5,506 matches
-
29 aprilie 1965 la Independența, sculptor TURCU GHEORGHE, n. 24 aprilie 1945 la Galați, sculptor VĂDEANU ADRIAN, n.29 decembrie 1968 la Galați, sculptor VESA-GAVRILĂ MARIANA, n. 16 martie 1957 la Galați VLAD AUREL, n. 31 martie 1954 la Galați, sculptor VLAD ELENA-LENUȚA, n. 13 august 1956 la Galați ZAMFIRESCU-BEDIVAN MALA, n. 8 ianuarie 1928 la Galați PROFESORI BALABAN IOAN, n. Bălăbănești BRĂILEANU CLAUDIU, n. 12 martie 1975 la Galați LEPĂDATU V.GHEORGHE, n. 1951 la Tg.Bujor, prof. univ. dr.
FIII GALAŢIULUI DE PE ALTE MELEAGURI DE PROF. UNIV. ASOC. POMPILIU COMŞA, PREŞEDINTE ASOCIAŢIA FIII GALAŢIULUI DE PE ALTE MELEAGURI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376162_a_377491]
-
întâmpină statuia impunătoare a Ecaterinei Teodoroiu, eroina Olteniei din Primul Război Mondial. Eroina este reprezentată în uniforma militară, cu echipamentul specific, cu brațul drept ridicat în sus și spre în față, ordonând atacul în timpul căruia se pare că a murit. Sculptorul a reliefat cât a putut de bine atitudinea, reușind să păstreze feminitatea eroinei, prin silueta firavă, pe care o ghicești sub uniforma militară. Așa cum spuneam brațul drept indică Vestul, râul Olt, Craiova și alte repere care te-ar interesa în
CA ECATERINA TEODOROIU -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374748_a_376077]
-
lumină minți strălucitoare cum sunt: Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Dan Puric ș.a. Nu numai preoți și ierarhi ai Bisericii sunt preocupați de rostirea unor cuvinte înălțătoare și constructive pentru om, dar și oameni de cultură și artă: actori, muzicieni, pictori, sculptori ș.a. Prin arta lor ei demonostrează o înaltă demnitate și conștiință civică, o anumită atitudine morală și o latură estetică deosebită care produc emoții puternice. Ei au selectat cu atenție și acribie, cele mai reprezentative, mostre de gândire umană transpusă
UN VEAC DE ÎNŢELEPCIUNE ÎNTR-UN BOGAT FLORILEGIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374677_a_376006]
-
de secol XIX, prin glasul unui personaj de-al său: „Dumnezeu a murit!”. Într-adevăr, credința în bine, în adevăr, în frumos, în dreptate s-a veștejit în sufletele majorității oamenilor actuali. De ce ar face excepție poeții, scriitorii, muzicienii, pictorii, sculptorii, arhitecții, regizorii, actorii? Cu adâncă durere îmi aduc aminte de cuvintele lui Petre Țuțea: „Omul actual e stupid și inform, amestec de veselie infantilă și tristețe de animal bolnav”. Cu aceeași adâncă durere constat și eu că intelectualul român (inclusiv
CU DURERE ŞI DRAGOSTE PENTRU ARTISTUL CONTEMPORAN, DE FLORIN T ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371718_a_373047]
-
de vremurile contemporane în care trăim. O insolentă și patologică nepăsare pe banul contribuabilului. ------------------------------------------------------------------------------- Către Primăria Municipiului Oradea Dl. Primar prof. Ilie Bolojan Consiliul Local al Municipiului Oradea 15 iunie, 2016 Anul Brâncuși Subsemnatul Cornel T. Durgheu - profesor universitar pensionar - sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, domiciliat în Oradea str. Emanuil Gojdu nr. 9 ap. 8 - președintele Fundației Culturale „Cetate Durgheu”, cu sediul în P-ta Unirii 2-4, fac prezentul demers și atrag atenția domniilor voastre, asupra unor chestiuni extrem de
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PRIMARUL REALES AL MUNICIPIULUI ORADEA de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375598_a_376927]
-
Din păcate, spațiul și bunul simț, nu ne permit evidențierea tuturor argumentelor în această epistolă. Vă stăm însă, cu seriozitate și interes, la dispoziție pentru consultări și lămuriri suplimentare. Cu onoare, prietenie și responsabilitate civică, Prof.univ. Dr. Cornel T. DURGHEU Sculptor, președintele Fundației Culturale „Cetatea Durgheu” iunie 2016 Referință Bibliografică: Cornel DURGHEU - SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PRIMARUL REALES AL MUNICIPIULUI ORADEA / Cornel Durgheu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1996, Anul VI, 18 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cornel Durgheu
