1,878 matches
-
impresia de lirică labirintică, adesea chiar criptică, în care, în ciuda unei încrâncenări reliefate în toate actele existențiale ale eului liric și ale celor în numele cărora vorbește (măsurăm o DIMENSIUNE / mereu ACEEAȘI (.) / cu înverșunare până la lacrima duioasă pândim / lama albastră a securii în aer... ), poetul lasă să se strecoare, intenționat sau nu, și o notă ludică (spre exemplu: sărim cu toții din axe sau: cuuu-cuuu-rii-guu gaaa-guuueu sunt popa prostul / cuuu-cuuu-riii-guuu gaaa-guuu / și toma necredinciosul... etc.). O continuă apetență pentru reliefarea disfuncțiilor lumii și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aplecare asupra spicelor. Fusese observat. Femeile lucrează foarte harnic la secerat, își zise Lupu; și după aceeași observație a lui Leca, cât le umblă mâinile, nu-și contenesc vorba. Erau secerătoare din Necșeni și din alte sate. În vreme ce adunau cu securea mănunchiul de spice, urmăreau pe subt cotul stâng trecerea prințului și vorbeau într-adevăr, comunicându-și felurite observații. Totdeauna umbla el așa, pe departe și tăcut. Poate-i mut, glumeau unele. Are o boală de piept, era încredințată alta; de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
la abator de ademenitorul - le traâtre - care cunoaște drumul și știe că lui îi va fi cruțată viața: les autres suivent comme des hommes... Muncitori fluierând, râzând și glumind cu le simple bonne humeur des tuerus, lovind cu baroasele, cuțitele, securile și satârele sans colère, sans haine... fără furie, fără ură. N-am putut uita acest film și în săptămânile următoare, în momentele de plictiseală din biblioteca universității, răsfoiam cataloage de cărți și reviste despre filme ca să văd dacă se scrisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-se în colțul cel mai întunecat al unui palier. Acest sentiment nu era complet alungat nici când a ajuns (exact când se aștepta mai puțin) în capul Marii Scări. Aici se opri, între două armuri, una din ele ținând o secure, cealaltă un buzdugan. Era el pregătit să înfrunte familia? Își aranjă părul, își netezi sacoul și verifică dacă nu avea șlițul descheiat. În cele din urmă, observând că unul din șireturi de desfăcuse, îngenunchie să-l lege. Era în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cele din urmă, observând că unul din șireturi de desfăcuse, îngenunchie să-l lege. Era în această poziție de numai câteva secunde când auzi țipătul unei femei în spatele lui. — Păzea! Pentru Dumnezeu, păzea! Se răsuci și văzu armura care ținea securea prăbușindu-se încet peste el. Țipând speriat, se aruncă în față, doar cu jumătate de secundă înainte ca tăișul venerabilei arme să se înfigă cu un zgomot sec exact în locul în care îngenunchiase el — Ești teafăr? spuse femeia venid spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spuse el. Și atunci am văzut... Privirile lor urmară degetul lui tremurător. Mark Winshaw era prăbușit lângă zid. La început, Michael a crezut că avea mâinile legate la spate: apoi și-a dat seama că trupul îi fusese îngrozitor mutilat. Securea care lipsea din armură, cu tăișul roșu și lipicios, fusese lăsată pe tăblia mesei de biliard; și ieșind hidos din cele două buzunare ale mesei, membrele retezate ale lui Mark. Pentru a completa macabra glumă, un mesaj fusese mâzgălit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lipsit de importanță. De atunci, lucrurile s-au schimbat. S-au schimbat teribil. S-au schimbat în rău. Eram toți politicoși. Observam amabilitățile. Mortimer, de pildă... Nu s-ar fi comportat așa, alergând prin casă și măcelărindu-și familia cu securi și cuțite și cu ce-a mai nimerit. Nici nu i-ar fi trecut prin cap atunci. Îmi închipui că nu, spuse Michael. Dar presupun că nu se va mai întâmpla. — Ce anume nu se va întâmpla? — Un asemenea război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Petrache B....ă Petrache se trezea de dimineață, mulgea vacile, făcea curat în șură, ducea vitele până la Călina în mijlocul pădurii. Le dădea la apă în Călina, căci așa se numește acel râuleț de la marginea pădurii acum. Le tăia vâsc cu securea, iar după ce mâncau bine vitele le aducea acasă, le băga în grajd, apoi mânca și el. Se schimba în haine de sărbătoare, după care pleca și el la joc, unde era așteptat de fete ca să le joace. Căci multe-l
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
