1,812 matches
-
Întunecată, deduceai cerul plumburiu, nisipul Îmbibat cu apă, terciul de flori maro strivite sub lilieci - și acea frunză turtită, roșcată (prima victimă a anotimpului) lipită de o bancă udă din grădină. Dar dacă prin crăpătură se zărea o dungă lungă sclipind ca roua, mă grăbeam să ofer ferestrei ocazia de a-și revărsa comoara. Dintr-odată, camera era despicată În lumini și umbre. Frunzișul mestecenilor mișcându-se În lumina soarelui avea nuanța de verde translucid a strugurilor și În contrast cu el era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
potecile șerpuitoare de la un anumit punct la altul, observ alarmat că există multe goluri, datorate uitării sau ignoranței, asemănătoare acelor zone de terra-incognita pe care cartografii de odinioară le numeau „frumoasele din pădurea adormită“. Dincolo de parcuri erau câmpuri pe care sclipeau permanent superbe aripi de fluturi pe deasupra florilor sclipitoare - margarete, clopoței, spice și altele - care acum trec repede prin fața ochilor mei Într-un fel de abur colorat, ca acele poiene luxuriante sortite să nu fie niciodată explorate, pe care le zărești
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de mine de fiecare dată când se foia pe scaun, jucându-se cu o buclă sau trecându-și dosul palmei prin părul parfumat sau pe la ceafă, sau lovindu-și genunchii unul de celălalt, pe sub mătasea foșnitoare a furoului galben care sclipea prin dantela rochiței. În dreapta, Îl aveam pe fiul valetului polonez al tatei, un băiat absolut nemișcat, Îmbrăcat Într-un costum de marinar; semăna uluitor cu țareviciul și printr-o și mai uluitoare coincidență, suferea de aceeași tragică boală - hemofilia - drept care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mănușilor de box. De-a lungul pereților căptușiți cu cărți se Înșiruiau fotolii voluminoase. O complicată instalație, „mingea de box“, achiziționată din Anglia - patru stâlpi din oțel care susțineau scândura de care atârna sacul pentru lovit, În formă de pară - sclipea În capătul spațioasei Încăperi. Scopul acestui aparat, mai ales din cauza răpăitului ca de mitralieră al sacului, a fost pus la Îndoială, dar explicația oferită În silă de majordom i-a satisfăcut pe cei câțiva luptători de stradă Înarmați până-n dinți
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să nu meargă la Wintergarten și astfel ne-am pomenit Într-o seară acolo, consumând Înghețată de ciocolată Într-o fosă de orchestră. Spectacolul se derula În direcția obișnuită: un jongleur În haine de seară; apoi o femeie cu pieptul sclipind de strasuri, ciripind o arie de concert sub revărsarea alternativă de lumini verzi și roșii; apoi un comic pe patine cu rotile. Între el și numărul cu biciclete (despre care voi mai vorbi mai târziu) era un număr intitulat „Gala
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unui vechi corp de cabine pentru baie. Udă, gâfâind, picurându-i apa dintr-o nară a nasului cârn, cu coastele trupului de adolescentă arcuite sub pielea palidă, Încrețită de frig, cu gleznele stropite cu mâl negru, cu un pieptene curbat sclipind În părul devenit negru fiindcă era ud, se lupta să scape de fâșâitul și chiuiala tulpinilor de nuferi, pe care o altă fată cu pântecul ca o tobă și rasă În cap, Împreună cu un adolescent excitat fără jenă, având coapsele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o regiune a marilor lacuri. Dincolo de parc, deasupra câmpiilor aburinde, se ivea curcubeul; câmpiile se sfârșeau În marginea Întunecată și crestată a unei păduri de brazi Îndepărtate; o parte a curcubeului o traversa și acea porțiune a marginii de pădure sclipea magic prin vălul irizat, verde și roz-pal, tras În fața ei: era atâta tandrețe și splendoare În acest spectacol, Încât, pe lângă el, reflexele romboidale, colorate, produse pe pardoseala pavilionului de Întoarcerea soarelui, păreau niște rubedenii sărace. O clipă mai târziu a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unește cu care albastru... Îți vine să crezi că de privești de pe Ceahlău de pe Panaghia Ceahlăului se vede până aici? spune Ștefan cu un fel de mândrie. În zilele senine, de privești undeva departe, unde cerul se întâlnește cu pământul, sclipește ceva, ca și cum soarele s-ar răsfrânge într-o oglindă uriașă. E chiar Marea cea mare! Îți vine să crezi? Mândru Ceahlăul aista! De aceea i se spune Craiul munților? Privind în zare, Ștefan își mângâie obrazul. Ce barbă-i crescuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dacă și cât a ținut el la mine, e o altă problemă. Nu o dată mi s-a părut nu se prea bucura de succesele mele literare, sau mai exact