1,872 matches
-
satele apropiate, începură să se audă, ca o tânguire, umplând văzduhul de o chemare tristă... A urmat o noapte senină... dar, ce noapte!... se vesteau între ele, trezindu-se ca din coșmar, ca o înțelegere pentru o primejdie mare. Stelele sclipeau pe cerul nemărginit, ca tot atâtea făclii, ca la o înmormântare infinită... și, neînțeleasă... La primul cântat al cocoșilor, clopotarii au revenit cu dangăt jalnic de chemare. Era mobilizarea... Văzduhul era un vaiet și o năucire de clopote... de clopote
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
când toamna intră de-a binelea în iarnă. Pășeau cu mare fereală pe o potecă, prin pădurea întunecată care se înalță tăcută, de nepătruns, bătrână și liniștită, de parcă dormea sub povara unui vis adânc... Pădurea cu copacii încărcați de zăpadă, sclipea sub razele de argint ale lunii. Din niște cuiburi se auzi croncănit de corbi... Luna mergea pe deasupra, luminând ca ziua pânza de zăpadă. Din nou clopotele de la Schit bătură, o vreme, apoi, din ce în ce, tot mai încet, până când
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ziua pânza de zăpadă. Din nou clopotele de la Schit bătură, o vreme, apoi, din ce în ce, tot mai încet, până când glasul lor se stinse... era sfârșitul vecerniei... Pădurarul își făcu cruce. Se înnoptase... Noaptea era luminoasă și geroasă, zăpada sclipea sub razele lunii, ca presărată cu scântei. Înaintând în inima codrului, întunericul devenea tot mai amenințător, și-i înconjura tot mai strâns. Ninsoarea se înteți și vântul începu și el să sufle tot mai tare... și în curând începu să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
timp, „dungatul“ nu i-a mai ieșit în cale. Într-o seară Anton cobora valea Horincei, spre miazăzi de Mălușteni... Valea întunecată și cufundată într-o tăcere adâncă. Luna, care tocmai răsărise, în spatele lui, aruncă dinaintea-i umbre prelungi... Zăpezile sclipeau gălbui. Fără veste, la o cotitură, Anton rămase locului ca înlemnit. La marginea unei poteci, înălțată, ședea un animal mare, întunecat... El face o mișcare, și luna izbește drept în ochii lui, care scânteiază puternic străluciri verzui. „- Numai ochii lupului
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
prin frunzarul copacilor petece mișcătoare de lumină. Câtva timp, merse cu lumina în față, la o cotitură totul se topi din nou în bezna pădurii. Noaptea începu s-o împresoare din toate părțile, mai deasă ca înainte. Deodată, în întuneric sclipesc două puncte luminoase, galben-verzui. Tresări, dar nu se sperie. Cele doua luminițe apar și dispar, în răstimpuri... dar, nu se distinge nicio siluetă. Apropiindu-se cu murgul la pas, în fața lor, la 20-30 de pași, tot mai limpede, se deslușea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
deslușit sunetul îndepărtat al unui corn și numaidecât îi răspundea din fundul lumii, altul și apoi altul, vestind parcă irepetabilitatea destinului omenesc. Mașina directorului părea că pătrundea tot mai adânc în Valea Tisei, nu în altă vale apropiată nouă, care sclipea în depărtare mai mult ca oricând, și se furișa în pădurile bătute de un vânt aspru ce le scotea la iveală posomorâta lor frumusețe. Da-îmi spuneam ca în copilărie când eram convins că la următoarea răspântie a pădurii mă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lume și ieși. Dispăru apoi, din fața lui Valy ca o vână de ceață. Afară, ploaia măruntă și rece îi împrospăta lui Gerard fața parcă scoasă dintr-un cuptor încins. Faruri de mașini parcă pripășite, luminau zadarnic, spărgând ici-colo, bălțile și sclipind doar scurt și dispăreau în întuneric ca și când n-ar fi existat. Parcă dispăreau toate după o imensă cortină: lumini, umbre și iarăși lumini. Scrutcircuitate doar... Gerard ar fi intrat într o cârciumă, da, din minut în minut, se suna deja
