1,875 matches
-
îl împărțea cu comandantul Dabija să-mi spună cum vîna ploșnițele: "Twenty two, thirty five...", ceea ce m-a făcut să-l rog să nu-mi mai raporteze decît după ce depășește două sute... În sfîrșit, la orele șase dimineața, sub un soare sclipitor, trenul ajunse la Rusciuc. Cu inima bătînd tare, îmi adun colaboratorii spre a le recomanda o atitudine demnă în fața a ceea ce, probabil, ne aștepta insulte, poate maltratare. În timp ce evocam imaginea patriei, căreia trebuia să-i dăm totul, vagonul se oprea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
stare de sănătate atît de lamentabilă se răsfrîngea asupra dispoziției sale, prea adesea proastă, dar în intervalele de acalmie fizică putea fi afabil, iar spiritul său caustic, adăugat harului de inteligență cu care fusese dotat, făceau din el un interlocutor sclipitor, cinic diletant, lăudîndu-se cu diferite vicii, amuzîndu-se uneori să-i deconcerteze pe diplomații străini spunînd: "Bunicul meu se pricepea foarte bine să ușureze diligențele și era unul dintre stîlpii Maffiei!". Înaintea intrării sale în minister, se remarcase printr-o serie
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Marseilleza și Wacht am Rhein. Pontiful, cînd i s-a povestit lupta dintre viitorii preoți ai aceleași confesiuni, a izbucnit în lacrimi, ceea ce probabil i-a grăbit sfîrșitul. Succesorul său, aristocrat genovez, fusese sub cardinalul Rampolla un redactor zelos și sclipitor. Ajuns cardinal, ca arhiepiscop de Bologna, cu puțin înainte de Conclav, Benedict al XV-lea a condus cu multă prudență corabia Sfîntului Petru în lunile cît a durat neutralitatea italiană. "Sînt papa tuturor catolicilor din lume", răspundea el celor care ar
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
să semneze tratatul de la Versailles, și astfel am văzut personaje din planul secund sosind la Marele Trianon pentru semnarea solemnă a Tratatului care consacra victoria aliaților, personaje de rangul doi. Contrastul dintre aleile geometrice mărginite de carpeni, straturile de flori sclipitoare, sala cu nobile arcade, tot acest decor de o ordine regească, și viziunea, care nu se risipea din minte, a tranșeelor noroioase, a satelor rase de pe fața pămîntului și a osuarelor ce vor popula de acum încolo cu crucile lor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
decît te-ai fi așteptat, și avea un temperament de om de stat constructiv cu vederi largi și apetite controlate. Echipa cehoslovacă era condusă de Beneș, flancat de ministrul Cehoslovaciei în Franța, slovacul Osusky. Acesta din urmă era o inteligență sclipitoare, cizelată de studii universitare făcute în Statele Unite ale Americii cu care întrețineam relații de cordială prietenie, a știut să-și facă, în postul de la Paris, o situație foarte bine văzută, grație capacităților sale și recepțiilor date în frumoasa clădire a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
convins, foarte priceput în materie de diplomație, păstra o atitudine rezervată, stînd deoparte. Franța nu-l mai avea pe Barrère. După Beaumarchais, care urma să-și sfîrșească zilele în post (ca ambasador la Roma, n.t.), Palatul Farnese cunoștea pe sclipitorul outsider Henri de Jouvenel, venit de la Înaltul Comisariat din Siria. Roma îl văzuse deja în 1916, pe cînd era căpitan și soț al atrăgătoarei Colette 222, iar o nouă căsătorie cu o văduvă din înalta finanță, pasionată de muzică, ne-
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în colocviul său cu Grandi. În aprilie 1931, o depeșă de la Titulescu mă invita să vin la București pentru a fi Ministrul Afacerilor Externe într-un cabinet prezidat de el. Ce ar fi însemant această colaborare? Cred că în mintea sclipitoare a omului politic aș fi fost un secretar general cu un grad superior și că, în realitate, afacerile externe ar fi rămas monopolul său, rolul meu fiind redus la sarcina de a duce la bun sfîrșit sarcinile trasate și de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mi erau furnizate de ambasadorul Franței, Laroche (pe care îl regăseam aici, după anii de prietenie petrecuți ca secretari de stat la Roma, în marea vilă Branicki, devenită centru de primiri diplomatice sub conducerea fermecătoare și plină de viață a sclipitoarei sale soții), ne făceau să presimțim schimbările de vînt din politica externă poloneză. Aceasta se schimba pe măsură ce pericolul venirii lui Hitler la putere devenea pe zi ce trece mai limpede și steaua colonelului Beck, ce beneficia de sprijinul total al
