1,930 matches
-
de velur bej și o jachetă maro de tweed. Am ezitat o clipă sau două în privința smochingului, apucându-l apoi într-un acces de entuziasm și am zâmbit imaginându-mi cum aș arăta eu la cravată neagră, alături de o Stacey sclipitoare la vreo serată. Stacey în rochie de seară lungă și acoperită cu bijuterii constituia o imagine de preț. Mi-am amintit când Judy și cu mine fuseserăm uimiți că eu o ajutasem să-și dea seama de ce cantitate de material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cu mii de raze sub al nopții dulce soare, 420Poartă-n galbenele-i unde spice cu mărgăritare, Flori de mac ce îmflă noaptea capul lor cel roș și mare; Numai fluturi mici albaștri și mari roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare de luciri diamantine Ș-împlu aerul cel dulce de cristal și de răcoare, 425A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. Iar aude - un cântec mândru care codrul îl trezește, Parcă frunzele-l repetă, parcă vântul tot îl crește, Și-nainte-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
35Zefir trecea ca o suflare viuă Și-n calea lui el crenge grele rumpe. Cu - aripi de-azur, în noaptea cea tîrziuă, Copii frumoși ai albei veri se pun pe Boboci de flori, când ape lin se vaer, 40Sbor fluturi sclipitori, ca flori de aer. Acolo - nchisă cu mai multe soațe, Ca ea copile și soții de joacă, În lumea ei sălbatic se răsfață, În străluciri viața ș-o îmbracă. 45A ei priviri sunt tinere și hoațe, Zîmbirea-i caldă buza-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mărgăritare. Pe cărarea - abia îmblată Pintre iarba înfoiată, Trece-un mândru chip de zână Cu - arătare fermecată Și privire blândă, lină. Și pe ea o haină fină, Țesătură străvezie, Ca o brumă diamantină, Ce în crețuri se-mprăștie. Se lipește sclipitoare De duioasa-i arătare Ce-n mișcările-i o tradă, Se strevăd a ei picioare Sâni și umeri de zăpadă. 76 {EminescuOpVI 77} {EminescuOpVI 78} {EminescuOpVI 79} Inocentă-i e zîmbirea-i, Îngerească, tristă, lină, Diamante în privirea-i Ș-au
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dâra trasă de piuă, până ce ajunse Lîng - o casă frumoasă, albă, care steclea la lumina lunei în mijlocul unei grădini de flori. Florile erau în straturi verzi și luminau albastre, roșie - închise și albe, iar pintre ele roiau fluturi ușori, ca sclipitoare stele de aur. Miros, lumină și un cântec nesfârșit, încet, dulce eșind din roirea fluturilor și a albinelor, îmbătau grădina și casa. Lângă prispă steteau două butii cu apă - iar pe prispă torcea o fată frumoasă. Haina ei albă și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din New York, mai avuseserăm parte de ceva noroc: Alixe Carter apăruse, În sfârșit, la o probă și-și comandase o Întreagă garderobă de rochii special create pentru ea. Părea să Împrăștie vorba despre hainele lui Thack, căci din ce În ce mai multe femei sclipitoare, cunoscute, sunau la noi, cerând să fie Îmbrăcate pentru diferite evenimente - chiar și o tânără actriță trăsnet, Nina Chlore, al cărei agent de relații publice ne sunase să ne spună că voia să poarte ceva creat de Thack la premiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cutiei. Acolo, pe un suport bombat din satin albastru pal, se afla pandantivul din schiță. Era spectaculos: ametistul strălucea magnific, ca și cum ar fi fost luminat din interior, iar diamantele care se Împleteau În juru-i luceau ca o galaxie de stele sclipitoare. Era un cadou foarte romantic. Dar... oare era acesta același pandantiv pe care-l văzusem purtat de Sophia? Nu putea fi! Dar În cazul ăsta, de ce nu mi-l dăruise Hunter de Crăciun? „Să-i spun ceva lui Hunter acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
trecu și mie. Încadrat de marile cercuri negre ale binoclului, vasul se vedea foarte bine: cu siguranță avea vreo 45 de metri lungime și două catarge În partea din față. Era super-elegant, cu coca lucioasă ca oglinda, care reflecta oceanul sclipitor. — Nu mă deranjează să Împart golful nostru cu acest vas. Este magnific, am hotărât eu, după ce l-am văzut. L-am analizat cu mai multă atenție. Vasul sclipea de curățenie; avea două punți, obiectele de mobilier de pe ele fiind Îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și-a dat prompt verdictul: Ah, qué linda! a spus. Ce frumusețe. Tom i-a susținut părerea dând tăcut din cap, fără îndoială prea mișcat ca să vorbească, pentru că se gândea la draga lui Nancy, ale cărei mâini celeste împletiseră obiectul sclipitor care se afla