58,131 matches
-
ironică. Ea există, însă e o ironie adresată nu lumii, ci textului, cel ieșit din împrejurarea că prin el urâtul intră în lume.” Îl ironizează, dar îl lasă să funcționeze pe mai departe, inflexibil, acaparator, expresiv... Dacă nu poți stăpîni scrisul, nu mai poți stăpîni lumea Radu Petrescu este conștient că scriitorul trebuie să se scrie pe sine și că acesta poate rămîne „invulnerabil” prin scrisul probat de „o pagină consistentă”. Dar suferința destructurează ritualul scrisului, tulbură mîna care scrie, trezește
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
dar îl lasă să funcționeze pe mai departe, inflexibil, acaparator, expresiv... Dacă nu poți stăpîni scrisul, nu mai poți stăpîni lumea Radu Petrescu este conștient că scriitorul trebuie să se scrie pe sine și că acesta poate rămîne „invulnerabil” prin scrisul probat de „o pagină consistentă”. Dar suferința destructurează ritualul scrisului, tulbură mîna care scrie, trezește sentimentul nimicniciei. Din miezul acestui sentiment, prozatorul notează descumpănit (9 februarie 1980): „Nici notația de agendă nu e pentru oricine.” Și, mai jos: „Scrisul nu
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
expresiv... Dacă nu poți stăpîni scrisul, nu mai poți stăpîni lumea Radu Petrescu este conștient că scriitorul trebuie să se scrie pe sine și că acesta poate rămîne „invulnerabil” prin scrisul probat de „o pagină consistentă”. Dar suferința destructurează ritualul scrisului, tulbură mîna care scrie, trezește sentimentul nimicniciei. Din miezul acestui sentiment, prozatorul notează descumpănit (9 februarie 1980): „Nici notația de agendă nu e pentru oricine.” Și, mai jos: „Scrisul nu e pentru oricine. Acum nu mai sunt doar ce am
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
prin scrisul probat de „o pagină consistentă”. Dar suferința destructurează ritualul scrisului, tulbură mîna care scrie, trezește sentimentul nimicniciei. Din miezul acestui sentiment, prozatorul notează descumpănit (9 februarie 1980): „Nici notația de agendă nu e pentru oricine.” Și, mai jos: „Scrisul nu e pentru oricine. Acum nu mai sunt doar ce am simțit toată viața că nu sunt, un scriitor; acum sunt analfabet. // Retras, gonit, căzut între aburi ca de spital... (...). Nicio curiozitate pentru ce e dincolo de pielea mea și dincolo de
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
acum sunt analfabet. // Retras, gonit, căzut între aburi ca de spital... (...). Nicio curiozitate pentru ce e dincolo de pielea mea și dincolo de zidurile locuinței mele, ca și când s-ar fi terminat totul, ca și când n-ar fi fost nimic. Nici viața, nu numai scrisul, nu e pentru oricine. Aș putea să desenez, dar nici asta.” Toate funcțiile scriitorului se restrîng în una singură, în lectura pielii, a pergamentului aflat între „eu” și „ceilalți”, între sine și lume. Dar și această lectură devine neputincioasă. Cînd
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
ce se întîmplă cu trupul tău înseamnă că nu mai știi să citești, nici să te citești, nu mai știi să citești nimic, nu mai ai un reper sigur în lectura lumii. E o infirmitate supremă, greu de îndurat. Nestăpînind scrisul, nu mai poți stăpîni lumea. Miercuri, 28 mai 1980, Radu Petrescu îi mărturisește lui Mircea Horia (S.) „imposibilitatea de a ține la zi aceste note”. Și, mai mult, apare teama de a nu mai putea organiza universul scrisului, observînd că
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
îndurat. Nestăpînind scrisul, nu mai poți stăpîni lumea. Miercuri, 28 mai 1980, Radu Petrescu îi mărturisește lui Mircea Horia (S.) „imposibilitatea de a ține la zi aceste note”. Și, mai mult, apare teama de a nu mai putea organiza universul scrisului, observînd că haosul stîrnit într-un asemenea univers nu va mai putea fi ordonat. O mică, într-un fel, doar banală greșeală strecurată într-un articol despre Arghezi îi dă frisoane: „În micul meu text despre Arghezi, din același număr
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
înțelege, îl crede și îl apără), într-un peisaj cu arbori și păsări cîntînd (și „cu două bărci sub umbrele albe vărgate cu roșu și cu albastru alunecând laborios pe uleiul verde al apei”), Radu Petrescu se gîndește la rostul scrisului. Gîndul se insinuează în discuția cu un prieten scriitor interesat de rostul scrisului acestuia: „Rezultatul (unei discuții amicale, n.n.) a fost că i-am dat o mare dorință de a-i repeta ce cred despre ceea ce scrie el, dacă ce
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
