2,483 matches
-
Ecomuzeale Tulcea. În clipa aia i-am mulțumit lui Dumnezeu ca nu am leșinat să pic jos, în orice caz nu o jignisem cu nimic și în primul rând nu aveam de unde să știu. M-am așezat înapoi pe bordură sculptând din nou la trunchiul de lemn. Formele fizionomiei pe care doream să o realizez pentru a lua înfățișarea unui țăran erau din ce în ce mai vizibile. Expresivitatea pe care doream să o realizez, scoțând-o la iveală cu ajutorul dălții, atrăgea în jurul meu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
un banc de lucru, pe care îmi așezasem cu grijă lucrarea. Au urmat o serie de întrebări adresate de muzeograful Valeriu Leonov la care am încercat să răspund cât mai direct și la subiect, timp în care nu încetam să sculptez la capul de țăran; astfel se năștea primul meu film documentar realizat de o instituție de cultură. După ce operatorul Mihai Matarangă a oprit camera de filmat anunțându-ne că s-a terminat, am realizat că cel mai important eveniment din
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ce au trecut: icoane, artă naivă, artă modernă a fost desul de anevoioasă. În două luni a trebuit să pregătesc expoziția pe care am mai completat-o cu un număr de lucrări pe care a trebuit să le realizez, icoane sculptate având ca tematică în special răstignirea Mântuitorului și pregătirea albumului pentru editură care trebuia să fie gata ca să-l pot lansa în cadrul vernisajului. În paralel cu acestea aveam de scris la propunerea lui Mihai Dascălu, ce o făcuse la masa
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cred, Îndoială că Michelangelo a fost Înrîurit de statuile sale mai mult decît de cei care-i lăudau geniul. Uneori opera poate chiar devora o biografie. Pe acest drum orice zeu sfîrșește prin a deveni om. Praxitele care, vrînd să sculpteze zeițe, a sculptat femei elegante și frumoase face, așadar, și filosofic În cazul lui Oedip, victoria asupra sfinxului a fost opera. Ea nu putea să treacă fără urmări. Și n-a fost nici simplă ca În Mașina infernală a lui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Michelangelo a fost Înrîurit de statuile sale mai mult decît de cei care-i lăudau geniul. Uneori opera poate chiar devora o biografie. Pe acest drum orice zeu sfîrșește prin a deveni om. Praxitele care, vrînd să sculpteze zeițe, a sculptat femei elegante și frumoase face, așadar, și filosofic În cazul lui Oedip, victoria asupra sfinxului a fost opera. Ea nu putea să treacă fără urmări. Și n-a fost nici simplă ca În Mașina infernală a lui Cocteau, unde sfinxul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lipsită și ea acum de modestie; e un incendiu amar și secret În aer, arzînd În el, treptat, ezitările de a participa la această victorie grăbită a primăverii. Vreau să Înțeleg de ce Holderlin l-a iubit atît pe Ahile. Silueta sculptată În lut ars de Tanagra e a unui luptător beat de amor propriu și trufaș. Stă În dreapta zeiței Atena, umflîndu-și pieptul spre Agamemnon. Din fericire, știm că are un călcîi vulnerabil. Ahile e un zeu cu o rană omenească; o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și să-i Înlocuiască. Fantezia noastră are de aceea nevoie de un Prometeu ireductibil, care nu știe să spună ca Antigona lui Sofocle: dacă așa le place zeilor, să recunoaștem că, de vreme ce suferim, noi am greșit. Trupul său se cere sculptat de Fidias nu de Praxitele. Și, probabil, cel mai adevărat l-ar fi sculptat un toscan din Cinquecento care răspundea la numele de Buonarotti. În confruntarea cu Prometeu, Zeus Însuși a devenit altul. Nici un zeu nu e mai uman ca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care nu știe să spună ca Antigona lui Sofocle: dacă așa le place zeilor, să recunoaștem că, de vreme ce suferim, noi am greșit. Trupul său se cere sculptat de Fidias nu de Praxitele. Și, probabil, cel mai adevărat l-ar fi sculptat un toscan din Cinquecento care răspundea la numele de Buonarotti. În confruntarea cu Prometeu, Zeus Însuși a devenit altul. Nici un zeu nu e mai uman ca acest Zeus disprețuit care nu poate să-i ierte titanului orgoliul, dar n-are
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Astăzi mă simt Îndemnat să prefer unui album Renoir comentariul său despre inconvenientul peisajelor prea frumoase: de ce să pictezi cînd e atît de emoționant să privești? Încerc să repet din punctul de vedere al lui Pygmalion această Întrebare: de ce să sculptez cînd e atît de emoționant să trăiești? Dar Pygmalion sculptează tocmai pentru a se bucura de dragoste. El sculptează nu plecînd de la viață, ci În vederea vieții, nu se mulțumește să se inspire de la viață, ci vrea să creeze viață. Își