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PRIMARUL REALES AL MUNICIPIULUI ORADEA de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375598_a_376927]
-
Vânturarea grâului ”care a fost totuși cumpărat de ministerul de interne al guvernului provizoriu, cu un preț exorbitant pentru acel timp. Primind și alte comenzi, cu sumele obținute a avut posibilitatea de a părăsi Parisul, a plecat împreună cu prietenul său, sculptorul Charles Jacque, la Barbizon, așezare aflată în pădurea Fontainebleau. Millet a ajuns împreună cu prietenul său Théodore Rousseau, să conducă grupul de artiști, care mai târziu a căpătat denumirea „Școala de la Barbizon”. Splendid este tabloul intitulat bine cunoscut „Angelus- Rugăciune pe
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
de sept acum, așa că imediat după terminarea festivităților prilejuite de Ziua Marinei, cum am revenit la cheul nostru, m-au și expediat din nou la Spitalul Militar unde cu dalta și ciocanul, doi medici ORL-iști au lucrat ca niște sculptori pricepuți să-mi refacă interiorul nasului. Coșmarul s-a repetat cu fașa și novocaina, numai că acum eram avizat. Lunile până pe 19 octombrie când m-am eliberat din cătănie au trecut monoton, fără nicio activitate la bordul navei. Eram ca
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
ancestrale, autoarea mărturisește: „Am avut nevoie de rădăcini, de stabilitate și repere, ca să pot vedea mai departe". Curățenia și frumusețea vieții săliștenilor o citești în carte cu ochiul și sufletul curat, cu respirația adâncă. Frumusețea portului ne amintește cuvintele remarcabilului sculptor Nicăpetre, care spunea că și-ar dori că artă să să aibă „Cuviința costumului din țara Săliștei". Evocarea zilelor petrecute sub bolta viței de vie, în curtea bunicii, formează pagini de o frumusețe tulburătoare la care puțini scriitori consacrați au
LANSARE DE CARTE: „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” DE MILENA MUNTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374284_a_375613]
-
aici, pasiunea, puritatea, înțelepciunea divină, iubirea. Trandafirului roșu sau alb îi alătură trandafirul albastru, semn al imposibilului devenit posibil: „De acum, plâng și mă rog pentru istovul trandafirului albastru, de acum nu mai sunt eroul propriei mele vieți, ci doar sculptorul umbrei cea orbită de glorie, de acum încep să învăț să tac și să plâng în Limba Română!”; „Cuvintele - trandafiri nevăzuți!”; „O pasăre trece podul de trandafiri!”, „Am tăcut la îndemnul trandafirului albastru!”; „Am nevoie să îți simt umbra în
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
care se rezumă la a nu pierde trecutul în întregime sau la a păstra avantajele prezentului. Cred oare avangardele că vor putea schimba această lume care apare? Ele încearcă cel puțin să inventeze diferența și riscă mult; scriitori, pictori și sculptori se protejează. Ordinea științificului este respinsă și aceasta este prima lovitură dată în față ideologiei oficiale care monopolizează planul și știința. Dumitru Țepeneag, inițiatorul unui grup care își atribuie numele de "oniric", explică: "Acești ani, 1959-1964, au fost pentru noi
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Pentru asta e nevoie de * * perseverență și stăruința de a * * depăși momentele în care vrei să * * renunți, iar momentele în care * * ești demoralizat să le transformi în * * entuziasmul de a fi mai aproape cu un * * pas de marea reușită. * * Un sculptor lovește cu ciocanul o piatră * * de 99 de ori iar a suta oară ea se crapă * * și se sparge exact în locul în care acesta * * și-a dorit. Dar pentru ca ea să se * * crape a suta oară, a fost nevoie de
