5,253 matches
-
și... aduc imediat tot ce trebuie. Ce preferați, lapte dulce ori ceai? - Lapte! am rostit eu în același timp cu Silvia. Dar... cum te cheamă, domnișoară? Ești de-a casei? - Nu. Sunt angajată. Mă cheamă Mădălina... Imediat aduc totul, mă scuzați, s-a grăbit fata să răspundă și s-a întors grăbită. Aproape că s-a ciocnit în ușă cu o doamnă frumoasă, de circa 45-50 de ani, blondă, cu ochi albaștri și surâs cuceritor, care s-a îndreptat spre noi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353046_a_354375]
-
orașul meu de reședință. Să vă ajut la bagaj? mai spuse ea amabilă aplecându-se să ia geamantanul. - Nu, nu, lăsați-mi mie grijile, mă descurc eu cu ele. Iau geanta pe umăr și geamantanul în mână și gata. Mă scuzați că nu am venit cu un buchet de flori, dar în atâtea ore de mers cu trenul, nu ar fi ajuns prea vesele aici după o noapte întreagă de călătorie. Voi găsi eu o florărie deschisă, să-mi repar impolitețea
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
cum sunt mulți care doresc un post la oraș... - Da, trebuie să știu cel puțin ce vreau eu de la viață. Acum sunt singură, nu mai depind de nimeni și nici altcineva nu depinde de mine. - Aici te rog să mă scuzi, greșești. Ai uitat de mine să mă introduci în ecuațiile tale cu prea multe necunoscute. Știi că te iubesc și doresc să trăim împreună. Dacă se poate să ne fie mai bine la oraș, de ce trebuie să trăim la țară
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
decât câteva minute alături de alți oameni până la sosirea autobuzului. În momentul când îi întinse banii șoferului pentru a cumpăra un bilet acesta surâse și îi spuse: „Stai puțin domnule, dar dumneata îmi dai prea mult, ia-ți restul înapoi.” „Mă scuzați eu...,” spuse Sandu și se opri rușinat nemaiputând să continuie. Însă șoferul îl scoase din încurcătură făcând un gest amical și dându-i biletul. Se așeză pe un scaun lângă geam, puțin rușinat că nu mai știa valoarea banilor. Tot
REÎNTORS ÎN LIBERTATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352704_a_354033]
-
iar ceilalți izbucniră în râs. După ce se așternu tăcerea Daniel spuse: Este interesant cum ca oameni avem timp pentru atâtea lucruri, dar când este vorba de a primi darul mântuirii atunci avem atâtea motive pentru a refuza și a ne scuza,” zise Daniel. Stai liniștit că pe mine nu mă convinge nimeni, încă nu s-a născut omul care să mă convingă pe mine să mă convertesc,” îi răspunse Virgil. Daniel întorcându-se spre Mihai îi spuse: Vedeți cum gândește nea
POVESTEA UNUI ÎNVINS (5) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352692_a_354021]
-
lui Mary, când îi dădea un bob de strugure lui M.Joseph, atingandu-i buzele. Avu un sentiment neplăcut, o neliniște în stomac. Beth făcea tot posibilul să strice planurile lui Mary. Era timpul, să o ia de acolo. - Marge, scuză-mă, e timpul să mă ocup de copii. Apropiindu-se de grupul lor, cuprinse cu privirea tabloul, îi displăcea perechea Eustace-Mary Morgan. Erau alunecoși, păreau lipsiți de scrupule. Cunoștea bine genul. - Beth, te rog, să mă însoțești! Am nevoie de
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
de Beth, să mă ajute la ceva. - Poate îți pot fi eu de folos? se insinuă Eustace. - Doar, dacă vă numiți Beth, domnule! - Dai răspunsuri prea îndrăznețe pentru statutul tău, fetițo! se amestecă și Mary - Pe măsură întrebărilor, milady. Ne scuzați. Ca de obicei, nu s-a putut abține. Măcar Beth nu i-a făcut probleme. Departe de ceilalți, fata s-a oprit: - Știu, de ce m-ai luat de acolo. Nu vreau, să îl las pe tata cu Mary! Alma o
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
Inima Almei galopă neliniștită. Nu-i plăceau despărțirile. Lordul se retrase lângă geam. Copiii au intrat. Și-au dat seama de seriozitatea situației. - Guvernanta voastră are să va comunice ceva. - Pleci ? a ridicat ochii din pământ, Leon. - Te rugăm, să ne scuzi, domnișoară Alma dacă am fost nepoliticoși! - Oh, nu! Nicidecum, Eduard! Sunteți minunați și nu am nimic de reproșat. Nu are legătură cu voi, plecarea mea. Părinții mei au nevoie de mine. - Te mai întorci? Dumnezeule! Leon avea întrebări scurte. O
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
o rochiță turcoaz, vaporoasă, care îi scotea în relief picioarele zvelte ca de codană și un bust ce electriza imediat privirile oricărui bărbat. Se observa că doamna nu-i străină de sălile de fitness sau de cele de cosmetică. - Bună ziua! Scuzați-mă vă rog! Mi-a spus recepționerul că sunteți domnul Ștefan Dunca. - Da doamnă, așa mă numesc, răspunse el surprins, cu un glas cât mai afabil. - Ce bine! Sunt doamna Gloria Trifan. Trebuia să aveți întâlnire cu soțul meu, Laurențiu