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
său despre inconvenientul peisajelor prea frumoase: de ce să pictezi cînd e atît de emoționant să privești? Încerc să repet din punctul de vedere al lui Pygmalion această Întrebare: de ce să sculptez cînd e atît de emoționant să trăiești? Dar Pygmalion sculptează tocmai pentru a se bucura de dragoste. El sculptează nu plecînd de la viață, ci În vederea vieții, nu se mulțumește să se inspire de la viață, ci vrea să creeze viață. Își asumă un rol de zeu pentru a-și crea o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cînd e atît de emoționant să privești? Încerc să repet din punctul de vedere al lui Pygmalion această Întrebare: de ce să sculptez cînd e atît de emoționant să trăiești? Dar Pygmalion sculptează tocmai pentru a se bucura de dragoste. El sculptează nu plecînd de la viață, ci În vederea vieții, nu se mulțumește să se inspire de la viață, ci vrea să creeze viață. Își asumă un rol de zeu pentru a-și crea o fericire omenească. Nici măcar Prometeu n-a fost atît de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o statuie care ar rămîne piatră nesimțitoare, cînd buzele mele cer dragoste și mîinile mele tînjesc să atingă fericirea, cînd inima mea vrea să ia parte la taina lumii? Nu la zei mă gîndesc dorind ca trupul acestei femei frumoase sculptat de mine să fie viu. Urmăresc 6 răsplată mult mai simplă și mai măreață. Dragostea...) Meșterul Manole ne-a spus și el cu o voce dureroasă că fără sacrificii nu există creație. Ana e mai mult decît femeia iubită de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
scaldă și ne contopește cu frumusețea lumii? Pygmalion se Încordează tot În efortul de a Împinge ficțiunea În realitate. În ochi Îi lucește o flacără ciudată. Paradoxal, reușita nu-i va mai lăsa nici o speranță. Va renunța chiar să mai sculpteze pentru că nu se va simți În stare să realizeze o operă mai frumoasă decît Galateea. Dar el vrea să spună doar că iubirea se Întemeiază pe aceeași aspirație ca și arta. Mereu Ariadna. Și mereu Ithaca. Țărmul scoate marea din
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
este îngrozitor de narcisiacă. Se privește pe ea însăși tot timpul, iar nevoia de a spune povești despre propria-i viață e irepresibilă. Sigur că există și romane despre scriitori, există și tablouri cu pictori pictând, există și sculpturi cu sculptori sculptând, dar, dacă vezi cât de multe filme despre lumea filmului s-au făcut și compari, ținând cont de vechimea artelor, nu poți să nu rămâi impresionat (plăcut sau neplăcut) de narcisismul creatorilor de film. De ce ar crede cineaștii că făcutul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
retorizează cabotin. Proza lui e la fel de epurată și de externalistă ca a unui scenariu hollywoodian e genul de proză pe care cititorul e tentat s-o numească simplă și realistă. De fapt, e foarte stilizată : fiecare paragraf e un bloc sculptat cu artă, în care fiecare propoziție scurtă, de acțiune, e gravată ca o poruncă biblică, și multe dintre efectele speciale ale lui McCarthy (de exemplu, sugestiile privind posibilul caracter supranatural al unuia dintre vînători) sînt extrem de subtile. E un mare
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
unei reto- rici de uz gazetăresc. „Reacțiunea” este monstrul ieșit din obscuritate, care asemeni unui animal de pradă „stă la pândă ascuțindu-și ghearele”. Registrul monstruosului se află aici într-o relație simbiotică cu grotescul figurilor terifiante pe care le sculptează retorica jurnalistului. „Nu e revuluție, domnule, e reacțiune ; ascultă : ăcitește tremu‑ rând :Ă «Reacțiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunerec, ea stă la pândă ascuțindu-și ghearele și aștep- tând momentul oportun pentru poftele ei antinaționale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