vedea niște mogâldețe albe prăfuite pe un fond galben, auriu, uneori mișcându-se, alteori părând statice, toate în funcție de distanța de la care erau văzute. Când te apropiai de acele ființe umane încovoiate de șale, observai cum tăiau spicele de grâu cu securea și le făceau polog. Familiile care aveau copii mai mari îi puneau pe aceștia să adune poloagele de grâu și să le lege în snopi. Unde nu avea cine să lege snopii, sarcina îi revenea bărbatului. Snopii erau adunați în
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
spre pântece, spre încheieturi, spre picioare. Fiecare lovitură avea o țintă precisă, fiecare rană provocată era o tăietură pe care nici un medic n-ar fi putut-o vindeca. Soldații căzură unul după altul; fură omorâți cu câte o lovitură de secure în gât. Doar doi, cei mai curajoși, rezistară încă puțin atacului; înconjurați de dușmani, se lipiră cu spatele de trunchiul unui copac, umăr lângă umăr, hotărâți să-și dovedească vitejia. O lovitură de sabie tăie fața unuia dintre ei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încărcat optzeci în care, după cum mi-ai ordonat. — Păi, câți soldați au rămas, nu optzeci? - Antonius îi arătă pe soldații din fața lui. Fiecare dintre ei va avea un scut oval, cu marginea tăioasă, și îl va folosi ca pe o secure, așa cum fac infanteriștii, și îi vor ataca pe quazii care încearcă să scape de castrapila. — Planul tău e ingenios, dar ei vor fi mai mulți... Vom reuși, ai să vezi. Urcă pe cal. Castrul era acum departe, în urmă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
plaustri erau plini cu pământ. Cele două șanțuri se vedeau clar. Soldații se îmbrăcară în grabă. În clipa aceea, la marginea pădurii, la vreo patru sute de picioare de ei, venind parcă din infern, își făcură apariția quazii. Strigau cu toții, rotind securile deasupra capetelor. Chiar și de la distanța aceea păreau nenumărați - cinci sau chiar șase sute. O mulțime de uriași gata să ucidă. — Adtentio! strigă Antonius. Soldații luară din care scuturi și pila. Imediat, tubicen-ul înălță trâmbița lungă spre cer și scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
quazilor se îndreptau cu un zgomot teribil spre singura parte expusă a soldaților, capul, protejat de cassis, deoarece trupurile erau apărate de formația strânsă a scuturilor. Soldații ridicau vertical scutul dreptunghiular, care îi depășea în înălțime pe giganții germani. Când securile loveau marginea superioară a scuturilor, acestea se roteau, sprijinindu-se pe coifuri, iar soldații, apărați ca de un acoperiș, se trezeau în fața unui soi de coridor ce ducea direct spre șoldurile și coapsele dușmanilor. Săbiile lor lungi puteau pătrunde drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui? Quazii care scăpaseră din capcana romanilor stăteau acolo, nemișcați, uriași, bărboși, unul lângă altul în zăpada răscolită de vânt, asemenea zeilor războinici din miturile barbare, invulnerabili și invincibili. Cu gesturi care lui Antonius i se părură extrem de lente, ridicară securile pe care le aruncaseră. Continuau să-l privească; Antonius le auzea glasurile, sunetele guturale de neînțeles. În cele din urmă, unul dintre ei făcu un pas în față. Ceilalți rămaseră nemișcați. O clipă, Antonius ridică privirea spre cer. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dezgolite, și îi obligă să se așeze în semicerc în jurul lui. Antonius se îndreptă fulgerător spre stânga, lăsându-i pe unii în dreapta, prea departe ca să-l poată ataca. Se năpusti asupra primului barbar din semicerc. Quadul masiv ridică spre cer securea de tăiat lemne, dar Antonius fu mai rapid. Fandă spre dreapta, ajungând între el și penultimul din semicerc. Colosul se întoarse, dar, înainte să abată securea asupra lui, fu lovit de scutul pe care Antonius îl ridicase. Se auzi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
poată ataca. Se năpusti asupra primului barbar din semicerc. Quadul masiv ridică spre cer securea de tăiat lemne, dar Antonius fu mai rapid. Fandă spre dreapta, ajungând între el și penultimul din semicerc. Colosul se întoarse, dar, înainte să abată securea asupra lui, fu lovit de scutul pe care Antonius îl ridicase. Se auzi un urlet, și securea căzu la pământ. Zăpada fu stropită de sânge, iar Antonius, întorcându-se rapid, pară cu scutul lovitura de secure a celui de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lemne, dar Antonius fu mai rapid. Fandă spre dreapta, ajungând între el și penultimul din semicerc. Colosul se întoarse, dar, înainte să abată securea asupra lui, fu lovit de scutul pe