2,171 matches
-
pot acționa cu mare intensitate. Boala apare mai mult la persoanele trecute de 40 de ani, cu o frecvență mai ridicată la femei decât la bărbați. Se pare că riscul Îmbolnăvirii este mai ridicat la persoanele grase și cu talie scundă. Cauzele cancerului colorectal sunt plurifactoriale, mai frecvente după o anumită vârstă, datorită scăderii treptate a capacității de rezistență a organismului față de agenții agresivi, externi sau interni. Dintre cauzele externe cei mai periculoși sunt factorii fizici cancerigeni cum sunt: radiațiile ionizante
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
pielii, a tulburării simțurilor"34. Într-o scrisoare din 1 decembrie 1918, adresată unei oarecare doamne Bulteau, Catherine Pozzi evocă această amintire care o marcase. Povestește că într-o după-amiază, aflându-se într-un salon întunecos unde, pe un pat scund, răsfoia un album de desene alături de Georgie, tânăra femeie se culcase efectiv peste ea. Georgie era probabil aplecată spre Catherine, vrând poate să-i vorbească... "Și apoi dând să apuce nu mai știu ce se apleacă dintr-odată înainte cu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
regi, prinți, papi etc.), astăzi asemenea motive nu mai au valoare. A rămas în picioare doar interesul economic pur, combinat cu cel geo-strategic. Asta nu înseamnă că războaiele moderne n-au nevoie de ideologii care să le justifice sau să scundă cauzele reale. Dimpotrivă, ideologiile s-au înmulțit, au devenit tot mai complicate și mai subtile, apelează la sentimentele cele mai profunde și mai durabile ale indivizilor și comunităților, folosesc instrumente sofisticate din arsenalul de ultimă oră al științelor sociale ca
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
verificat de brigadier și Înregistrat de fiecare dată de pontator. „Colegul” de vagonet era un tanar funcționar de bancă din București, căruia, din păcate, i-am uitat numele și care era mai slăbit ca mine și În plus era foarte scund, de-abia ajungând la partea de sus a vagonetului. Ritmul de lucru era infernal: brigadierul Ion Niță nu mai contenea cu: „Hai repede, mai repede cu Încărcarea! Ce, ați adormit? Uite cum vă așteaptă aia care au umplut de mult
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
obiect din patrimoniul ei: perna! O dă înapoi. Face restul traseului fără pernă. Nu e grav. Începe să se ridice și să meargă împingând spânzurătoarea (așa se numește!) cu perfuzia. Își face singură toaleta la lavoar. Ajutată de două asistente scunde, negre, foarte simpatice, care fac cu schimbul, deoarece să scoți și să îmbraci la loc cămașa, perfuzia rămânând prinsă de braț, pretinde oarece subtilitate. Vin în fiecare dimineață să-i ușureze această operațiune, s-o săpunească pe spate și să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
calul la grajd înainte de a coborî pe plajă să se întâlnească cu Nastia, locotenentul l-a văzut pe învățător. Dar de data asta, Nicolae nu era singur, ci însoțit de un bărbat destul de copt, care, din pricina spatelui lat, părea mai scund decât era. Ochii depărtați sporeau impresia că e făcut pe lățime, nu pe înălțime, ca toată lumea. Când l-a văzut pe locotenent, a luat un aer posomorât și a mormăit ceva ininteligibil, în timp ce învățătorul făcea prezentările. Drace, ce avea boxerul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
planul secund al tabloului kievean, se insinuează o figură aparent ștearsă, a ieroschimonahului Pahomie, trăitor în mănăstirea Brațki. Este interesant că portretul acestui mult îmbunătățit călugăr se realizează nu prin descrierea sa ca persoană; el nu este nici înalt, nici scund, nici gras, nici slab, nici brunet, nici blond, ci este acea persoană „care trăise o vreme în străinătate și în pustie și avea la el și unele cărți ale Părinților”<footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
traiul unor călugări, extrem de diferiți de preoții-profesori de la Academie. De altfel, pentru a sublinia în mod limpede acestă diferență, autorul, își găsește pentru prima oară răgazul să caracterizeze fizic, un loc și oamenii trăitori acolo: biserica schitului este de lemn, scundă, umbrită de pomi roditori sădiți de jur-împrejur, iar înăuntru plină cu icoane reprezentând pe sfinții Rusiei Mari. Călugării au capetele cărunte, fețele galbene și supte, iar tăcerea în care își îndeplinesc toate sarcinile e întreruptă doar de cântarea dulce, bisericească