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
dreagă ceva, să nu se facă de rușine în fața amicilor că a pierdut pariul. Până să ajungă în stația de tramvai, Andreea și-a interpelat prietena pe un ton nu chiar atât de jovial ca cel de până atunci. - Andrada, scuză-mă că te întreb, care este situația dintre tine și fratele meu? - De ce? răspunse fata tot cu o întrebare, însă pe un ton mai înțepat. - Am observat ca întregul grup de fapt, că între voi a intervenit o oarecare răceală
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353599_a_354928]
-
la întreaga intensitate aceste mișcări tectonice ce au mocnit latent în sufletul său. A fost nevoie doar de o scânteie care să genereze explozia.Și-a strâns iubita în brațe prins de vârtejul propriilor trăiri. - Ce faci? Mă sufoci? - Aaa, scuză-mă. Nu știu ce mi-a venit. Îmi era teamă că nu vei accepta întâlnirea și poate că m-ai luat prin surprindere sosind din sens invers, de unde nu te așteptam... - Numai pentru atât trebuia să mă strângi de gât? glumi fata
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
cumpărate. Multe din obiectele văzute în dormitor sunt din acea vreme. - Cris, te rog să mă ierți. Atâtea emoții am avut încât nu știam pe unde calc și ce se întâmpla cu mine. - Știu, iubito. Nu-i nevoie să te scuzi. Dacă eu eram mai atent, atunci trebuia să observ că nu ai nimic în mână când mergeam spre taxi. - Așa este. Am emoții și ele nu se vor sfârși curând. De fiecare dată când mă voi întâlni cu cineva cunoscut
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
ai plecat cu gândurile pe alte meleaguri? o trezi Sorin din visare. Parcă visezi cu ochii deschiși. - Ce? Ce spui? A, da, scuze, nu eram atentă, mă gândeam la altceva. - Atunci ar fi mai bine să plec dacă te plictisesc. Scuză-mă, poate ne întâlnim mâine pe plajă. - Mda..., poate..., desigur..., de ce nu...? Tânărul se ridică de pe scaun, o salută și se îndreptă spre masa lui. Pentru el se încheiase acea seară plină de speranță. Nu a fost așa cum și-o
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354066_a_355395]
-
observi întregul teritoriu... dacă ai fi fost mai atentă, înțelegeai unde poți câștiga, te asigur! - ... Se prea poate, dar... cum să spun... - Vei spune altădată. Pentru moment am eu de spus ceva confidențial domnului doctor, te rog frumos! - Da, bine, scuzați-mă! Sunt în salonul alăturat, dacă este nevoie de mine, răspunse Ofelia, ridicându-și bărbia ofensată și întorcându-se pe călcâie, astfel încât să-și vânture halatul pentru a-i dezveli picioarele până mult mai sus de genunchi. Rămași singuri, cei
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
ușa salonului. Eugen examină indicațiile aparaturii la care era conectat Iustin și citi atent întreaga fișă de observație, după care aduse scaunul lângă patul acestuia și se așeză comod, privindu-i fruntea. „Salut, Iustine! Mă auzi? Nu, desigur că nu. Scuză-mă! Vorbeam în gând...”. Se asigură că nu mai este nimeni în încăpere și reluă dialogul, dar cu voce șoptită, suficient de tare să poată fi auzit în condiții normale. - Salut, Iustine! Sunt eu, prietene! Știu, știu sigur că-mi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
iar ție posibilitatea de a ți se explica acest pasaj, pentru a-l înțelege bine, chiar în limba română. Apoi ne-a făcut prezentările, m-a introdus pe mine în tema lor de discuție și s-a ridicat de la masă, scuzându-se, pentru a se ocupa de grupurile de turiști, care nici cum nu vroiau a-i da un micuț răgaz de odihnă. Cine dintre ei ar fi putut ști că sărmanul pastor lutheran Heiki avea tije metalice băgate în ambele
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
Adică ? - Ne-am despărțit. - De asta ai fugit în Franța ? - Vrei să mă lași ? îl reped plictisit. De când te interesează viața mea ? Tace. - Mereu m-a interesat viața ta, reia după o vreme, fiindcă de asta depinde relația dintre noi. Scuză-mă dacă am exagerat ! - Te scuz. - Mulțumesc. Îmi poți da câteva informații despre noua ta carte ? - Nu, pentru că nici n-am început-o. Am în minte doar titlu. - Mă mulțumesc și cu atât ! Fac și eu o pauză de efect
DRUMUL APELOR, 47 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354232_a_355561]
-