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de ani, dar nu-mi ascundea dorința de a-și sfîrși zilele într-un repaus studios). Am mai regăsit pe colegul și prietenul de la Roma, François Charles-Roux, în fruntea Legației franceze, instalată într-un frumos palat, unde aveau loc recepții sclipitoare și audiții muzicale foarte căutate și sporite de farmecul și grația deosebit de primitoare ale doamnei Sabine Charles-Roux. Într-adevăr, prin acțiunea personală a ministrului și prin poziția Franței în Europa, această legație făcea figură de ambasadă printre misiunile acreditate la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
al reflectărilor/ începe să se topească de dorință/ În cataractele verticale ale dezghețului/ pierzându-se zgomotos printre strigătele/ excremențiale ale mineralelor/ sau/ între tăcerile mușchilor,/ spre oglinda îndepărtată a lacului/ în care,/ odată dispărute pânzele iernii,/ el a descoperit/ fulgerul sclipitor/ al imaginii sale exacte" (Dalí 2005g: 292-293). Narcis însuși este pictat în culori moi, aurii și, așa cum pretinde Dalí în poem, pare și el să se dizolve în stâncile roșii și aurii sau în reflexiile acestora în apă; îndrăgostit de
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Și trăsnete în cremeni izbind neîncetat Să umple tot eterul de aburi de pucioasă, Să surpe în prăpăstii o stâncă scorburoasă, Să zbiere pe ea ursul de groază spăimântat. Poetul dezvăluie o artă decorativă de sursă hugoliană în tablouri amănunțite, sclipitor arheologice, vrednice de un Th. Gautier și pe care un parnasian le-ar fi aprobat din toată inima, dovadă această viziune exotică: Sub șase stâlpi granitici și-un roșu văl de lână Pe el cu animale cusute tot de mână
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cântul ce se curmă, Pe visurile stinse din suflete-ostenite. Arcușurile albe în noaptea solitară Stătură: triste păsări cu aripile-ntinse Păreau c-așteaptă semne și strunele vibrară, Ah, strunele, ce tremur de viață le cuprinse! Și degetele fine, în umbră, sclipitoare, Păreau ca niște clape de fildeș, ridicate Pe flaute de aur în seri de evocare A imnurilor triste din templele uitate. Murise însă cântul de veche voluptate Și triste și stinghere viorile părură În noapte-ntunecată de grea singurătate, Fecioare-mpovărate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-n veci nu adorm mă-ncing, nu mă lasă să dorm, mă-mping spre tot ce-i enorm... Toate dimensiunile universului sunt sporite, sufletul funcționează la o tensiune ridicată. Poetul cântă "catedrala" lui sălbatecă, pădurea, bivolii: Pe șesul vast, prin sclipitor noroi, se mișc-ursuzi, cu pași înceți, greoi, prin stuful de la margine de baltă... caii pe pustă: Plâng vânturile... Mânjii se joacă și nechează Și pusta-ntreagă plânge în dulcea după-amiază, Iar iepele robuste Pasc leneșe-n răcoarea nemărginitei puste... minerii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fizionomie proprie. Talentul de scriitor îl indică printre primele rânduri ale literaturii noastre. Portretele, unele analize - aceea a lui Sadoveanu, atmosfera conferințelor lui Iorga, a lui Goga, Eminescu, Topîrceanu, Rebreanu, Arghezi și câte altele -, bogăția infinită de observații, de caracterizări sclipitoare, spiritul, ironia, pătrunderea psihologică, bogăția informației, a punctelor de vedere, depășesc superb și de departe insuficiențele și lacunele. Ele fac parte din natura fatală a creațiunilor omenești de mare calitate, unde eroarea și detaliul, ele înșile, sporesc energia creațiunii și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai bune pagini de interpretare critică le închină Ibrăileanu lui Eminescu. AL. PIRU, Istoria literaturii române, Editura "Grai și suflet- Cultura Națională", București, 1994, p. 149. Spiritul critic în cultura românească, opera lui Ibrăileanu, este o carte scrisă cu vervă sclipitoare, cuprinzând întîia reabilitare de răsunet adusă literaturii de la 1848. Ea repară nedreptatea care se făcuse acestei literaturi, disprețul interesat cu care o acoperise junimismul. Oricât ar fi de discutabilă schema volumului, oricât am găsi aici concesii față de liberalismul burghez, el
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
la mine un moșneag sfătos. Cine ar bănui măcar, că sub masca nenorocită a mizeriei viază un suflet atât de nobil ?. Cine ar bănui că sub pălăria ruptă și zoioasă, că sub părul alb și dezordonat se află o inteligență sclipitoare? Cine ar crede că acest moșneag desculț, cu bondița peticită, cu palmele bătucite de muncă, cu degetele stricate de gloanțe pe front, să se afle omul care vorbește cursiv șase limbi străine, (că a fost cândva falnic sergent dragon în
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
