victor Eftimiu creionează portretul lui Henry Bataille (cu prilejul reprezentării piesei La Femme nue la Teatrul Național) și pe cel al lui Oscar Wilde. În câteva amintiri, intitulate Dezgropate..., Caton Theodorian își povestește, la
SCENA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289543_a_290872]
-
propriu-zise. Astfel, Mihail D. Paleologu transpune articolul Shakespeare (după Octave Uzanne), Cristian P. Popovici tălmăcește un fragment din eseul Hamlet și Don Quijote al lui I. S. Turgheniev, N. Livescu un fragment din lucrarea Tragedia de Hippolyte Taine, iar Spiru Prasin schițează portretul lui Catulle Mendès. Din Alphonse Daudet este selectată schița Prima mea piesă (tradusă de N. Livescu), iar V. Podeanu tălmăcește poezia O lacrimă de Sully Prudhomme. Încercarea de a deplasa atenția publicului de la vodevil și melodramă spre „piesele serioase
SCENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289547_a_290876]
-
poet al morții”, este un descoperitor de arhetipuri și esențe, cu o dezinvoltură provenită din detașarea de posesiune și din stil. Botta este astfel înscris în tradiția literaturii române, văzută de poet ca purtând vocația pentru clasicism, căruia S. îi schițează, pe urmele ideilor celui interpretat, o ontologie - clasicismul ca mod de a fi în lume. Pe de altă parte, se referă la orfismul poetului, înțeles ca mod de refacere a unității originare, la care și suprarealismul visa, dar care aici
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
ca în Descăpățânarea sau Pragul de taină („Teatrul”, 5/1977, reluat în volum în 1979), unde încercase construirea unei parabole filosofice a dilemelor politice în jurul personalității lui Miron Costin. Prin Miron, fratele său Velișco și prin domnitorul Constantin Cantemir se schițează atitudini diferite ale așteptării și supunerii în istorie, de la amânarea filosofică, modalitate de a așeza destinul sub vremi (Miron) la curajul scurtcircuitării riscante (Velișco) și la acceptarea benevolă, dar șireată, a tutelei turcești (voievodul). Prins între forțe contrare și în
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
cu anecdote populare versificate. Lăură Vampa, Eugen Vaian și Traian Demetrescu se arătă în nuvelele lor adepții unei proze de observație socială, cu accente naturaliste. I. L. Caragiale, prieten și mentor literar al lui Vaian, și-a republicat în S.i. schița Norocul culegătorului. R.Z.
SAPTAMANA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289480_a_290809]
-
mai curând din tensiunea de moment a luptelor politice, decât dintr-un program limpede de acțiune socială. Autorii articolelor sunt Hasdeu, precum și N. Nicoleanu, care dă aici și versuri în nota obișnuită a liricii sale. Hasdeu scrie și cronică dramatică, schițând un adevărat plan de dezvoltare a teatrului românesc, dar, mai ales, criticând aspecte ale stagiunii din 1866: repertoriul necorespunzător, format din localizări și imitații, lipsa de pregătire a actorilor, punerea în scenă nesatisfăcătoare etc. Într-o recenzie la Tentamen criticum
SATYRUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289511_a_290840]
-
curent. Oricum, odată cu realizarea proiectatului guvern (deși nu În forma exactă proiectată de Boerescu) „noul liberalism” al acestuia a fost În mod public asumat (la Începutul lui 1880) . Nu a fost Însă ultima metamorfoză boeresciană. După scurt timp, politicianul a schițat o aparentă apropiere simbolică de conservatori, În timpul dezbaterilor referitoare la chestiunea Dunării. „Sunt din aceeași școală cu d-sa [Lascăr Catargiu], adică a respectării ordinii și legalității” , afirma Boerescu. Scopul aserțiunii era Însă, o dată În plus, unul polemic; bineînțeles, coincidența
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
exact, chimia verde se referă la modul de a influența practicarea chimiei; ea se regăsește în învățarea elevilor, cercetând o cale către o moleculă interesantă, ținând cont de o procedură analitică, producând o substanță chimică sau o formulă chimică sau schițând un produs. Chimia verde a fost promovată în toată lumea de o creștere a numărului de cazuri dedicate, prin activitățile unor organizații cheie. Acestea includ rețeaua “chimiei verzi” și Institutul de Chimie Verde, care acum este parte a Societății Americane de
Chimia verde si tehnologiile prietenoase de mediu. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Ignat Corina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1159]
-
TRIBUNA POPORULUI, cotidian apărut la București între 15 septembrie 1944 și 11 februarie 1945. Director: G. Călinescu. Are și un supliment umoristic săptămânal, intitulat „Pinguinul”. Într-un editorial din numărul al doilea, după ce schițează tipologia ideală a unui cotidian de informație, arătând că „ziarul este un instrument de educație delicat, care are nevoie de oameni destoinici și de sforțări leale”, că trebuie să dea „educație literară mulțimii și prin urmare trebuie scris frumos și
TRIBUNA POPORULUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290257_a_291586]
-
pe care adversarii le aduceau nu numai omului politic, dar și poetului V. Alecsandri, situația scriitorului într-o societate apăsată de lupte politice și dominată de interese de partid. Într-un alt articol, Literatură și limbă (1868), Bolliac încearcă să schițeze un răspuns la criticile maioresciene, dar, în lipsa argumentelor de principiu, se mulțumește să semnaleze slăbiciunile unor traduceri din „Convorbiri literare” sau să comenteze nefavorabil limba în care era redactată revista. Cu altă ocazie, recenzând piesa Vornicul Bucioc de V. A