ai fugit în Franța ? - Vrei să mă lași ? îl reped plictisit. De când te interesează viața mea ? Tace. - Mereu m-a interesat viața ta, reia după o vreme, fiindcă de asta depinde relația dintre noi. Scuză-mă dacă am exagerat ! - Te scuz. - Mulțumesc. Îmi poți da câteva informații despre noua ta carte ? - Nu, pentru că nici n-am început-o. Am în minte doar titlu. - Mă mulțumesc și cu atât ! Fac și eu o pauză de efect. - Prințesa. Aud sunetul specific al unui
DRUMUL APELOR, 47 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354232_a_355561]
-
ca trăznetul asupra capetelor lor. S-au întunecat la față și încercau cu greu să zâmbească printre lacrimile care stăteau gata să rupă zăgazuri... - Am rugat asistenta să aducă puțin băiatul. Sper că nu te superi! încerca mama să se scuze... și mi-a prins strâns mâinile într-ale ei, gata să mi le rupă. - Ia priviți ce frumusețe de copil! exclama asistenta care intrase în grabă. L-a așezat la pieptul meu... și am crezut că lumea toată s-a
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]
-
ne interesează, are de a face cu scriitorul catalan Josep Pla: „un editor american i-a oferit o adevărată avere în dolari (...). Refuzul modest al lui Pla a fost o timidă și surâzătoare mulțumire, urmată de o nuanțare negativă: mă scuzați, domnule, dar o sumă atât de mare mi-ar dezechilibra bugetul. [7] Un punct de vedere interesant despre ironie și umor oferea Fernando Lazaro Carreter, președinte al Academiei Regale Spaniole (RAE) în discursul prin care dă bun-venit în sânul Academiei
DOREL SCHOR SAU ITINERARIILE ABSURDULUI de DIEGO VADILLO LÓPEZ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354526_a_355855]
-
cunoscută. Emanuela intră în living aruncând priviri curioase în dreapta și în stânga. Profesorul se uită galeș la ea, zâmbind, ceea ce o făcu pe Brigitte să roșească de ciudă. - Bună ziua, domnule profesor, spuse eleva cu o nuanță de bucurie în glas. Mă scuzați că și astăzi la ultima meditație am întârziat ca de obicei. Nu știu de ce se întâmplă de fiecare dată așa, cu toate că mereu mă străduiesc să ajung la timp. - Poate că nu te străduiești suficient Emanuela, o tachină din fotoliul său
ROMAN, CAP.XVIII -FRISOANELE OLIMPIADEI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354582_a_355911]
-
părăsit pe rând și îmi pare bine că am fost așa deștept și nu mi-am irosit timpul în zadar. Poate Dumnezeu, în marile Sale planuri, m-a absolvit de goana după diplome și m-a reorientat pe drumul corect. (Scuze: revin acum în alt registru ideatic, după 3 ore în care am vorbit la telefon cu autorii care apar la Editura SINGUR). Am putea spune amândoi, dragă George, că ACESTA este începutul meu în scris. Extrapolând - în ARTĂ, căci devin
TAINA SCRISULUI (6): OSÂNDA DE A FI SCRIITOR de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354727_a_356056]
-
ora asta din noapte... Am simțit cum s-a muiat repede „el macho” de la celălalt aparat, care îmi întrerupse definitiv de-acuma somnul cu un vis frumos pe care-l așteptam, căci de așteptat un telefon, eu chiar așteptam. ─Vai! Scuzați-mă doamnă: cred că am făcut greșit numărul... ─Vă scuz, desigur, dar cu condiția să-i vorbiți la fel de frumos și Marianei dumneavoastră de acum înainte. Bine? Asta nu prea cred că o să se întâmple, doamnă! Nu depinde doar de mine
BĂTRÂNEŢE, HAINE GRELE!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354677_a_356006]
-
repede „el macho” de la celălalt aparat, care îmi întrerupse definitiv de-acuma somnul cu un vis frumos pe care-l așteptam, căci de așteptat un telefon, eu chiar așteptam. ─Vai! Scuzați-mă doamnă: cred că am făcut greșit numărul... ─Vă scuz, desigur, dar cu condiția să-i vorbiți la fel de frumos și Marianei dumneavoastră de acum înainte. Bine? Asta nu prea cred că o să se întâmple, doamnă! Nu depinde doar de mine... ─Ba, de dumneavoastră depinde, să știți, în primul rând! Pentru că
BĂTRÂNEŢE, HAINE GRELE!... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354677_a_356006]
-
a îndrăznit. De unde să știe el că fata s-ar fi simțit în al nouălea cer? Apoi, după ce s-au liniștit spiritele, ghicindu-i gândul, el i-a vorbit aproape în șoaptă, cu părere de rău: - Te rog să mă scuzi! Eu sunt de serviciu. Am dat doar o fugă... Nu-mi permit să mai întârzii... - Mergi liniștit! Te înțeleg și te cred, dar să nu uiți că mâine ești invitat la cofetărie! S-au întâlnit în fața blocului și au plecat
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]