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2983]
-
încearcă să-mi treacă printre picioare spre piață. Vreau să-l mîngîi. Rămîne țeapăn, mă privește pieziș și dă drumul unui schelălăit prelung, prelung. Lumea se oprește. O șterg. Cîinele reintră-n normal. 24 august Da, statuia regelui Carol I (sculptor, Oscar Han, 1933) e la locul ei, străjuind promontoriul Peleșului. De fiecare dată, revenind, într-acolo îmi îndrept privirea: mai există?, nu mai există? Există. Dar ceva nelămurit persistă, o stare amestecînd mirarea cu încrederea, mirarea că simbolul unei Românii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
negre n-am fi vrut să arătăm. Ce reconfortantă e, în acest context mizerabil, trecerea printre noi, senină, discretă și nobilă, a Reginei Ana! 30 octombrie În 7 martie 1951, sesie specială la Academie, ca urmare a ofertei făcute de sculptorul Brâncuși, prin care acesta donează statului român întreaga-i operă. Tovarășii academicieni: G. Călinescu, I. Iordan, C. Petrescu, Al. Rosetti, A. Toma, G. Oprescu, V. Eftimiu, Al. Graur ș.a., în virtutea proaspetei teze "Teoria leninistă a reflectării și arta", cu toată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-i operă. Tovarășii academicieni: G. Călinescu, I. Iordan, C. Petrescu, Al. Rosetti, A. Toma, G. Oprescu, V. Eftimiu, Al. Graur ș.a., în virtutea proaspetei teze "Teoria leninistă a reflectării și arta", cu toată intervenția argumentată a lui Ion Jalea în favoarea marelui sculptor, mai viind la urmă și tov. acad. Sadoveanu, starostele secției, cu prestijul său ante și post belic, refuză, cu îndreptățită mîndrie patriotică, darul decadentului de la Paris. Care decadent, auzind de hotărîrea strălucitului conclav, sictirește scurt și cuprinzător curtea care începe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stilul" abrupt-sucit al răspunsurilor marelui argentinian. Reporterul îl întreabă, după ce aflase că și-a rupt un deget: Ce mai face degetul dumitale? Bine. Mi-l vor amputa. Așa desen, da! Oarecum simetric pare și dialogul de prin anii șaptezeci între sculptorul Constantin Popovici, care ne-a părăsit de curînd, și Agata Bacovia, soția poetului. Deși, aici, totul se consumă parcă într-un registru tragic. Avînd în vedere, desigur, destinul tristului poet, și, de ce nu, al sculptorului însuși. Bacăul este îmbogățit spiritual
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de prin anii șaptezeci între sculptorul Constantin Popovici, care ne-a părăsit de curînd, și Agata Bacovia, soția poetului. Deși, aici, totul se consumă parcă într-un registru tragic. Avînd în vedere, desigur, destinul tristului poet, și, de ce nu, al sculptorului însuși. Bacăul este îmbogățit spiritual cu una din cele mai originale statui reprezentîndu-l pe Bacovia: silueta copleșită de geniu și tristețe, aplecată sub greutatea imponderabilă a acestora, e de o expresivitate ieșită din comun. Adăugînd, desigur, inspirata simplificare a suprafețelor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tristețe, aplecată sub greutatea imponderabilă a acestora, e de o expresivitate ieșită din comun. Adăugînd, desigur, inspirata simplificare a suprafețelor și, nu în ultimul rînd, modelajul sagace. Ei bine, în fața lucrării, Agata Bacovia exclamă: Acesta nu e Bacovia! La care sculptorul răspunde: Ba acesta este Bacovia. Desigur, cu înțelesul că nu așa cum l-ați văzut dv., ci așa cum l-am văzut eu. Vă mai aduceți aminte: erau niște litouri cu Ceaușescu-ntr-o ureche. Peste tot. O fotografie nevinovată în fond