TROMPETA CARPAŢILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290275_a_291604]
-
cu grave efecte antisociale. Bun cunoscător al limbii și literaturii germane, T. face câteva cercetări de literatură comparată, încercând să prezinte receptarea unor autori în România. Cea mai reușită este Heinrich Heine și heinismul în literatura românească (1930), unde se schițează o biografie a poetului, precum și o scurtă caracterizare a poeziei sale, marcată de contradicțiile omului, oscilând între „cântecele de nesfârșită gingășie, simple, divin de profunde”, cu o limbă melodioasă, care le transformă „într-o adiere, într-un tainic freamăt”, și
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
de contemplare a naturii. Cântăreț - fără patosul și elanul dinamitard al lui Geo Bogza - al peisajului industrial prahovean interbelic, T.-M. evocă, în același timp, cu regret, natura încă neprihănită de „modernizare” și se preocupă de condiția omului sărman. Sunt schițate, pe alocuri, elementele unei drame configurate de conștiința vidului existenței și de angoasă. Colaborarea la „Urmuz” și prietenia cu Geo Bogza i-au adus lui T.-M. renumele de avangardist. De fapt, structural reticent față de îndrăznelile extreme ale avangardei, într-
TUDOR-MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
fără ecouri din Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Poetul încearcă să descopere divinitatea în propriul suflet: „Lângă inima nopții veghez/ luceferii stinși din sufletul meu./ Poate, mă doare acest drum povârnit, / căutându-l în mine pe Dumnezeu”. Stăpânit de neliniști, schițează, cu peniță argheziană muiată în expresionism, un spectacol terifiant: „Vulpile fug spre vizuini, / Pădurea sare din rădăcini, / Nicăieri nu e bine, / Taci și ascunde-te-n tine”. Priveliștile sumbre sunt contrapunctate când și când de scene idilice. Pe măsura avansării
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
referința”. Pe de altă parte, în povestiri se regăsesc umorul și sentimentalitatea, calități tradiționale ale prozei rurale, aici manifestate într-o versiune deloc desuetă. El însuși revendicându-și o dublă descendență - din Marin Preda și din Școala de la Târgoviște -, U. schițează o autocaracterizare acceptabilă. Din perspectiva subiectelor, dar și a construcției și scriiturii, textele au o diversitate marcată, întruchipând un caleidoscop cu o mare varietate cromatică: piesa titulară, Prunele electrice, este cronica aventurilor unei formații neprofesioniste de muzică rock, confruntate cu
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
același plan cu Zenovie se mai află doi martori și povestitori: tatăl său vitreg, tâmplarul de sicrie Semproniu, și negustorul de antichități Petru Cain, raisonneur-ul istorisirii. În jurul acestui fir epic se țese o plasă de depoziții, relatări, confesiuni, bârfe, impresii, schițând traseul unor destine colaterale - unele memorabile, altele nu - și evocând mediul abrutizant de provincie, nivelator și refractar la dramele morale. Cartea lui U. a avut un răsunet critic binemeritat, autorul ieșind în lume în compania lui Florin Sicoie și a
URSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
de valorizare, iar folcloriștilor le reproșează neabordarea creației orale de pe pozițiile etnoesteticii, ceeea ce ar presupune o bună cunoaștere a esteticii savante. Dacă în Poetică folclorică aplică teoria artei la literatura orală, iar în Prolegomene la o estetică a folclorului schițează o teorie a valorilor și a frumosului, în Etnoestetica încearcă apropierea problematicii esteticii literaturii orale de „modelul unei discipline de-sine-stătătoare”. Secțiunile cărții tratează despre cadre axiologice, capodopera folclorică, categorii ale etnoesteticii, poetica folclorului, forme ale imaginarului și ale creației. Miorița
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
în posesia memoriilor lui, le-a publicat în „Gazeta săteanului” (1892-1893) și separat în 1893, retipărind volumul în 1908. Istoria vieții mele este „prima carte de amintiri din literatura noastră” (Laurențiu Faifer). Dincolo de istoria intimă, paginile interesează sub raport documentar, schițând imagini pregnante ale diferitelor medii ale timpului: boiernași din Moldova și Basarabia, influenți negustori bucureșteni, dascăli greci, țigani robi de pe moșii - o lume cufundată încă în feudalism. Evocarea este făcută cu umor și talent, într-o limbă viguroasă, ușor arhaică
VARNAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290437_a_291766]
-
de sinteză intitulată Istoria teatrului românesc, apărută în 1972 într-o colecție de uz școlar, va cunoaște o reeditare revizuită și amplificată în 1995. Elaborată mult mai târziu, se vrea a fi o „privire sintetică” curățată de clișee, urmărind să schițeze liniile de evoluție ale fenomenului teatral autohton. Lucrarea, utilă, contează mult pe elocvența cifrelor („indicatorii cantitativi”), a înșiruirilor de nume și de titluri care pot da seama despre „avatarurile” creației dramaturgice și scenice la noi. „Povestea”, astfel condensată, este plasată
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
Marco Cugno și Marin Mincu, Milano, 1980, 25-47; Ion Pop, Jocul în mișcarea de avangardă, ST, 1981, 12; Piru, Ist. lit., 405-406; Mircea Iorgulescu, Un artist numit Urmuz, RMB, 1983, 11 934; Centenar Urmuz, LCF, 1983, 11; Ion Pop, Urmuz. Schiță de portret, RL, 1983, 11; Mircea Scarlat, Morala unor (pseudo) morale, RL, 1983, 11; Geo Bogza, Urmuz, RL, 1983, 11; Cezar Baltag, Urmuz și lumea pozitivă, ARG, 1983, 3; Constantin Pricop, Urmuz, CL, 1983, 3; Ion Pop, Urmuz al posterității
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]