cîntînd (și „cu două bărci sub umbrele albe vărgate cu roșu și cu albastru alunecând laborios pe uleiul verde al apei”), Radu Petrescu se gîndește la rostul scrisului. Gîndul se insinuează în discuția cu un prieten scriitor interesat de rostul scrisului acestuia: „Rezultatul (unei discuții amicale, n.n.) a fost că i-am dat o mare dorință de a-i repeta ce cred despre ceea ce scrie el, dacă ce scrie el are vreun rost etc., ca și cînd ce iam spus despre
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
am dat o mare dorință de a-i repeta ce cred despre ceea ce scrie el, dacă ce scrie el are vreun rost etc., ca și cînd ce iam spus despre Ce se vede ar fi fost o amenințare a rostului scrisului său.” Scriitorul este impresionat că Mihai Dinu Gheorghiu descopere sensul unor simboluri, pe care nici scriitorul nu-l putea desluși, criticul văzînd în femeile cernite și în cimitirul Bellu, din romanul Ce se vede, „negrul cernelii tipografice”. Ce învăluie sau
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
strict literar, își pune problema oportunității publicării unor creații: „Mă întreb dacă ideea de a publica Ocheanul întors și, acum, Părul Berenicei, nu este foarte imprudentă - și sunt sigur că da.” Sub voalul exigenței, specifice scriitorului, se ascunde, poate, refluxul scrisului: „Am șters cinci rânduri scrise aseară. Am scris, îl loc, patru.” Starea de retragere/regres progresează, culminînd cu o „Lipsă de interes pentru scrisul meu.” Dacă timpul scrisului însingurat poate fi cît de cît stăpînit, veacul în care trăiește este
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
foarte imprudentă - și sunt sigur că da.” Sub voalul exigenței, specifice scriitorului, se ascunde, poate, refluxul scrisului: „Am șters cinci rânduri scrise aseară. Am scris, îl loc, patru.” Starea de retragere/regres progresează, culminînd cu o „Lipsă de interes pentru scrisul meu.” Dacă timpul scrisului însingurat poate fi cît de cît stăpînit, veacul în care trăiește este ostil scrisului. Scriitorul își dă seama că trăiește într-o societate ingrată, deloc propice asimilării propunerilor literare. „Am fost - mărturisește scriitorul - destinat unui timp
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
sigur că da.” Sub voalul exigenței, specifice scriitorului, se ascunde, poate, refluxul scrisului: „Am șters cinci rânduri scrise aseară. Am scris, îl loc, patru.” Starea de retragere/regres progresează, culminînd cu o „Lipsă de interes pentru scrisul meu.” Dacă timpul scrisului însingurat poate fi cît de cît stăpînit, veacul în care trăiește este ostil scrisului. Scriitorul își dă seama că trăiește într-o societate ingrată, deloc propice asimilării propunerilor literare. „Am fost - mărturisește scriitorul - destinat unui timp incult și grosolan, mistificator
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
șters cinci rânduri scrise aseară. Am scris, îl loc, patru.” Starea de retragere/regres progresează, culminînd cu o „Lipsă de interes pentru scrisul meu.” Dacă timpul scrisului însingurat poate fi cît de cît stăpînit, veacul în care trăiește este ostil scrisului. Scriitorul își dă seama că trăiește într-o societate ingrată, deloc propice asimilării propunerilor literare. „Am fost - mărturisește scriitorul - destinat unui timp incult și grosolan, mistificator. În locul bucuriei pentru fapta rară a spiritului, grohăeli agresive, tropot de copite, duhoare.” Contingentul
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
schițele, ca și la nuvela Dăuă loturi de I. L. Caragiale, dar observă că „Editorul meu a reținut deci, de la mine, importanța specială a nuvelei, nu și interpretarea mea: dimpotrivă, o subliniază cu energie pe cealaltă.” Constată deci, cu durere, că scrisul lui e înțeles greșit. Dar și că biografia (expresie, în cazul unui scriitor, a scrisului) ar putea să-i fie falsificată iar gîndirea lui (literară) să devină superfluă. După o discuție la telefon cu Mircea Horia Simionescu, scriitorul notează: „Începe
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
a reținut deci, de la mine, importanța specială a nuvelei, nu și interpretarea mea: dimpotrivă, o subliniază cu energie pe cealaltă.” Constată deci, cu durere, că scrisul lui e înțeles greșit. Dar și că biografia (expresie, în cazul unui scriitor, a scrisului) ar putea să-i fie falsificată iar gîndirea lui (literară) să devină superfluă. După o discuție la telefon cu Mircea Horia Simionescu, scriitorul notează: „Începe să fie de temut! (situația, n. n.) Eu neavând legături extraconjugale mi s-ar aranja de
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
gândirii mele. (s. n.) Ce aiureală! Pericolul e că aș putea fi dezgustat de a mă mai gândi la Homer: poate că asta se și dorește.” Corolar al încercărilor de falsificare a biografiei de către ceilalți ar fi dezgustul față de cărți, față de scris. Nu doar neputința de a scrie. Și, imediat mai jos: „Note la Ce se vede, în Dialog nr. 77- 78, de Liviu Antonesei. Eu, sceptic! Haida-de! Mor de frică numai la un singur gând, să nu fiu victima unei false