cu toate durerile abstracte, Eminescu ne poate acoperi cu personalitatea lui genială și reprezenta în fața umanității, cu specificul nostru etnic, potențat până la universal.” Sub cele două coloane ale textului se află amintirea lui Cosmănescu, iar alături, textul lui G. Călinescu, sclipitor prin informație, din care cităm: „Din poezia lui Gottfried Keller „Der Stern” cunoaștem până acum vreo 9 traduceri: 4 în limba germană, 3 în limba franceză, una în limba ungară și una în românește. O traducere franceză a făcut Leo
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
La Conforbiri literare. O germanomanie instinctivă!“ (B.P. Hasdeu, „Al doilea rămășag“ - dedicat domnului V. Alecsandri, ROM., an. XX, 5 februarie 1876, p. 101-102). V. mai departe p. 284, nota 12. și vergură la feminin? Apoi, adaogă Hasdeu cu umorul său sclipitor: Dacă e vorba de eufonie: Decât cu cioara De la fecioara, Mai bine gură De la vergură. Este fără contestație că limba românească suferise multe alterațiuni și fusese oprită în dezvoltarea ei firească de către unii reformatori, atât din cauza influenței lui Heliade în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
încercând să prind orice zgomot, dar nici un sunet nu ajungea până la mine. Mi-am lipit urechea de peretele liftului, dar tot degeaba. Singurul lucru pe care am reușit să-l fac a fost să-mi imprim conturul urechii pe metalul sclipitor. Se pare că liftul era făcut dintr-un aliaj care absorbea orice zgomot. Am încercat să fredonez Danny Boy, dar melodia a reverberat în urechile mele ca tusea astmatică a unui câine. M-am rezemat, resemnat, de peretele liftului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
clădiri, dar atâta lucru putea să spună și un copil de școală primară. Un interior ciudat și o atmosferă apăsătoare. În jur, totul de bună calitate, fără nici un semn de uzură. La fel ca liftul. Pardoseala era acoperită cu marmură sclipitoare. Pereții erau crem, ca brioșele pe care le mâncam la micul dejun. De ambele părți ale coridorului se vedeau uși masive de lemn, cu plăcuțe din metal pe care era scris numărul încăperii. Numai că numerele erau alandala: lângă 936
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Se pare că tânăra avea probleme cu vorbitul. Mergeam în urma ei. Tocurile înalte și ascuțite răsunau strident pe coridorul gol. Parcă ne aflam într-o carieră de piatră în toiul zilei. Purta dresuri, iar gambele i se reflectau în marmura sclipitoare. Era durdulie, am mai spus. Tânără și frumoasă, dar cam dolofană. Ciudat. Mergeam în urma ei și-i priveam atent gâtul, brațele, picioarele. Nu știu de ce, dar îi asemănam corpolența cu un strat gros de zăpadă... după ce ningea liniștit toată noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
La început au apărut ici-colo fire aurii ce semănau cu mugurii unei plante care nu aparținea anotimpului respectiv. Treptat, nenumărate fire scurte au crescut unul după altul și, în cele din urmă, întreaga lor blană a devenit de un auriu sclipitor. Ritualul nu a durat mai mult de o săptămână. Metamorfozarea a început și s-a terminat în același timp. Într-o săptămână, absolut toate animalele au devenit aurii. Când soarele dimineții a învăluit lumea într-un galben strălucitor, toamna era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
arătat cum să-l țin, mi-a aruncat o privire să vadă dacă am înțeles. — Apoi îi privești atent fruntea. Te concentrezi bine, dar fără asprime. Ușor, ușor. N-ai voie să-ți iei ochii de pe el. Oricât devine de sclipitor, nu-ți desprinzi privirile. — Sclipitor? — Da. Dacă îl privești fix, o să înceapă să emane lumină și căldură. Pipăi dâra de lumină cu degetele și atunci o să poți citi visele vechi. Mi-am repetat în minte indicațiile bibliotecarei. Nu-mi dădeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mi-a aruncat o privire să vadă dacă am înțeles. — Apoi îi privești atent fruntea. Te concentrezi bine, dar fără asprime. Ușor, ușor. N-ai voie să-ți iei ochii de pe el. Oricât devine de sclipitor, nu-ți desprinzi privirile. — Sclipitor? — Da. Dacă îl privești fix, o să înceapă să emane lumină și căldură. Pipăi dâra de lumină cu degetele și atunci o să poți citi visele vechi. Mi-am repetat în minte indicațiile bibliotecarei. Nu-mi dădeam deloc seama cam ce fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
problema unei transformări vizibile. În timp ce gândeam astfel, liftul s-a oprit și s-au deschis ușile. Am ieșit după ea. Mergea repede și tocurile pantofilor ei răsunau pe coridor. Ca și prima dată. Îi priveam șoldurile ondulându-se și cerceii sclipitori. Presupunând că accept oferta, eu ce-ți pot oferi? Nu mi se pare normal ca tu să-mi pui totul pe tavă și eu să n-am nimic. A încetinit puțin pasul și a mers în rând cu mine. — Chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]