3,068 matches
-
Ignatius pufni disprețuitor citind genericul filmului. Toți cei implicați erau la fel de inacceptabili. În special scenograful care îi îngrozise de multe ori în trecut. Eroina era și mai enervantă decât în comedia muzicală cu circul. În filmul acesta juca rolul unei secretare tinere și inteligente pe care un bătrân din marea societate încerca să o seducă. Zbură cu ea în Bermude într-un mare jet particular și o instala într-un apartament. În prima noapte petrecută acolo îi apăru o erupție pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
specialist cardiolog, de gardă în Bangalore, India. Cardul de sănătate personal al lui Larry furnizase în același timp istoricul medical și predispoziția genetică medicului de gardă. Medicul emisese mai multe tipuri de tratamente pentru diagnosticul stabilit - o arteră parțial înfundată. Secretara îl întâmpină prin monitorizarea vocală pe internet, unde putea să vadă și să stea de vorbă cu ambii medici care analizaseră diagnosticul lui Larry. Pe ecranul divizat, medicul de gardă îi prezentă lui Larry imaginile color ale hologramelor 3-D reprezentând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
mai avut parte de niciun incident. În timp ce pășeam în clădire, trecând dincolo de gărzile blindate, în costumele lor negre și strâmte futuriste, primul detaliu pe care l-am remarcat au fost dulăpioarele mici galbene din spatele pupitrelor. Am întrebat la ce serveau. Secretara mi-a răspuns cu răceală că era locul în care bancherii și invitații lor își lăsau armele înainte să urce scările spre sălile unde aveau loc întâlnirile. În timp ce mi se adresa, camerele de supraveghere îmi urmăreau cu deplasări lente orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ascunse sub costumele lor impecabile. Ce imagine trebuie să ofere.” Am întrebat câți dintre acești bancheri își verificau armele. Mi s-a răspuns că cei mai mulți. Apoi a trebuit să ofer o mostră de voce, spunându-mi numele: „Dr. James Canton.” Secretara, în mod evident o persoană cu înaltă pregătire în privința securității, mi-a înregistrat vocea și o fotografie a chipului meu și le-a stocat în baza de date. Mi s-a spus să mă apropii de ceva ce părea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
spuse Vasco. — Îi văd, zise Dolly. Vasco se uită pe strada aglomerată și o văzu pe Dolly la capătul îndepărtat. Dolly avea douăzeci și opt de ani și o înfățișare perfect normală. Ar fi putut fi oricine: o contabilă, o prietenă, o secretară, o asistentă. Putea trece drept orice. În seara aceea era îmbrăcată în stil Vegas, cu părul blond pieptănat și o rochie sclipitoare, cu decolteu adânc. Era puțin supraponderală, ceea ce făcea ca impresia să fie perfectă. Vasco era cu ea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spună lui Charlie era că motivul real pentru care își făcea griji acum avea legătură cu o conversație care avusese loc cu o săptămână în urmă. Și care atunci păruse neînsemnată. Însă acum i se părea de rău augur. O secretară amețită de la Institutul Național de Sănătate sunase la laborator și ceruse cu dr. Kendall. Când el răspunsese la telefon, femeia spusese: — Sunteți dr. Henry A. Kendall? — Da ... Este adevărat că ați venit la INS pentru o perioadă de practică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
novocaină. Reuși, cumva, să adoarmă. A doua zi dimineață, umflătura se retrăsese suficient ca să poată vorbi la telefon, așa că își sună avocatul, pe Willy Johnson, în Los Angeles, ținându-i cartea de vizită între degetul mare și arătător, amândouă umflate. Secretara era veselă: — Johnson, Baker și Halloran. — Cu Willy Johnson, vă rog. — O clipă, vă rog. Se auzi un clinchet, dar telefonul nu fu trecut pe așteptare, așa că o auzi pe femeie spunând: — Faber, Ellis și Condon. Brad se uită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Condon. Brad se uită din nou la cartea de vizită din mână. Adresa era o clădire de birouri din Encino. Știa despre ce era vorba. Era o clădire în care avocații singuri puteau închiria un birou mic, și exista o secretară care era învățată să răspundă la telefon ca și cum ar fi lucrat la o firmă de avocatură mare, așa încât clienții să nu bănuiască faptul că avocații lor erau singuri. Într-o astfel de clădire stăteau numai avocații fără nici un pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
