2,609 matches
-
dificilă și nu seduce oricine dorește să o facă. [...] De aceea, argumentația și seducția nu sunt pentru omul de pe stradă metodele cele mai sigure de a-și atinge scopurile"544. Pornind de la premisa că finalitatea seducției este aceea de a seduce, Philippe Breton (ca și Jean Baudrillard, de altfel, care afirmă în De la séduction, cvasi-tautologic, că "seducția este ceea ce seduce, atâta tot") consideră că seducția este legitimă doar în interiorul câmpului afectiv, dar în momentul când se substituie argumentării prin apelul la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
stradă metodele cele mai sigure de a-și atinge scopurile"544. Pornind de la premisa că finalitatea seducției este aceea de a seduce, Philippe Breton (ca și Jean Baudrillard, de altfel, care afirmă în De la séduction, cvasi-tautologic, că "seducția este ceea ce seduce, atâta tot") consideră că seducția este legitimă doar în interiorul câmpului afectiv, dar în momentul când se substituie argumentării prin apelul la sentimente devine "o armă acolo unde argumentarea ar fi putut fi locul raporturilor pacificate"545. Dacă strategiile de seducție
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
instrument de transmitere a informațiilor, de cunoaștere și de vehiculare a adevărului (un limbaj al constatativelor), alta care îl percepe ca pe un câmp al reușitei sau eșecului (un limbaj al performativelor). În acest context, Shoshana Felman asertează că "a seduce înseamnă a produce un limbaj eficace" (seduire c'est produire un langage heureux)546, întreaga retorică a seducției putând fi rezumată la enunțul performativ "prin excelență": promit. Ocupându-se în principal de demonstrarea "donjuanismului" lui Austin, autoarea explică succesul seducătorului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
una dintre ipotezele lui Jean Baudrillard pare a fi demonstrată dacă seducătorul este nimeni, iar seducția desubiectivizează, înseamnă că acesta nu deține decât rolul secund, provocarea aparținând, de fapt, obiectului sedus: "Subiectul nu poate decât să dorească, numai obiectul poate seduce"553. Seducătorul, devenit el însuși obiect al seducției, recreează efectul unei mișcări arhetipale care nu poate da greș. Astfel, seducătorul nu posedă argumente, el reprezintă prototipul estetului care se ghidează după logica enthousiasmos-ului. Tocmai de aceea seducătorul nu poate fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în rândul unui public. De altfel, Baudrillard se referă de multe ori la strategiile utilizate în publicitate, care conțin și operațiile seducției, cu scopul de a vinde un produs și, la fel de cunoscută pentru noi este și încercarea politicianului de a seduce electoratul, acest din urmă exemplu îmbinând, de multe ori, caracteristici ale seducției cu cele ale manipulării. Prezentarea acestor stadii "actuale" ale seducției nu diminuează însă efortul filosofului francez îndreptat înspre susținerea posibilității și actualității unei teorii seducătoare a limbajului, chiar dacă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
idee dezvoltată de J.-F. Lyotard, deoarece strategia seducției se inserează discursului de așa manieră încât acesta nu mai poate fi considerat definitiv sau stabil, ci este mereu interogat, coerența sau sensul său devenind contextuale și parțiale. Pentru Baudrillard, a seduce înseamnă a fragiliza, prin urmare scriitura care conține seducția nu va mai convinge prin intermediul argumentelor și noțiunilor "tari", a raționamentelor coerente, ci prin "slăbirea" lor, prin utilizarea figurilor retorice. Cum artificiul aparține strategiei seducției, acțiunea ei la nivelul scriiturii se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
manipularea aparențelor a fost sesizată și de Lionel Bellenger, care notează că "pentru Jean Baudrillard, seducția înlătură realitatea și manipulează aparențele. Ea nu este o energie, ea ține de ordinul semnelor și al ritualurilor și de utilizarea lor malefică. A seduce înseamnă a ști să te joci cu universul simbolic, când puterea în sens tradițional reprezintă matricea realului"555. În perspectiva filosofului francez, orice discurs este expus unui eșec lingvistic ce ar proveni din autoabsorbția propriilor sale sensuri. Astfel, scrisul, ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
său, scriitura trebuie să permită iluziei să radieze și să se transforme într-o enigmă care să nu poată fi dezlegată de specialiștii și politicienii realiști ai conceptului. Obiectivul scriiturii este acela de a-și denatura obiectele, de a le seduce și a le face să dispară"556. În acest context, subliniază Baudrillard, ceea ce dă intensitate scriiturii, fie ea ficțiune sau teorie, este tocmai iluzia sensului, dimensiunea ironică a limbajului, care provin din acțiunea seducției. 6.5. Seducție și deconstrucție Din
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