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
poate fi mai terifiant decît să fii îngropat de viu, într-un sicriu din care nu mai poți ieși? În planul fizic. Dar în cel metafizic? Cum ar fi să fii îngropat de viu în sicriul propriei literaturi, a propriului scris, sicriu dat de o biografie falsificată, de teme interpretate greșit, într-o identitate rău tălmăcită? Prezența „intermediarilor” dintre scriitor și administrație, în fond a tălmăcitorilor falși, aduce dileme în plus. „Aseară, între șapte și unu noaptea - consemnează scriitorul pe la începutul
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
textului pe care îl utilizează puterea), însă, firește, răspunsul nu există.” Nu există răspuns, pur și simplu, așa cum nu există răspuns pentru boală sau moarte. Imposibila renunțare Ca într-un gest de rememorare a existenței scriitoricești, în care viața și scrisul sînt strîns legate, ca într-un refren sau o reinițializare a acestei existențe, Radu Petrescu, spre finalul însemnărilor din jurnal, reconștientizează condiția scriitorului, procesul prin care viața este transferată continuu și irevocabil în scris. În încercarea de a face ceva
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
lui Dumnezeu”, caută „de la început unghiul și tonul care să-mi permită să scriu, acolo, despre ce fac eu - pentru că e imposibil să ocolesc asta.” Într-o dimineață de duminică, trezit devreme, trecut printr-un mic ritual al pregătirii pentru scris, se așterne peste hîrtie, dar „imediat după scrierea frazei, mă înmoi, mă desfac, cad interminabil.” Se întîmplă că, așa cum nota cu cîteva zile înainte (6 ian. 1981), „Ploaia se transformă repede în ninsoare.” Disoluția interminabilă (a ființei încrezătoare?) nu mai
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
când voi avea dovada de netăgăduit că nu voi mai putea lucra?” Dar ce să distrugă, cînd cărțile sînt viața lui, cînd viața lui este transferată în fiecare pagină de carte, pe etape? Plutește într-o mare de cerneală - a scrisului („Cerneală albastră, mare albastră.”) - peste care reperul sau idealul său, pavăza sa, semnul luminii supreme, soarele, apare palid, „ca un scut de aur, scufundat.” Idealul său literar, motorul aspirațiilor sale intră în declin. Apare îndoiala, nu legată de chestionarea continuă
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
abandonez.” Pierde legătura cu cărțile, cu toate cărțile: „Cărți de care am nevoie și nu le mai găsesc...” Negăsind cărțile de care are nevoie, începe să nu se mai (re)găsească pe sine, nu-și mai găsește locul în lumea scrisului, singura lume în care a înțeles să-și caute soarta. La o ședință de alegeri a secției de proză a Asociației, votează doar ca urmare a unei „rugăminți”, punînd parcă o pecete pe toate renunțările sale. Renunțarea forțată la scris
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
scrisului, singura lume în care a înțeles să-și caute soarta. La o ședință de alegeri a secției de proză a Asociației, votează doar ca urmare a unei „rugăminți”, punînd parcă o pecete pe toate renunțările sale. Renunțarea forțată la scris este tragică. Cerneala, asociată cu sîngele scriitorului, cea care asigură existența materială a frazelor, își pierde consistența: „Tocul rezervor și cerneala apătoasă mă indispun și ele, îmi iau sânge...” Cititorul incompetent Acum, la final, încărcat de mîhniri, ajunge la o
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
cititor, și mai cu seamă în cel de bună calitate, trăiești un tip incompetent în ale literaturii, competența lui e viața, la care raportează ce citește. De incompetența aceasta scriitorul are nevoie absolută, aproape tot ce construiește, construiește în funcție de ea.” Scrisul gratuit Observația de mai sus poate fi o consolare. Ea definește închiderea (totuși?) fericită a unui ciclu de existență, de creație în cele din urmă... Într-un început de septembrie, scriitorul încearcă să fie mai harnic, dar are sentimentul că
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
lenevit”. Scrisoarea destinată unei tinere necunoscute devine de o gratuitate ridicolă, „un ridicul sfîșietor de trist, sinistru”. Ca și ridicolul sinistru al unui text despre romanul secolului XX, scris pentru o întîlnire la Belgrad, unde n-a mai ajuns. E scrisul forțat, gratuit, precum viața gratuită, pe care nu le acceptă deopotrivă. Acestea înseamnă înstrăinare. Așa cum devin relațiile cu ceilalți. Într-un gest sentimental, însoțit de Doamna Adela, înainte să plece - aceasta - la Cîmpulung, pune „cîteva flori pe mormîntul mamei”. Face
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]