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Misiunea Anglicană. Domnul Eckman era creștin. Cât era linia ferată de lungă, coșurile Înalte scoteau flăcări. Dogoarea lor nu pătrundea prin peretele de sticlă. Era teribil de rece - o noapte de aprilie precum o ilustrată de Crăciun de modă veche, sclipind de promoroacă. Myatt Își luă haina de blană dintr-un cuier și ieși pe coridor. La Köln trenul stătea aproape patruzeci și cinci de minute, Îndeajuns ca să bea o ceașcă de cafea fierbinte sau un pahar de vinars. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În timp ce franțuzoaica țipa, râdea și se cambra, aruncându-și indecențele disperate spre o lume care n-o băga În seamă și nu se amuza. Pera se vedea departe și mult sub ei, luminile bărcilor de pescuit din Cornul de Aur sclipeau ca niște făclii de buzunar, iar chelnerii se Învârteau peste tot, servind cafele. Nu cred că este nici o masă liberă. Va trebui să mergem Înăuntru. Un bărbat gras făcu semn cu mâna În direcția lor și le zâmbi. — Îl cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spre final, într-o lume de nimeni te afunzi, către groapa cea de totdeauna! Puturoasă viață, e, măi fraților, viața asta, care m-a adoptat, ca pe un... hai să nu-i mai zic pe nume. Dar, ca și cum ar fi sclipit pe cer o stea, tot așa, m am pomenit chemat la conducere, întrebat dacă mi ar surâde să fiu un mare șef, temporar, evident, nu pentru totdeauna, iar eu, ca boul, am mugit: Daaa! și, Daaa, a rămas. Am ajuns
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
vouă, și urmașilor voștri, nu doar din localitatea de naștere a inițiativei, ci, a tuturor celor din restul comunităților care s au contaminat cu înțelepciune! Sloiurile sfinte Când li s-au arătat privirilor, unul altuia, pentru întâia oară, ceva a sclipit, în incomensurabilitatea spațiului cosmic. Cel puțin, astfel li s-a părut lor. Cine i-ar fi privit, de pe margini, ar fi rămas cel puțin uimit. Avea și de ce. Păreau răsăriți, în câmpul vizual al lumii, din acea apă, necuprinsă, care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
avea Coadă Fregatei deasupra provei de la tribord, în timp ce în spate, exact între cele două carene, își va face apariția Undita lui Maui. Întorcându-și capul peste umărul stâng, avea să zărească foarte clar Crucea Sudului, iar deasupra umărului drept vor sclipi Cele Șapte Văduve Nebune. Cand se va afla în acel punct al oceanului, un bun navigator va ști cu precizie că, în acea perioadă a anului, trebuia să se afle exact între insulițele Maupiti și Țupăi. Nu trebuia să zărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
clipocitul lor sub apă, simțind în nări gâdilătura lor. Apoi își înfipse mâinile pe fundul apei și le înălță, lăsând nisipul să i se prefire liber printre degete. Era un nisip călduț și grunjos, aspru și strălucitor, cristalizat cu reflexe sclipind sub razele de soare ce reușeau să se strecoare printre ramurile dese. Continuă să se joace distrat, în vreme ce mintea îi rătăcea aiurea, până când îi rămase în mână o piatră de mărimea unui bob de năut din care soarele scotea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ai venit sub pătură cu mine... Aha, sub pătură... E realizabil? mă interesez eu cu impecabilă inocență. Ea îmi aruncă o privire scurtă, parcă să verifice dacă într-adevăr glumesc sau vorbesc serios, îi vine să rîdă, dar ochii îi sclipesc irezistibil... Faza asta e tăiată din start, îmi spune. De ce? Ce-i așa mare lucru să mă ții de mînă? Sub pătură?!... Da, ce-are?... Ne încălzim împreună... Da, nu?... Ai vrea tu! Aveai o mînă foarte fierbinte în visul
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
lua ochii de la ea, aproape nu îndrăznește s-o privească, atît de mult îl atrage... Paradoxal, ea poartă un trening lejer și vernil, dar l-a dat gata deja... se oprește lîngă el ca o apariție strălucitoare și ochii ei sclipesc de scîntei care lui i se opresc direct în suflet... Acum cînd sînt împreună, chiar în acea scară de bloc, el ar vrea să se oprească timpul... să rămînă așa amîndoi, la infinit... pentru că e unul din acele momente care
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
i se agăța Într-un cîrlig. Ieșeau la iveală două picioare lungi și albe ca două fire de praz atîrnate deasupra tarabei la Ziua Recoltei. Glasul roților de tren, bidinelele chivuțelor spoind kilometri pătrați de paiantă și cercelul de argint sclipind În urechea tuciurie a găzarului. Capoate de zenana În jurul ceștilor de cafea, capoate de zenana la porii, capoate de zenana făcînd pasiențe, capoate de zenana adresîndu-se unul altuia madam cutare sau madam cutare, o epocă a capoatelor de zenana. Domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