spus că nu credea în realitatea lor. Îmi amintesc cum îi sclipeau ochii, de parcă m-ar fi prins cu mâța-n sac, citindu-mi ce scrie despre mine, în „Dicționarul” său, Marian Popa. Inginer de meserie, bun profesionist și organizator, nu înțelegea, în schimb, mare lucru din literatură și artă. Mai mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din neputința poetului de a nu putea să-și ascundă profunda melancolie și neglijența de a nu fi răspuns imediat, când mai era timp pentru cel care trimite scrisoarea și cel care o primește. Regele și regina erau de față, sclipind nu numai din diamante - o magie venind din tot ce se ascunde în spatele spectacolului bine regizat. Prezența îngerilor deghizați în sunete imperceptibile, în ecouri mici, umbre în spatele luminilor candelabrelor îngreunate cu cristale de munte. Poate o expresie a Echinoxului de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Apel, termene de judecată, documente, Dosarul de 350 de file, "plăcerea" de a mă reîntâlni în paginile sale cu colegi, rude, prieteni, vecini, locuri exotice Salcia, Midia, Bucegi, Ceahlău, cu câteva duzini de "ochi albaștri" care nu pot spune că sclipeau de inteligență. Un gust amar dintr-o perioadă pe care o credeam și o doream uitată. Noroc de faptul că în urma unui scandal politic, juridic și mediatic, în 2008, CNSAS-ului i se luase "ghilotina" ce-i permitea să dispună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
la asasinat), am rămas mut, împietrit de nenorocirea de a fi văzut omorârea lui Dumnezeu. * În vara aceea am tot tras cu ochiul la domnii aflați în vacanță, dar nu am mai văzut la nimeni vreun ceas fosforescent. Noaptea, când sclipea, din treizeci în treizeci de secunde, micul far al portului Insula Carolina (care avea capacitatea să primească două vapoare, mici), urmăream lumina ca pe un posibil fapt dumnezeiesc; dar am fost decepționat când am aflat că lumina este "electrică", nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Zorelelor, dar ce importanță are realitatea... Minciuna este delicioasă, nu adevărul, iar visarea nu are seamăn cu realitatea care nici nu se compară cu o închipuire bine închipuită. Strada Zorelelor este o uliță unde casele, deși destul de modeste, au geamuri sclipind de curățenie și înflorate de mușcate ochioase. Gardurile sunt curate și ele, unele fiind văruite, altele chiar vopsite în aceeași culoare, un albastru foarte frumos care, pentru a se obține o reducere, a fost cumpărat de la un "en gros", acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
gătit acolo să se cheme niște îngeri. Multe sunt povești din toate acestea; dar va fi fost și adevăr, nu scorneli. Când nuntașii mirii și nașii au coborât, s-a văzut aceeași lumină ușoară în toată încăperea. Și vinurile au sclipit, dintr-o dată, neturnat, ca o oglindă în care se răsfrângea minunea de mireasă. Și lăutarii au cântat cu altă măsură, una cerească, nu pământească. După ce Popa Cristea, apărut dintr-o dată, nechemat, și el și dascălul Pârvu, a binecuvântat perechea mirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
speranță acolo; astăzi nu mai este cazul. Dar denumirile acestea, chiar dacă nu au nici o explicație, când vin din generație în generație, nu sunt lipsite de poezie. Strada Speranței este, oricum, "poetică". Strada Speranței este o uliță unde casele, destul de modeste, sclipesc de curățenie și geamurile, deși nu s-au înlocuit cu termopane, sunt și ele foarte curate. Este o stradă veselă, poate pentru că are în geamuri flori colorate în nuanțe vii; are multe mușcate, flori care s-au cam demodat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
insistat: Aici este mână de om... este o intenție, cineva v-a amenințat!"... S-au adunat încă vreo doi spectatori; frunza părea pictată; în lumina soarelui matinal, a început un mic joc de culori; ca într-o coadă de păun, sclipea în nuanțe diferite, de la verde crud la roșu aprins, după cum cădea lumina... "E un tatuaj de mașină, și-a dat cu părerea altcineva. Nu există "tatuaj de mașină", a observat un tânăr tranșant expert în tatuaje. O țigancă trecătoare pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pașilor și al bastonului personajului, mârâitul rău prevestitor al lui Bill. La fel de bine realizate sunt tabloul portului Bristol și al marinarilor în mișcare, înaintea plecării în călătorie ; stampa marină văzută pe geamurile deschise ale cabinei mari de la pupa Hispaniolei (luna sclipind în apă, dâra de spumă lăsată de vas) ; cadrul cu cei doi pirați morți și ajunși pe fundul apei, lângă corabia preluată de tânărul erou, în largul insulei. Fără îndoială, cel mai remarcabil caracter e cel întruchipat de Long John