economia scriiturii baudrillardiene, nici seducția nu este o metodă sau un demers prestabilit, cu etape obligatorii și scopuri precise. Astfel, "seducția nu este o temă care să se opună altora sau care să dea răspuns altor teme. Seducția este ceea ce seduce, atâta tot"562. Respingând capcana unei logici bivalente, Baudrillard transformă seducția într-un operator discursiv care dezvoltă tensiunea dintre termenii folosiți pentru a crea relații conceptuale noi. Pentru Derrida, deconstrucția nu reprezintă o anulare a dualităților sau eterogenităților și nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
retoricii, Michel Meyer, în Questions de rhétorique: langage, raison et séduction, Le Livre de Poche, Librairie Générale Française, Paris, 1993, p. 18, le enumeră pe următoarele șapte: "1) A persuada și a convinge, a crea asentimentul; 2) A plăcea, a seduce sau a manipula, a justifica (uneori cu orice preț) ideile pentru a le prezenta ca și cum ar fi adevărate, fie că ele sunt, fie că noi credem că sunt adevărate; 3) A introduce în mod subtil verosimilul, opinia și probabilul cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
devine și el patron de cai, dar fără performanțe notabile. Gigi, tatăl copilului Mizei din aceeași piesă, e cavalerist și plînge doar cînd îi moare calul și cînd își vede fiul. Prințesa Maxențiu a doamnei Hortensia Papadat Bengescu se lasă sedusă de Lică Trubadurul pentru că el arată bărbăție în strunirea echipajului princiar care era să-l calce pe stradă. Din grajd în patul stăpînei e doar un pas! Cel mai celebru cal al literaturii române, chiar înaintea lui Voitiș al lui
Cai, călăreți și atelaje hipo by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/8650_a_9975]
-
într-un spațiu al intervalului dintre real și ireal? Volumul meu pornește de la premisa, desigur, vulnerabilă, subiectivă, intens personalizată, că toate aceste afecte, care subîntind ideea generală de frică și sunt imbricate cu finețe în substanța estetică a unei opere, seduc în complexul proces de receptare. Corelativ, sunt de părere că starea de anxietate rafinată a lectorului este nutrită mai ales de teama în sine, reificările acesteia constituind simple prelungiri iconice, cu rol pur ancilar în coagularea reacțiilor afective. Sfidând orice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
situația în Occident, unde există destule cărți subsumate literaturii terorii artistice, examinate mai ales în perioada ei de formare și de consolidare (goticul preromantic), și încă mai multe popularului horror. Decupând și exploatând o nișă deloc neglijabilă din publicul larg, sedus de accesibilitatea lecturii, acesta din urmă este un model complet autonom, funcționând independent de proza mainstream și beneficiind de o pletoră de poncifuri stilistice, de personaje favorite și de indicații de atmosferă. Cu toată profuziunea de apariții editoriale, persistă o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
consacrată Necunoscutului: "[t]ensiunea dintre frământarea noastră culturală în direcția schimbării și teama simultană de aceasta se exprimă, adesea, sub forma unor narațiuni-avertisment, ce reflectă coșmarurile pe care Necunoscutul le poate genera" (2002: 145). Cu alte cuvinte, autorul este, concomitent, sedus de ideea unui viitor necunoscut, care, exact în momentul imaginării sale, produce, în virtutea noutății absolute și a violării de paradigmă fenomenologică, aprehensiune. Dacă adaug la aceasta observația ulterioară a lui Graham, conform căreia acest tipar narativ este înclinat "să ducă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
restul narațiunii, care alternează scenele de iubire neîmplinită cu cele de moarte chinuitoare, este aproape lipsit de interes: numai bovaricele fete de pension (băieții, s-o recunoaștem deschis, fie nu prea mai vor, fie nu prea mai știu să citească), seduse mai curând de ideea de amor trăit la limita conceptibilului decât de vreun amorez cutezător, l-ar mai putea găsi valoros. Ar fi interesant să aflăm de ce Rebreanu însuși ajunge să declare, într-un rând, că Adam și Eva constituie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
boierești, burzuluiseră norodul și tot orașul alergase la poarta curții, pre care începuse a o tăia cu protivire". Desigur, Lăpușneanu nu poate ignora asaltul concentrat, astfel că-și trimite armașul să-i întrebe pe oameni ce poftesc. Reacția bestiei colective, seduse mai degrabă de orgia distrugerii vindicative decât de un scop clar, este deconcertantă. Mai multe voci formulează cereri în disjuncție unele față de altele, până când concretețea infamă a numelui Moțoc se aprinde "ca o schinteie electrică. Toate glasurile se făcură un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