doctorul Cernea mi-a spus să Încerc să fumez pipă colecția lui de lulele expusă pe birou În serile cînd e de gardă și parfumul de tutun olandez asistentele intră și ies ca-n transă cu nările dilatate cu caserolele sclipind În mîini ca Într-un serial științifico-fantastic țigarea asta o fumez pînă la capăt că nu mă vede nimeni Ce-o fi făcînd de Întîrzie atît? E aproape unsprezece, se Întrerupe curentul și iar urcă șase etaje pe jos. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la gură și am inspirat printre degete. Creierul meu, măruntaiele mele trăgeau în toate direcțiile deodată. — Tot ce vreau să știu acum e dacă tu l-ai trimis pe domnul Nimeni după mine, Scout. Ești una dintre ei? Lumina focului sclipi la lacrimile care-i izvorau din ochi, strângându-se pe marginea pleoapelor. Se strădui din greu să nu lase nici o picătură să cadă. Nu, sigur că nu l-am trimis. Aș fi folosit bomba aia de litere afurisită asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Îl avem Întotdeauna când revenim În locurile copilăriei. Traversând vechiul drum de strajă, se pomeni În fața morii. Banca pe care Îi plăcea să stea cu Annabelle după ore era tot acolo. În apa Întunecată, pești mari Înotau Împotriva curentului. Soarele sclipi rapid printre doi nori. Michel era așteptat la intrarea În cimitir. — Dumneavoastră sunteți... — Da, eu. Care era cuvântul modern pentru „gropar”? Omul ținea În mână o lopată și un sac mare din plastic negru. Michel porni pe urmele lui. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
răsuflarea. Părea că ne aflăm într-o altă lume. Totul era învăluit într-o pulbere de lumină argintie. Lucrurile, care la lumina zilei îmi erau atât de cunoscute, aveau acum o înfățișare nouă. Privind cerul, am remarcat cât de frumos sclipeau steluțele aprinse, asemeni unui policandru imens, menit să dea farmec întregii naturi. Era fascinant! Nu știu cât timp am întarziat pe dig, cu părinții, dar știu că emoția trăită atunci m-a marcat destul de puternic. Îmi doresc să mai trăiesc asemenea momente
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
poarta pe care scrie „A fost odată ca niciodată...” care ne așteaptă desferecată. Si, uite-așa, mergi și mergi, zi de vara, zăpușeala. Nici tu troleibuze, care aluneca pe ațe, nici tu bunici, să te ia în brațe. Până când... Ce sclipește acolo, în depărtare? Un palat la care nu te poți uita decât cu ochelari de soare.” Strălucirea palatului îl orbea pe un bătrânel gârbovit, ce se învârtea în jurul palatului și nu reușea să vadă nici o mișcare. Venise cu gândul să
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Babe Ruth interveni decisiv cu bâta de baseball. Șahiștii din fostele țări sovietice Îl Încolțiseră pe Bobby Fischer și-l gâdilau, strigându-i: „Cedează!“ Una dintre sandalele lui Iuliu Cezar se abătu peste ceafa lui Al Capone, Însă când șișul sclipi scurt În palma mafiotului, dictatorul o luă la fugă speriat, Împiedicându-se de togă. Văzând acestea, Damocles scoase sabia, iar Wilhelm de Ockham, briciul. Ascuns după un fișet de medicamente, Sitting Bull extrase o săgeată din tolbă, iar o secundă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
moda punk, fiind accesorizat ca un parc de distracții, iar Jung, crăcănat cum era, semăna cu un membru al găștii Hells Angels căruia cineva Îi subtilizase motocicleta din mers. Rânjind, Adler Îi făcu Împăratului semn cu bărbia din vârful căreia sclipea vesel un inel, invitându-l să ia loc În fața lui Freud, lângă Jung. Acesta-i trase un ghiont prietenesc, aranjându-i vertebrele Într-o ordine diferită. Freud continua să-și mănânce liniștit porția de broccoli cu năut, În timp ce Napoleon, care nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bride subțiri! Cât de feciorelnic, dar și cât de impudic Își dezvelea Alfina faldurile carosate, tivite cu o bandă subțire de inox, pentru a-și arăta trei sferturi din roțile cărnoase, pe care se distingea filigranul delicat al striațiilor! Cum sclipea discul de frână În interiorul jantelor de aliaj, ca un sens giratoriu din care nu mai putea ieși, o promisiune mereu amânată de renunțare, tras pe dreapta și abandon. În săptămânile care-au urmat, eroul nostru a patrulat fără odihnă, vânând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
savureze aerul rece al dimineții, s-a trezit față În față cu o armată motorizată, condusă de oameni gata să-și spele rușinea și mahmureala. Degeaba s-a năpustit Fauvé ca un nebun spre digul de bare strălucitoare, deasupra cărora sclipeau, ca un semn rău, zeci de girofaruri, În zadar cei 125 cai-putere ai săi au prins a necheza, cerând Înțelegerea fraților de combustibil. Armele au răpăit când Alfina a ieșit din beznă, lunecând ca o vulpe fugărită de ogari, până când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]