stăteau numai avocații fără nici un pic de succes. Cei care se ocupau de traficanții de droguri neînsemnați. Sau care făcuseră și ei închisoare. — Scuzați-mă, zise el, la telefon. — Îmi cer scuze, domnule, încerc să-l găsesc pe dl. Johnson. Secretara acoperi telefonul cu mâna și întrebă: — L-a văzut cineva pe Willy Johnson? Și Brad auzi o voce înăbușită răspunzând: — Willy Johnson e un puțoi! Stând la intrarea camerei de urgență, slăbit și cu dureri groaznice în bărbie, Brad nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu la firma lui de avocatură? Pentru că Johnson nu lucra pentru o firmă de avocatură. Nu avea ce face, trebuia să-l sune pe unchiul Jack. — John B. Watson Investment Group. — Cu dl. Watson, vă rog. Îi făcură legătura cu secretara, care îi făcu legătura cu unchiul său. — Bună, unchiule Jack. Unde naiba ești? zise Watson, pe un ton clar neprietenos. — În Wyoming. — Fără să intri în belele, sper. De fapt, avocatul meu m-a trimis aici, zise Brad, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
liber, minți Kitty cu seninătate. — Trebuie să recunosc că-mi place tupeul cu care m-ai oprit, deci sunt de acord. Dar ai grijă, vizionarea asta nu e pentru presă, așa că te rog să vii În calitate de prietenă. Sun-o pe secretara mea și spune-i să-ți treacă numele pe listă. Ne vedem mâine la Soho House, la șase. Îi Întinse o carte de vizită și o luă din loc. Apoi Îi strigă, Întorcându-se: — Apropo, dacă ai vreodată nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
unde era plătită cu un dolar mai puțin decât salariul minim pe oră. Fusese concediată În mai puțin de-o lună și Înlocuită cu o mexicancă, plătită cu numai doi dolari pe oră. În acel moment, un post umil de secretară părea la fel de ispititor și de greu de căpătat precum cel de astronaut. Ca gheișa din faimoasele amintiri, nu-i spusese nici unuia dintre bărbații cu care se Întâlnise lucrurile neplăcute prin care fusese nevoită să treacă În primii ei ani la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
judecata, nu-ți rămâne decât să aștepți. N-au avut mult de așteptat, telefonul a sunat în timp ce Marta strângea masa. Cipriano Algor se precipită, apucă receptorul cu o mână tremurătoare, spuse, Olăria Algor, la celălalt capăt al firului, o femeie, secretară sau telefonistă, întrebă, Sunteți domnul Algor, Da, eu sunt, Un moment, vi-l dau pe domnul șef de departament, timp de un nesfârșit minut, olarul trebui să asculte muzica de viori care umplea cu o maniacă insistență aceste așteptări, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în receptor, Centrul la telefon, se gândi că era Marçal, crezu că-l vor chema, dar nu acestea au fost cuvintele care au urmat, Domnul șef al departamentului de achiziții vrea să vorbească cu domnul Cipriano Algor. În general, o secretară știe ce subiect va aborda patronul când îi cere să stabilească o legătură telefonică, dar o telefonistă propriu-zisă nu știe absolut nimic, de aceea are vocea aceea neutră, indiferentă, a unei persoane care nu mai aparține acestei lumi, oricum, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
scena oglinzilor, n-am mai putut și am ieșit. Dar poate că nu-i adevărat, mi-am Închipuit eu asta. În dimineața asta i-am telefonat la ora nouă doctorului Wagner, numele Garamond mi-a permis să trec peste bariera secretarei, doctorul a părut să-și amintească de mine, În fața urgenței pe care Îl făceam eu s-o Întrezărească mi-a spus să mă duc imediat, la nouă și jumătate, Înainte să sosească ceilalți pacienți. Mi se păruse amabil și Înțelegător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
urgenței pe care Îl făceam eu s-o Întrezărească mi-a spus să mă duc imediat, la nouă și jumătate, Înainte să sosească ceilalți pacienți. Mi se păruse amabil și Înțelegător. Poate că am visat și vizita la doctorul Wagner. Secretara mi-a cerut datele generale, a pregătit o fișă, m-a pus să plătesc onorariul. Din fericire, aveam deja biletul de Întoarcere. Un cabinet de dimensiuni reduse, fără obișnuitul divan. Ferestre spre Sena, la stânga umbra Turnului. Doctorul Wagner m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Pe urmă, tot cu spatele la mine, cu o voce incoloră, calmă, liniștitoare: „Monsieur, vous êtes fou“. El a rămas nemișcat, eu la fel. După alte cinci minute, am Înțeles că n-avea să continue. Sfârșitul ședinței. Am ieșit fără să salut. Secretara mi-a