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Ani de-a rândul s-au putut cumpăra, la prețuri derizorii, Critice de E. Lovinescu, noi, netăiate. Librăria Athanase Gheorghiu, fostă Socec -, din Piața Unirii, era locul de întâlnire al lectorilor de toate vârstele. Proprietarul marii librării, Athanase Gheorghiu, personaj scund, animator delicat, asigura generos apariția Jurnalului literar al lui G. Călinescu. În vitrinele cunoscutei librării, spre strada Cuza Vodă, se aranjau frecvent montaje de manuscrise, de fotografii și alte documente, pentru a marca fie apariția vreunei cărți, fie vreo vizită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a completa efectul, câteva flori sălbatice găsite pe malul râului, împrăștiate într-o dezordine desăvârșită. Când terminase de mâncat el ridicase tava, fiecare mișcare era subliniată ceremonios ca să fie privită și judecată și ținută minte și o dusese prin ușa scundă către bucătărie”. Zâmbind, Emiko mi-a confirmat cele spuse de autor, adăugând propria părere: În zilele de azi, doar bătrânii mai respectă ceremonialul; consumul de ceai este benefic sănătății, o sorbitură de ceai impregnează aroma pe ceașcă, liniștind gândurile, predispunând
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cu ajutorul unui slujitor mai vârstnic să coboare de pe un asin frumos, bine hrănit și Împodobit ca și stăpânul lui. Când reuși să atingă pământul cu tălpile, sub privirile ușor ironice ale cavalerului, cioplitorul putu vedea că era un cleric rotofei, scund și jo vial. Rasa lui, dintr-o stofă scumpă, ascundea cu greu rotun jimile unui trup bine hrănit. O cruce de aur, bogat Împodobită cu safire, strălucea pe pieptul lat, la capătul unui lanț la fel de prețios. — Am venit cât am
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Sunt doi călugări. Nu-i omul nostru. Oricum, fiți cu băgare de seamă și stați În ascunzișuri până ce vă dau un semn. Trecură câteva clipe și tropotele se auziră din ce În ce mai aproape. Curând, după cotitură apărură două mogâldețe călărind pe asini scunzi. Ca și cum ar fi vrut să-i asigure pe ucigași că nu sunt cei așteptați, unul din ei Începu să cânte cu voce tremurată un Kyrie, Eleison. — Taci, Îi porunci celălalt. După vocea subțiratică și răgușită părea bătrân. Taci, frate, nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care aiura. Îi umezi fruntea cu câțiva stropi și-i duse iar burduful la gură. — Acolo, acolo, reluă Simeon... un cavaler rănit... acolo, sub pădure, la drum. Apoi totul se Întunecă În jurul lui. Când se trezi, era pe un pat scund de scânduri, Într-o chilie Întunecoasă. Doi călugări se aplecau deasupra lui, ca să-i dea să bea un lichid amărui dintr-o cupă de lemn. De Îndată ce-l văzură că se trezește, unul din ei ieși și se Întoarse Întovărășit de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
furtună, Îi tăie vorba. Starețul se apropie neliniștit de fereastră, privind prin geamul Îngust. Curtea, galeriile, ferestrele mânăstirii erau pline de călugări care priveau uluiți spectacolul neobișnuit ce li se Înfățișa: pustnicul de sus, din Lenzkirch, călare pe un măgar scund, trecea printre ei, fără a Întoarce capul nici În stânga, nici În dreapta. Cu bărbia proptită În piept, cu barba albă și lungă, la fel ca pletele neîngrijite fluturând În boarea ușoară a muntelui, se ținea drept În șaua scorojită de vremuri
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dura toată viața. Dra gostea noastră merită sacrificiul!“ Auzi pași pe trepte. Era desigur slujitorul care aducea tava cu mâncare. Totuși pașii sunau oarecum altfel, așa că În toarse capul. Nu se Înșelase, era altcineva, altă siluetă decât cea butucănoasă și scundă cu care era obișnuită. Omul puse tava pe masă și-și scoase gluga de pe cap, ducând În același timp degetul la buze. Prizonierei i se păru o clipă că visează. Dar nu, era adevărat. În fața ei se afla făptura uscată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de vizavi, aproape de localul cu bere și sucuri, lângă curtea omului nostru. George a strigat, după ce-a bătut în poartă: "Nea Costică ! Nea Costică !”, până a apărut, curioasă și intrigată de vederea a doi necunoscuți, nevasta lui, o femeie scundă, durdulie. Am intrat în curte, fiindcă prispa casei, văruită în albastru și destul de înaltă, fiind la umbră, parcă ne făcea cu ochiul. Îndemnați de gazde, am adus și bicicletele în curte. În timpul negocierilor, ca să meargă treaba mai bine am