dinaintea lui. Am scos colierul din cutie și i l-am întins Marinei. — Ia probează-l, am zis. Să vedem cum arată. Aceasta fusese intenția mea inițială - doar să ni-l prezinte -, dar, imediat ce a luat colierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-se înăbușit pe plușul verde, crupierul de la masa de bacara vorbind în șoaptă, cu un accent străin, uleios. Sala de bal de la parter, cu separeuri de piele lucioasă și cântăreața scăldată în lumina unui reflector, cu voce afumată și rochie sclipitoare, argintie. Asta era recuzita care punea lucrurile pe roate, dar nimeni nu venea doar pentru băutură, pentru jocurile de noroc sau pentru muzică, nici măcar dacă în seara respectivă cântăreața era Rita Hayworth, adusă cu avionul de la Buenos Aires pentru un unic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu Harry pe Smith Street, în Brooklyn, dar parcă a fost mai elocvent decât în seara aceea - mai pătimaș, mai convingător în timp ce vorbea despre lipsa de speranță cu care privea viitorul Americii. Așa era Tom în momentele sale cele mai sclipitoare și, urmărind-o pe Honey cum se uită la el de pe partea cealaltă a mesei, am văzut cum, la coada ochilor, i se adună lacrimi mărunte și am știut, am știut fără putință de îndoială, că fiica nurlie, cu inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-i răsuflarea, parcă, i-ar fi numărat-o, dar și către fereastră, așteptand zorile ca pe o ușurare, zicându-și: „De s-ar lumina, odată, de ziuă..!“ Pădurea sub razele lunii pline, cu aer aspru, pătrunzător, părea înseninată, sub horbota sclipitoare a zăpezii. Vântul fâlfâia pe lângă pereți, ca o pasăre de noapte cu aripi grele. De câteva zile, din noaptea de Sf. Vasile, vremea era geroasă și cu viscole care nu mai conteneau... ca un adevărat vifor. Anton Chiuariu, pădurar peste
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Toma Și, iarăși începură să se scurgă zile și săptămâni întregi... Veni toamna, o toamnă târzie și caldă. Era năbușeală. S-a întunecat, așa, deodată, ca seara... și nu erau decât două ceasuri după amiază. Păsările despicau văzduhul ca săgeți sclipitoare spre adăposturi... Rândunelele din cuibul de sub streașină, de deasupra ușii, speriate, stau amorțite. Cerul se întunecase ca de un fum gros. O scăpărare pe cer, de amânar pe cremene, fu urmată de o bubuitură tărăgănată, ascunsă, apoi vântul înălță vârtejuri
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
gândea el, tot frământându-se. Chiar n-ar mai trebui să mă agit atât... Căci, dacă îmi aduc eu bine aminte, și marele Dante s-a îndrăgostit nebunește, la un moment dat, de splendida și de distinsa Beatrice, o fetișcană sclipitoare și grațioasă, în vârstă de numai nouă ani! Iar frumoasa Laura, de care se îndrăgostise iremediabil însuși Petrarca, dezvoltând repede o pasiune devenită legendară, era doar o adolescentă de șaptesprezece ani, care se zbenguia cu grație prin praf și prin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un întuneric înăbușitor. Conștiința sa, topită într-o formă nouă, eliberată de cătușele spațiului și ale timpului așa cum le știm noi, i se manifestă prin crize spasmodice tot mai violente, ajungând uneori chiar până la atacuri de apoplexie. Iar mintea-i sclipitoare, pe care odinioară toată lumea i-o lăuda cu entuziasm, acum psihiatrii i-o socoteau a fi doar o cauză pierdută... Și astfel, pas cu pas, se adâncea tot mai mult în hățișul suferințelor sale sufletești, uitat de toți, pierzând treptat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lui Homer, pe numele său adevărat Melesigenes, prinse întrunul din cele trei imne consacrate zeiței frumuseții: Părea înaltă de statură, cu chipul pur și feciorelnic (...) Purta un peplu lângă care văpaia focului pălea. /Brățări nespus de mlădioase, flori cu petale sclipitoare! / Și salbe neasemuite în jurul gâtului gingaș, / Frumos și felurit lucrate din aur; sânul verginal/Îi licărea la fel ca luna-priveliște de neuitat!, iar pe de alta cu periplul efectuat de marele cântăreț al cetății Ilionului, pe parcursul vieții sale modeste, așa cum
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