surâs larg, și m-am trezit din nou În strada Elisée Reclus. Era unsprezece. Mi-am adunat lucrurile de la hotel și m-am repezit la aeroport, Încredințându-mă soartei. A trebuit să aștept două ore, și Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o schimbare care să treacă neobservată. Discuția lor sumbră fu întreruptă de sosirea lui Mike Wooley, care o anunță pe Fran că o căuta cineva jos de urgență. Pentru prima oară, Fran își dori să-și fi putut permite o secretară care să ducă cu vorba musafirii nepoftiți ca acesta, dar la Citizen nu se punea problema unui asemenea lux și nu putea să-l țină pe Mike din articolul la care lucra ca să afle ce dorea oaspetele. Fără nici o tragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Simțea o urmă imperceptibilă de satisfacție gândindu-se că Ralph Tyler, cel mai catolic decât Papa, arhiepiscopul Tyler, cum îi spunea Jones în sinea lui, era atât de grav bolnav. — E totul pregătit pentru întâlnirea cu familia Tyler? își întrebă secretara în săptămâna următoare. — Cafeaua și biscuiții vă așteaptă în sala de consiliu. Aveți o oră și jumătate la dispoziție. E destul? — Ar trebui să fie. Norman Jones se uită la ceasornicul de argint cu lanț, un accesoriu care se potrivea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
unui muncitor cu coadă de cal și cercel, care le amintea tuturor de Sean, cu excepția faptului că avea mușchi. — Îmi pare rău, amice, zise meșterul aplecându-se și lăsând să i se vadă doi centimetri dintr-o fesă, în ceea ce secretarele numeau decolteu pe fund. Dar ești ziarist, nu, n-ai nevoie să gândești. Voi oricum inventați tot. Se lucra de asemenea la extinderea biroului de recepție, pe o suprafață dublă, astfel încât cititorii să poată veni să dea anunțuri și acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o ceașcă de cafea neagră, lipicioasă, din cele două degete de lichid rămase în carafă. Ca de obicei, nici unul dintre reporteri nu se deranjase să o golească și să facă alta. Cred că n-o să mai fii insultată niciodată de secretara doctorului tău de familie când încerci să-ți faci o programare. O să ai propriul tău centru de tratament gratuit, la domiciliu. — Cu excepția faptului că nu cred că specialiștii în probleme de fertilitate știu mai multe decât știm noi despre vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trase în biroul lui. Bărbatul mai în vârstă, în costumul lui maro strălucitor, îi amintea lui Jack de o veveriță care pusese ochii pe o alună apetisantă. Pe el adică. — Proiectul ăsta nou al Francescăi Tyler. Tocmai mi-am trimis secretara să pună mâna pe un exemplar. — Bună idee. Și cum e? Adevărul era că Jack șterpelise unul din primele exemplare și considerase că era o idee inspirată, deși, după părerea lui, era prea devreme pentru a fi sigur că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trebuie să fi băgat o mulțime de bani în primul număr. Următoarele săptămâni aveau să fie proba de foc. Totuși fusese o lovitură de maestru să convingă distribuitorii să îl difuzeze fără să le iasă vreun profit. — Chestia e că secretara mea n-a reușit să mai găsească vreunul. În tot Woodbury-ul. Și știi ce tiraj au avut? Patruzeci de mii de exemplare! Patruzeci de mii, Jack. Și cu câte exemplare am rămas noi din propriul nostru ziar gratuit, cel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un pas ușor pe scări, se întoarse și lăsă din mână exemplarul din Express pe care se prefăcea că-l citește. — Bună, Francesca. Mă tem că Jack n-o să se-ntoarcă la redacție azi. Spre iritarea ei fără margini, în locul secretarei lui Jack, se trezi față în față cu Miriam. Fran hotărî să fie generoasă. La urma urmei, Miriam avea să o deteste la culme. — Oh. Așa deci. Știi cumva când o să fie aici? — Habar n-am. Miriam făcu o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era sacul acela jerpelit. Aveau acum amândoi senzația că trebuie să existe în el un ceva care să risipească misterul legat de Gaston. Într-o bună zi, Takamori a fost căutat la Banca F. de un polițist de la secția Marunouchi. Secretara părea puțin îngrijorată când i-a anunțat vizitatorul. — Higaki-san, sper că nu aveți necazuri. — Te rog să nu dai nici o declarație împotriva mea, glumi Takamori. A ghicit imediat că era ceva în legătură cu Gaston. A deschis totuși ușa camerei de oaspeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]