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pare că în septembrie 1951 a plecat de la Peninsula, însă nu există informații despre destinul său după eliberarea din închisoare. Gheorghe Calciu (pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa) Unul dintre cei care l-au cunoscut în închisoare îl descrie ca fiind un tânăr scund, slab, dar vânos. Foarte vioi în spirit și în mișcări, totdeauna grăbit. Ochi vii și față zâmbitoare; chiar dacă ar fi trebuit să se supere, nu l-am auzit niciodată repezind pe cineva. Fusese student în anul II la Medicina din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
îmi veneau doar în engleză! Ce mai? M-am făcut de râs! Nu-i reținusem numele și nici nu mă interesase până în acel moment. Pentru mine el era doar un vânzător a cărui înfățișare exterioară nu inspira nimic altceva. Era scund, negru, nebărbierit, prost îmbrăcat, dormind pe jos și căruia trebuia să-i înșel vigilența astfel încât eu să cumpăr cât mai mult și mai ieftin, în timp ce de la el era musai să mă mai capăt și cu cadouri! Un... vânzător ambulant... Rasistă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
multă vreme, după nășirea Frontului Salvării Naționale, a părĂ‑ sit sau a fost obligat să iasă din Front. Mi-amintesc ce caraghios era Tovarășul Take - nome de guerre, de ilegalist comunist -, când intra în marea sală de conferințe de la Intercontinental. Scund și cam rotofei, cu teniși în picioare și cu cască metalică pe cap, gardat, de patru haidamaci cu kalașnikovuri, pășea eroic, țanțoș, de parcă tocmai venea de pe front, la conferința de presă cu jurnaliștii români și străini ; era purtătorul de cuvânt
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
lui se auzeau și la celelalte mese. Mulți îl și recunoscuseră după moacă pe „cel mic și-al dracului“, cum i se spunea. Adevărul e că figura lui cu greu putea trece neobservată, d- apoi dată uitării. Era un tip scund, fragil, pipernicit, dar mereu îmbrăcat bine, cu hainele croite special pentru trupul său mărunțel, mereu cu o cămașă impecabil de albă și apretată, nelipsindu-i, desigur, celebra pălărie Borsalino, pe care ba o dădea jos, ba o punea la loc pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la Vârful cu dor și, când a-nceput să se însereze, s-a dus spre casă, gândind să se odihnească în noaptea aceea și apoi să fugă la Brăila. — Aha, domnișorule Cristian, te-am găsit ! îl întrerupe un domn elegant, scund, a cărui voce l-a făcut pe Cristi să tresară din reveriile lui, chiar pe holul căminului. — Doamne, Sachi, ce cauți aici ? M-ai speriat de moarte ! — Asta ar trebui eu să te întreb pe tine, mon cher ! Ce cauți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și de-ale vieții, când intră un evreu tânăr, slab ca un ogar, cu un costum care era evident puțin prea mare pentru trupul său fragil, cu kipă pe vârful capului, perciuni groși și barbă scurtă, însoțit de o domnișoară scundă, simpatică și cochetă, îmbrăcată cu o rochie verde-deschis, ca iarba de primăvară. — Curajos băiat, râde Pribeagu. — Curajos sau nebun de-a dreptul. Cei doi și-au comandat cafele, niște sucuri, și-au pus pe masă câteva cărți pe care le
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
le dau atâta impor- tanță, erau brusc inutile. Toată eleganța și rafinamentul, care i-au părut imediat exagerate, nu se puteau zări și nu mai contau deloc. Nu exista rasă, de sus. Oamenii nu erau nici albi, nici negri, nici scunzi, nici înalți, nici săraci, dar nici bogați, doar oameni, purtați de cine știe ce destine mărețe pe toate drumurile. Mergând, alergând, dansând și uitând uneori de magia vieții, care era atât de evidentă la atâtea sute de metri distanță în aer. „Ah
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la Paris a fost Guillaume Balay, fost șef al fanfarei Gărzii Republicane prin anul 1927, pe atunci pensionar. L-am descoperit într-o casă din fundul unei curți în care locuia singur. Când am trecut pragul, am văzut un omuleț scund, cu o figură inteligentă, cu privirea ageră, cu mustața în furculiță, pe jumătate îngăl- benită de nicotină, iar la gât cu o cravată neagră, gen lavalieră. De la intrare, m-a izbit un miros închis de mucuri râncede de țigară și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
forfotă și o panică generală în toată sala. — Ce este cu mascarada aceasta ? întreabă Cristi. V-am spus doar, dacă aveți întrebări, mă puteți aștepta după con- cert. Ce-i mizeria asta ? — Domnul Cristian Vasile ? — Chiar eu ! Polițistul, un mustăcios scund, dar foarte hotărât și energic, se întoarce la colegii săi și le ordonă să-l încătușeze pe Cristi. — Poftim ? sare acesta, iar sala toată parcă înnebunește. — Liniște ! țipă piticul în uniformă. — Pentru ce să fiu arestat, mă rog, domnule ? întreabă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]