șaua anume, ca să mă bage pe mine la apă, ceea ce nu credeam totuși că s-ar putea întâmpla. Nu vă e frică să glumiți așa? - îl consolez eu pe Regizor. Crezi că se poate glumi altfel? - zâmbește el cu privirilei sclipitoare, ca atuncea când profesorul de matematică, dându-i elevului, o problemă dificilă de rezolvat, așteaptă să vadă cum se descurcă acesta, la tablă. Deja se crease terenul propice unor confesiuni mai serioase. Limbut cum eram, recunosc, puteam să scot pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai rapide, schimbări de care nimeni nu părea mulțumit și care nu prevesteau nimic bun pentru nimeni. într-o noapte, așezat chiar în locul acela, privind stelele ce îl călăuziseră de atâtea ori pe potecile deșertului, dintr-o dată, descoperi una nouă, sclipitoare și iute, ce brăzda cerul, hotărâtă și constantă, nu ca zborul nebun și trecător al stelelor căzătoare ce se prăbușeau pe negândite în neant. Pentru prima oară îi îngheță sângele de groază, căci în memoria lui și în memoria strămoșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cănuță de vin. Cine sunt, clienții la care mă refer? Iată-i, doar pe câțiva: un fost mare general; un vestit inginer în domeniul irigațiilor și în al îmbunătățirilor funciare; un neîntrecut chirurg; un fost legendar profesor universitar; un fost sclipitor jurnalist, un fost expert în cârmuirea mulțimilor; un neântrecut diplomat; o fostă splendoare de comic; un rămas în istorie campion...și tot așa... Deci, flenduri, din toată fosta Epocă de Aur. Acum, însă, după ce, respectiva epocă s-a stins, clienții
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cenușie, vânătoare de șerpi și de șoareci. Așa cum începea simfonia nocturnă, se pornea și marele joc al întunericului, pentru că, în selvă, jumătate de viață se petrecea ziua, iar cealaltă jumătate aștepta noaptea. Maimuța avea nevoie de lumină ca să descopere fructul sclipitor, dar jaguarul prefera întunericul ca să pândească maimuța adormită. Pasărea își construia cuibul sub un cer strălucitor, dar șarpele îi devora ouăle noaptea. Tucanul exploda în culori, iar bufnița era la fel de cenușie ca și umbra prin care zbura... Orele treceau. Ziceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai ușor, dacă am fi mai imateriali, mai sufletiști, mai iubitori, mai virtuali, mai ireali și mai miraculoși?... Dacă am fi asemenea unor universuri întîlnind alte universuri, dacă am fi niște elicoptere iuți cu elice bioenergetice sau făpturi subtile și sclipitoare ale oceanelor de sentimente, dacă am fi liberi să luăm ce formă și ce culoare vrem, oare am crea mai ușor o lume ideală? Ne-am iubi unii pe alții mai intens și mai adevărat? Am fi perfecți? Ne-am
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
În cînd, larva se hrănește-n somn, În limfa tăcută mai explodează stelele vechi. De cînd nu-i mai aud mașina de scris s-a golit casa și Tiberiu e tot mai departe, Închis În frumusețea lui, În costumele lui sclipitoare, aureolat de ochii melancolici ai arlechinilor, abandonîndu-se În carnea unei femei ca să uite, ca să scape de obsesia unui loc, unde lumina se stinge din ce În ce mai des și cuverturile și covoarele și creierul și cuvintele și simțurile se degradează. Azi am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
țeapăn și mireasa frumoasă ca un crin de hîrtie, ținîndu-se de mînă. Nașul și nașa, tunși, rași, frezați, bîzÎind ca doi bondari Într-o plasă de beteală. Apoi socrii mari și socrii mici, cavalerii și domnișoarele de onoare În rochii sclipitoare, Închiriate din Obor, și restul lumii, mai cu șepci, mai cu basmale, mai cu genți, mai cu sacoșe, fetițe fără sîni, cu cercei și brățări de tablă lîngă băieței Împiedicîndu-se În blugii fraților plecați la armată. Peste drum de betonieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a fost vina ta, Eric. Nu te învinuiesc, pricepi? Nu te învinuiesc. A fost un accident. Atunci totul căpătă sens. Absurditățile șoptite și acel uriaș ceva pe care nu reușisem să-l găsesc, totul concentrându-se într-o singură luminoasă, sclipitoare revelație. În acel moment am înțeles totul. — O, Doamne. Scout zâmbi. — Mulțumesc, am spus, cu ochii scăldați în lacrimi și furnicându-mă. N-a fost vina ta, șopti ea, plângând ca și mine. — Te iubesc. Te-am iubit dintotdeauna. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
eu cu luna cea mare și strălucitoare ca un taler de argint. Iat-o! Mândră, luna se oglindea în mare ca într-o oglindă uriașă și strălucitoare. Ca un felinar imens, își împrăștia peste tot pulberea de lumină argintie. Stele sclipitoare au început să apară pe cer. Apar, încet-încet, Carul Mic și Carul Mare. Luceafărul a apărut primul lângă lună pentru a-i ține de urât. — Lună, nu te plictisești să stai numai cu Luceafărul? — Ba da, spuse luna posomorâtă, Luceafărul
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]