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și el rezident al Barbizonului, începe totul. Și ce frumoasă, ce blînd-sclipitoare e silueta unui Andreescu, în spinare cu șevaletul, pictat dumnezeiește de Grigorescu, pe una din potecile celebrei comune. Barbizon-barbișon: doar un joc. 12 decembrie Un bust Cornelui Coposu (sculptor Constantin Crânganiș; modelaj onest, plăcut), amplasat în fața palatului Ghica-Calimah, sediu al PNȚCD, ni-l readuce acut în memorie pe omul-miracol, căruia, dacă e să simplificăm benefic lucrurile, îi datorăm spectaculoasa cădere a comunismului rezidual și venirea la putere a formațiunii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că-i aparțin. Iasno? 9 aprilie Peisaj. Duminică: porțiunea din bulevard interzisă vehiculelor. Perechi tinere, superbe, de mînă. Un tuciuriu mic, pe trotuar, turcește, cu trei sute de lei în mîna-ntinsă. Băieți și fete vîjîind pe negre patine hiperelegante. Pictori și sculptori de duminică, etalîndu-și produsele lîngă bordură. Famelii din Ciurchi, din Copou, din Frumoasa. Cîini. Ce mai, Ulița Mare! Totul subt bronzul pururi înțelegător al primarului de altădată, voltaireanul Pogor. Madame de Staël, pe la 1800: " Nimic nu este mai ciudat decît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sindromul generalizat de acromegalie eminesciană? Înapoiere-ncîntătoare. 23 mai Anii gigantismului grotesc. La sala Victoria, juriul (din care nu lipsea niciodată reprezentantul oamenilor muncii) tocmai ajunsese la sculptură: monștrii cu seceri și ciocane, cu răngi și picamere. Deschide ușa, scîrțîit, corpolentul sculptor T.G. Importanții jurați, cu ochi mirați pe el: ce e, tov. T.G.? Speriat, sculptorul întreabă: se mai pot aduce lucrări? Generoși nevoie mare, jurații zic: fugi repede și ad-o! Sculptorul: nu, o am aici. Și scoate sculptura din buzunarul raglanului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
juriul (din care nu lipsea niciodată reprezentantul oamenilor muncii) tocmai ajunsese la sculptură: monștrii cu seceri și ciocane, cu răngi și picamere. Deschide ușa, scîrțîit, corpolentul sculptor T.G. Importanții jurați, cu ochi mirați pe el: ce e, tov. T.G.? Speriat, sculptorul întreabă: se mai pot aduce lucrări? Generoși nevoie mare, jurații zic: fugi repede și ad-o! Sculptorul: nu, o am aici. Și scoate sculptura din buzunarul raglanului jerpelit. "Casa de oaspeți" din Bucium. Ce buncăr misterios, ascuns în verdeață luxuriantă! Să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și ciocane, cu răngi și picamere. Deschide ușa, scîrțîit, corpolentul sculptor T.G. Importanții jurați, cu ochi mirați pe el: ce e, tov. T.G.? Speriat, sculptorul întreabă: se mai pot aduce lucrări? Generoși nevoie mare, jurații zic: fugi repede și ad-o! Sculptorul: nu, o am aici. Și scoate sculptura din buzunarul raglanului jerpelit. "Casa de oaspeți" din Bucium. Ce buncăr misterios, ascuns în verdeață luxuriantă! Să nu fi văzut proletarul de rînd, lumpenul, în ce cuibușor trag, pentru o noapte, două, cei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
data asta sigur involuntar, dar nu mai puțin dăunător, blestematul reflex național-comunist. Dacă aș citi acum, întîrziat, romanul lui Petru Dumitriu, dacă aș vedea acum cele două filme ale lui Lucian Pintilie, le-aș judeca (un pic) altfel. Cum? Curtea sculptorului T.G. după treizeci de ani: o pădure de voievozi giganți, din piatră, lemn, ghips, ciment, călări, pedeștri, cu buzdgane, cu paloșe (era să spun cu picamere). Din corpolentul timorat ce prezenta atunci juriului (din care nu lipsea reprezentantul oamenilor muncii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ciclic, cum se întîmplă la noi? Evident, nu.) Erau necesare, oricum, corijările care să fluidizeze o istorie atît de brutal traumatizată de comunism. După 1990, figurile martire ale lui Maniu și recent dispărutului Coposu s-au bucurat de atenția unor sculptori prestigioși. Statura celor doi, în Ardeal, iar de curînd și în centrul Bucureștiului, s-a oferit artiștilor ca motiv de reală meditație stilistică. Ticurile comuniste încă placate, iată, pe avantajoșii voievozi călări continuă să opereze cu osîrdie mai peste tot
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]