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
zgârie-norilor, veselia duminicală de pe străzi. Ajung însă la un miracol trăit intens, ca în copilărie. Spre seară am luat un feribot de la capătul lui Battery Park să mergem pe Hudson până pe o insulă vizavi de Gemeni. Manhattanul rămăsese în spate, sclipind în amurg. Stăteam cu ochii pe Statuia Libertății și pe apa fluviului, până s-a înnoptat. Când feribotul s-a rotit spre „casă”, în fața noastră s-a arătat o strălucire pe care nici nu am putut-o visa: insula de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
casa la Mălini, dar locuiseră o vreme prin școlile în care au funcționat, cum ar fi cea de la Poiana Mărului, de pe Suha. Constituind una din cele mai vii amintiri ale copilăriei sale, râul coboară din Obcina Stânișoarei în vârful căreia sclipește, albă, Crucea Talienilor, locul unde - cum scrie Sadoveanu în Baltagul - fusese omorât Nechifor Lipan. Înșirat pe stânga Suhăi, satul Poiana Mărului are, chiar în fața caselor, apa cu unde verzi care se mărunțesc pe prund, cu păstrăvi și cu boișteni. În
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
rezuma acțiunea. În fața cortinei, fiecare interpret ieșea ca să rostească o singură replică, cea mai faimoasă a rolului său. Primul apărea în fața pânzei, prin tăietura de la mijloc, Rică Venturiano care, înclinându-se în fața publicului, saluta cu un gest larg cu jobenul, sclipind din pince-nez. Anunța: „O noapte furtunoasă, de I.L. Caragiale. Ce de peripețiuni !...” Cu pași de cocostârc, dispărea apoi, plin de demnitate. Mugind, trecea furtunos prin fața cortinei, din colțul din dreapta, jupân Dumitrache: „Ce poftești, mă musiu ?!...” Solemn, din stânga apărea Nae Ipingescu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
-i calabreză cât o roată de car plutea pe deasupra mulțimii. Cu tot așa de binecunoscuta lavalieră care-i încadra fața rotundă, Sadoveanu părea jovial. Ca un lighean de aramă încinsă, plutea, la nivelul umerilor săi, chelia lui George Lesnea și sclipeau ochișorii de tătar ai lui Ion Istrati. Prezidiul s-a înșirat pe scenă în spatele unei mese. Sau ținut discursuri. Când i-a venit rândul, în picioare, maestrul își începu alocuțiunea într-o domoală și fermecătoare limbă moldovenească. Poate ar fi
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
lui Bright, care urma să-l doboare peste patru luni, arăta încă bine și apariția acestui colos cu față întunecată și privire tăioasă contrasta cu silueta firavă și grațioasă a împărătesei 22, împodobită cu bijuteriile tezaurului imperial smaralde mari ce sclipeau în acel soi de diademă Kakoșnik obligatorie la Curte și destul de asemănătoare, prin formă, cu tiara grenadierilor lui Frederic al II-lea și a lui Paul I; țareviciul Nicolae nu moștenise talia tatălui, bunicului și străbunicului său. Semăna izbitor cu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
fi meritat o zăbovire pentru a admira pe zidurile împărțite în mici pătrate suta de portrete ale celor mai frumoase fete din provinciile Imperiului, datorate penelului maestrului cortegiul ajunse la capelă, iar binecuvîntarea nupțială fu urmată de o masă unde sclipea vesela din aur a unui serviciu de-al Ecaterinei a II-a. Petrecerea se sfîrși printr-un apoteotic foc de artificii, reflectat de oglinda apelor din bazine și din marea Baltică. Într-un alt cadru, la încheierea unor mari manevre
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Cum avea gustul fastului, se bucura de o bună popularitate. Desigur, la așa mică distanță de vremea Papei-Rege, mulțimea păstra amintirea și nostalgia defilărilor pompoase în calești de aur, încadrînd persoana sacră a Suveranului Pontif, a procesiunilor care făceau să sclipească în soare ornamentele odăjdiilor, aurul toiegelor și al raclelor cu relicve sfinte, însoțite de distribuirea de monede aruncate din belșug de servitorii pontificali. Dar așa cum se prezenta ținuta de paradă, poporul privea favorabil trecerea regelui pe străzi, cu figura sa
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
plin echinocțiu de primăvară cu rafale de ploaie amestecată cu măzăriche și fulgi de zăpadă sub un cer cu nori plumburii ce acopereau orizontul. Era cu totul altceva față de panorama atît de lăudată a Bosforului și a Cornului de Aur sclipind în soare. O binevenită limpezire a cerului pentru cîteva ore, în ziua de vineri, zi de vizită rituală a sultanului la moschee mi-a permis să merg să văd această ceremonie a deplasării califului, din credință spectacol la care diplomații
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]