care Antonius îl ridicase. Se auzi un urlet, și securea căzu la pământ. Zăpada fu stropită de sânge, iar Antonius, întorcându-se rapid, pară cu scutul lovitura de secure a celui de-al doilea adversar și-i străpunse șoldul cu sica. Din nou se întoarse, pară lovitura celui de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dar, înainte să abată securea asupra lui, fu lovit de scutul pe care Antonius îl ridicase. Se auzi un urlet, și securea căzu la pământ. Zăpada fu stropită de sânge, iar Antonius, întorcându-se rapid, pară cu scutul lovitura de secure a celui de-al doilea adversar și-i străpunse șoldul cu sica. Din nou se întoarse, pară lovitura celui de-al treilea adversar, îi împlântă sica în piept și-și reluă fuga. Cu coada ochiului, îi văzu pe ceilalți quazi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
os. Căzu, dar reuși să înfigă lama în genunchiul adversarului. Se îndepărtă târâș, apoi se ridică, asurzit de strigătele rănitului care se prăbușea cu tendoanele tăiate. Își reluă cursa, îndreptându-se spre un nou adversar. Ridică scutul, se feri de securea acestuia, împlântă sica, apoi o luă din nou la fugă. Îi făcuse pe barbari să vină aproape de marginea pădurii, astfel încât să poată fi atacați de soldații care urmau să vină. Dar unde erau soldații? Calculase toate mișcările, numai că soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai înainte a împlântat sica! Adversarul lui e la pământ... L-a ucis! Uite că-l înconjoară, îngăimă Valerius. — Mă duc! strigă Titus. Își aruncă mantia și o luă la fugă. Străbătu luminișul, încetinindu-și fuga numai ca să ia o secure și un scut, căzute lângă un quad muribund. Se năpusti urlând asupra barbarilor, care se aflau cu spatele la el. Unii dintre ei se întoarseră, dar nu văzură un dușman în bărbatul înalt care venea strigând, cu securea ridicată deasupra capului. Armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
numai ca să ia o secure și un scut, căzute lângă un quad muribund. Se năpusti urlând asupra barbarilor, care se aflau cu spatele la el. Unii dintre ei se întoarseră, dar nu văzură un dușman în bărbatul înalt care venea strigând, cu securea ridicată deasupra capului. Armele lui erau barbare... Așa că nu-i mai dădură atenție și se îndreptară spre tribun. Antonius era copleșit. Titus înainta ca o furie; doborî doi quazi și îi strigă lui Antonius să se retragă spre stânga, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Antonius era copleșit. Titus înainta ca o furie; doborî doi quazi și îi strigă lui Antonius să se retragă spre stânga, apoi înaintă și, dintr-o lovitură, tăie capul altui quad, care se pregătea să-l lovească pe Antonius cu securea. Mânjit de sângele quadului decapitat, fără să fie însă rănit, Antonius se îndreptă spre stânga semicercului. El și bărbatul care îi salvase viața continuară să lupte împreună. În clipa aceea, în cealaltă parte a luminișului, veni în zbor o rață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un mâner aflat la extremitatea lui. Aceasta le permitea să miște scutul ca și cum ar fi fost o parte a propriului lor trup, întorcându-l în toate direcțiile și lovind cu el ca la pugilat, folosind marginea tăioasă ca pe o secure. — Privește cu atenție: când împing scutul înainte, piciorul din față, stângul, este foarte expus. Unul dintre provocatores încercă să-l lovească pe tovarășul lui în cap cu marginea scutului. Celălalt devie lovitura înclinând scutul, cu o tehnică asemănătoare celei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de a dovedi moartea cuiva - o mărturie necesară și indispensabilă că persoana respectivă era într-adevăr moartă. Divide et impera: divide și stăpânește. Tipică tactică politică a romanilor. Dolabra: un fel de târnăcop, a cărui parte anterioară seamănă cu o secure, iar partea posterioară - cu o sapă lungă. Dolabra îi permite soldatului să taie sau să rotunjească pari, să sape pământul și chiar să scoată bolovani din pământ. Domus: vila romană prin excelență. Cu o secțiune pătrată sau dreptunghiulară, are patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră. 9. Și să nu credeți că puteți zice în voi înșivă: Avem ca tată pe Avraam!" Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. 10. Iată că securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă bună, va fi tăiat și aruncat în foc. 11. Cît despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăință, dar Cel ce vine după mine, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]