așteaptă să mențină ordi- nea, de la Prezident să țină un discurs, ceea ce acesta și face. Bravul Stan Popescu este unul dintre cei 1000 ai lui Garibaldi, „vrăjmaș jurat al tiranilor și frate pasionat al poporului”. Figura grandioasă a polițistului este sculptată la scara monumentală a unei retorici patetice care va guverna întreaga relatare a evenimentelor. Dilatarea siste- matică a afectelor corespunde unei sensibilități romantice unde grandoarea este incorporată în metabolismul oricărei sensibilități patriotice. Genuin, Nicolae Filimon își redacta cele două nuvele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Însemnat mult sinceritatea acestui public, căci ne-a ajutat să vedem mai clar slăbiciunile muncii noastre și să ameliorăm calitatea jocului. Prima parte a lui Orghast la Persepolis a avut loc la mormântul lui Xerxes. Ca să ajungă pe terasa largă sculptată În stâncă, deschisă spre mormântul faimosului rege, spectatorii urcau pe o potecă abruptă. Actorii așteptau concentrați sosirea lor. Spectacolul Începea la apusul soarelui. Prometeu se afla pe stâncă, Încătușat. Un glob de foc arzând cobora lent și impresionant, ca proiectat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Măria ta!! răcnesc ei și, de prea mult foc, zidurile cetății se scutură mai dihai ca pe vremea când erau bătute cu pușcile cele mari de vrăjmași. În spătăria Cetății Suceava, o sală mare cu ogive, chei de boltă, pereții sculptați cu motive heraldice, "sală a tronului" e bucurie mare: Domnul cu Doamna, boieri mari, boieri mici, dregători, căpitani prăznuiesc "Strălucita izbândă de la Podul Înalt", prin "Ospățul de biruință". Boierii, în straie de sărbătoare, cu anterie și bărbi după datină bizantină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
chiar Înalt Prea Sfinția sa Fericitul Mitropolit Teoctist al Moldovei, fiind zi de harț, nu pregetă să se împărtășească cu câteva picături din "Sângele Domnului": izbânda se cuvine a fi prăznuită. Ștefan, cu coroana Mușatinilor pe cap, în tronul domnesc o horbotă sculptată în lemn -, vegheat de capul fiorosului bour moldovenesc, alături de flamura oștirii închipuind pe "Sfântul Gheorghe ucigând balaurul", se ridică, în mână cu ulcica sa smălțuită cu margarete și albăstrele. E cam scurticel de stat, dar vânjos și în cabanița de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
închipuindu-și viața de supunere și răbdare a domniței străine în umbra castelanului de la Sâmbăta de Sus, îl anticipează pe Lucian Blaga, care o va cânta mai târziu pe Uta, al cărei chip gingaș și învăluit în taină se află sculptat în catedrala de la Naumburg („lângă scutul seniorului, Uta...”). Ca și de o inscripție latină pe un mormânt uitat, imaginația poetică poate fi declanșată și de un „anunciu” inserat prin anul 1837 în Gazeta de comerciu : „S-a scos în vânzare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
René cu ocazia vizitei la Millesgården, în Stockholm. Eram împreună cu mama lui René, Linnéea, care ne plictisea cu gelozia ei „suedeză”. Din păcate, la ea chiar și sentimentele aveau naționalitate. Atunci am văzut pentru prima oară statuile Nijinski, în bronz, sculptate de Rodin. În catalogul expoziției era și articolul scris de Rodin (un răspuns răspicat dat detractorilor lui Nijinski, care-l ștampilaseră cu două cuvinte: „erotică bestială”) după spectacolul baletului După-amiaza unui faun, cu muzică din Debussy. Rodin scria: „Nijinski posedă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să bucure orizontul vieții mele. Debutasem în viață cu o moarte aparentă, fusesem aruncată de la început în camera întunecată. Povestirile cinice ale mamei despre încercările ei repetate de a mă avorta plus amărăciunea din existența cu Nichita, toate astea mă sculptaseră altfel pe dinăuntru. Viitorul nu poate să fie decât trist, viața în cuplu e o tortură, i-am șoptit lui René. Dar asta nu te împiedică să te bucuri de viață, mi-a aruncat René, criticându-mă ca de obicei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nu mă înduram. Fanny (Kempe) vroia să-i tai o bucată de pește, dar, deodată, peștele s-a ridicat, scăpând, zburând în aer! Am răsuflat ușurată privind solzii de argint ai peștelui, spunând că era un somon, rudă cu cel sculptat la Stadshuset (primăria orașului) în piatră. Era chiar istoria fondatorului orașului, existând și în faldurile secrete ale memoriei misterioase. Astfel îmi vorbește Mnemosyne și mie, trezindu-mă, strigăt exprimat atât de fericit în memoriile lui Nabokov. Dacă aș fi stat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
august, aveau o purtare puțin cuviincioasă în farmacii, dar nici ei nu-și permiteau să-ți dea toată măsura.) Cu un cuvânt, farmacia era un loc solemn. Farmacia era totdeauna de o eleganță rafinată, sobră, cu dulapuri de lemn scump, sculptat în stil baroc; în dulapurile acestea, care închideau în ele o semiobscuritate misterioasă, erau flacoane, mici borcane de porțelan scump, ornamentat cu decorații albastre și însemnate cu denumiri complicate, fantastice, imposibil de reținut, scrise invariabil în limba latină. Misterul lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]