moare nepotul și, ca orice individ pus în fața absurdului și efemerității vieții, face apel la singura instanță transcendentă pe care o cunoaște: Dumnezeu. Ce motor patriotic profund decelați în spatele acestui act disperat? Nuvela debutează în registrul sublimului; naratorul se lasă sedus de tentația manifestă a maiestuosului, de extracție romantică. Explicația titlului survine în paragraful secund: "în fața cerului, mai sus decât brazii cei mai înalți, vulturii pluteau neobosit, scăldându-și aripile în lumină". Suntem într-un spațiu al recluziunii alpine, iar intervalul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ordinii raționale intră în dezagregare: "Brumă avea impresia că dacă mortul va rămâne întins acolo, el nu se va mai putea clinti de lângă dânsul, va sta mereu cu ochii la cadavru, fascinat de acest trup pe care îl ucisese". Crima seduce prin aceea că-i livrează asasinului materia pe care acesta din urmă o separă, prin gestul său extrem, de spiritual. Galvanizat în acțiune, Costache închide fereastra. Cu infinite precauții și sub presiunea a numeroase fobii, zăvorăște și ușa din fundul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de conceptul de mysterium al teologului german, corelate cu epitetul tremendum, evocând teamă, Beth E. Mc. Donald crede că această "calitate a fascinației ca element al numinosului este, de asemenea, reflectată la vampir ca putere de a-și hipnotiza și seduce victimele" (2004: 36). Mai mult, James B. Twitchell afirmă: În timp ce povestea cu vampiri masculini era una a dominației, versiunea feminină era una a seducției" (1981: 39). Se poate realiza cu ușurință că acest pattern interpretativ se aplică fără probleme atât
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Warhol's Dracula, 1974). Și acolo aristocrația, reprezentată de Dracula (conte bolnav și decrepit, exilat din Transilvania în însorita Italie, în căutare de sânge de virgine) și de tinerele fiice ale marchizului di Fiori, este ridiculizată de virilul țăran Marco, sedus de idei progresiste și egalitariste. În final, acesta se răzbună pe toți patricienii decadenți, ucigându-l pe conte și violând-o pe mezină, singura care scăpase, până atunci, farmecelor erotice ale neverosimilului marxist. Deși detaliile plot-ului diferă într-o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Fata îi solicită ca probă a angajamentului său afectiv întreruperea itinerariului transhumant și renunțarea la turma sa. Refugiat pe o culme unde adoarme, tânărul se confruntă în spațiul oniric cu fantasmele sale erotice întruchipate de zânele-iele, care încearcă să-l seducă pentru a le urma în palatul unde locuiesc, glasul seducției fiind cel al doinei, cântec popular melancolic, asociat adesea suferințelor din dragoste. Promisiunea împlinirii erotice eufemizată de chemarea-doină a zânelor asociază amnezia thanatică. În cântecul-chemare al ielelor, precum în cel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
apărut la Berlin în 1861. Mihai Eminescu utilizase basmul lui Kunisch într-un poem cu titlul, Fata în gradina de aur, modificând finalul. În povestea reginei, raportul seducător-sedusă este inversat, Zânele, Luna, ipostaze ale unei feminități supranaturale, încearcă să-l seducă pe tânărul păstor. Importanța acestei picturi se poate vedea și din ecourile sale în epocă. În 1909, criticul anonim îi dedică un articol consistent, "Pictorul G.D. Mirea", în Ilustrațiunea, unde avem la pagina 60 și o reproducere după Vârful cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poetice transcrise muzical într-un cadru vast de natură la Octav Smigelschi, pentru a nu pune la socoteală și portretele făcute diverșilor compozitori și muzicieni în cheia unei sensibilități simboliste care acordă combustiile creației cu intensitatea afectului și autoconsumul deplin. Sedus la rândul lui de mitul poetului orfic, Kimon Loghi (1873-1952) tratează tema într-un tablou intitulat Orfeu (ulei pe carton, 60 x 49 cm). Cântărețul din liră în semiprofil, cu lira în mână, stă rezemat de o piatră la marginea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o abordare care face posibilă explicarea unor fapte greu de înțeles din perspectiva acumulării lente a variațiilor cu valoare adaptativă într-o ambianță relativ neschimbată. Sugestia insistentă a lui Gould este că cercetătorii evoluției nu ar trebui să se lase seduși de farmecul unor explicații deosebit de simple, ci să acorde atenția cuvenită tuturor factorilor a căror acțiune este pusă în evidență și susținută de probe empirice. Este cazul schimbărilor cu efecte catastrofale care au survenit periodic pe glob sau în anumite
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
artistice”, „festivalurilor”, horelor populare, ș.a., ei bine, în această adresă ce a luat calea Bucureștilor nu am găsit nicio referire la audiență ceea ce ne face să credem că la aceste întruniri nu participau decât puținii, foarte puținii tineri ce fuseseră seduși de o doctrină înșelătoare, înscriindu-se în UTC devenit de circumstanță și pentru scurt timp Tineretul Progresist, pentru ca ulterior să eșueze în Uniunea Tineretului Muncitoresc. Iată ce mai scria Bighiu în raportul său: „...în ședințele cu tinerii din organizație se
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]