2,355 matches
-
glas o fi avut?), îi numește pe toți, așa cum îi vede pe câmpia tăcută, sustrasă o clipă încrâncenării și urii. Peste răgazul acesta vremelnic trece o clipă sub cerul plin de lumini o adiere de îndurare și de iertare, de seninătate și de nădejde care străbate apoi întregul poem, parcă dezmințindu-i rostul. În gândul nerostit că mai bine era ca Iliada să nu fi avut loc niciodată. Ceva asemănător are loc între Ahile și Priam către sfârșitul Iliadei. Priam vine
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
oarecum străjuită și împrumuta ceva din măreția morții acestora. Mă uitam la el cum vorbea. Se săltase în șa, privea dincolo și ne comunica, fără să mai întoarcă spre noi capul, ceea ce noi nu văzuserăm încă. O făcea cu desăvârșită seninătate. Ultima oară când l-am văzut a fost acasă la el. Scria pe masa din bucătărie, unde-i plăcea să lucreze, și, la întrebarea mea „ce mai faci, prietene?“, mi-a răspuns râzând: „Aștept să-ntorc ochiul.“ Lui Petru Creția
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
glas o fi avut?), îi numește pe toți, așa cum îi vede pe câmpia tăcută, sustrasă o clipă încrâncenării și urii. Peste răgazul acesta vremelnic trece o clipă sub cerul plin de lumini o adiere de îndurare și de iertare, de seninătate și de nădejde care străbate apoi întregul poem, parcă dezmințindu-i rostul. În gândul nerostit că mai bine era ca Iliada să nu fi avut loc niciodată. Ceva asemănător are loc între Ahile și Priam către sfârșitul Iliadei. Priam vine
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de neplăcere, ca în viață. De aceea autorii tragici au situat aproape totdeauna acțiunea pieselor lor într-un trecut îndepărtat, împrumutându-și subiectele din istorie sau din mitologie. Îndepărtarea în timp îi permite spectatorului să contemple drama, păstrând o oarecare seninătate în ciuda emoției. Chiar de la începuturi a apărut ca fiind delicat, chiar periculos, să fie reprezentate pe o scenă de teatru evenimente contemporane. Dovada este pedeapsa dată lui Frinicos, predecesorul lui Eschil, pentru că a reprezentat Cucerirea Miletului în 493, la un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cum definiția lui Croce, a cărei valabilitate s-ar putea reduce la aspectul burlesc al comicului, este parcă aplicată în cunoștință de cauză în schița Five o'clock. Scriitorul știe să ne îndrepte pe un drum înfundat, înșelându-ne cu seninătate așteptările prin transcrierea unui dialog stupid, banal, într-un stil evident de mahala, purtat de personaje cu temperamente isterice, exteriorizat atât prin violența limbajului mitocănesc, cât și prin grotesca altercație fizică între rivale. Toate într-un izbitor contrast cu expozițiunea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu axa temporalității, cantonându-le, deci, în prezent, este una dintre condițiile numeroase de satisfacerea cărora depinde recunoașterea comicului, fie el natural sau estetic, incidental sau efect al unei intenționalități artistice. Corelate cu această atitudine sunt: buna dispoziție, lipsa de griji, seninătatea, evitarea gravitații, suspendarea urgenței necesităților vitale. În atitudinea comicului primează ridicolul reperat prin acuitatea simțului comic asociat cu cel critic, de respingere, de neaderență și dispreț. Dacă râsul mecanic este superficial și distractiv, cel critic se vrea a fi un
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
table, puțin crăpată, dar se poate repara înlocuindu-se cu alta"214. Chiar mai aproape de umorul negru din caragialescul C.F.R. Raport.... este nota informativă prin care vierul Costică Dură îi prezintă stăpânei șirul de nenoriociri abătute asupra moșiei, cu o seninătate care sfidează orice logică a bunului simț și a responsabilității. Blocarea gândirii receptorului, etapă specifică umorului negru, este efectul paralogismelor cauzate tot de incultura și inabilitatea comunicațională: Că umblă prin păsări și moare toate, mai ales la noi, căci nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ipostazial al obiectivărilor literare în diacronie. Conu Leonida, de exemplu, este conceput ca sinteză a trei vechi tipuri comice originare în mimusurile grecești și în atellanele romane, preluate în commedia dell'arte: Senex, il Dottore și Pappus. Inepțiile debitate cu seninătate ("dacă e republică, nu mai plătește nimenea bir"), confuziile (revoluția cu reacțiunea apoi zaiafetul cu reacțiunea), sentințele stupide din domeniul medicinii (celebra definiție a "fandacsiei"), mania oratorică, veselia absurdă etc. fac din acest personaj un "strămoș al lui Gregor Sansa
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
intră în tipologia, binecunoscută, din Momente și schițe, dar modelată în lumina unei interpretări tragice a comicului diabolic consubstanțial"45, după cum observa în postfața volumului, Nicolae Florescu. Paginile acestui roman reconstituit pun în evidență un personaj care își înșală cu seninătate binefăcătorii și pe cei din jur, își construiește o biografie fictivă renegându-și părinții, și se proiectează daydreaming într-un viitor compensatoriu când va putea să-și plătească toate "polițele" celor care nu-i sesizează valoarea: Oi ajunge eu odată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îmi pare rău, dar domnul are dreptate. Am telefonat nevestii să caute în dicționar și mi-a răspuns că Boileau s-a născut în anul 1636. Poetul se însenină: Boileau am zis? Boileau, confirmară toți. Discuție inutilă, urmă poetul cu seninătate, voiam să zic Rabelais! Odată controversa pusă la punct, mi-am luat respectuos rămas bun de la maeștri, luând-o repejor spre Piața Teatrului, să iau un vermut cu ignoranții, la Dragomir.64 La Tudor Arghezi, a cărui admirație pentru satira
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
saturație alte variante de confort (sau inconfort) posibile. Comună celor doi autori este și viziunea asupra imoralității lumii citadide: asupra "diplomației" damelor, capabile să "traducă" nu doar "ciufuți bătrâni", ci și tineri chiriași buni de exploatat pentru plata datoriilor, asupra seninătății cu care soții sunt înșelați în propriile camere, asupra unei lumi corupte și desfrânate, reflectate cu obiectivitate. Ultimele replici din roman sugerează clar resemnarea și detașarea izbăvitoare în raport cu mizeria umană întâlnită la tot pasul: "Rea e lumea, coană Tincuțo!... -E
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conversației introduse prin tehnica suspansului: "În tot ce urmează, personajele toate păstrează un calm imperturbabil, egal și plin de dignitate". Suntem transpuși astfel într-un univers a cărui absurditate se precizează de la început ca formă a bizarului acceptat cu deplină seninătate. Categorica normă conversațională în formula "Fii relevant!", este ignorată dintr-un reflex al deprinderii de a da frâu unei fantezii verbale prin care aglutinarea nestăpânită a detaliilor nu facilitează decodarea mesajului, informația fiind, cu cât mai bogată, cu atât mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nas și o riglă[...] acesta e domnul adevărat!...fiindcă e numai ceea ce ne trebuie de la domnul!30 Penelul de caricaturist al lui Caragiale schițează, așadar, întotdeauna, "suceala" fiecăruia, particularitățile rizibile sau ridicole care-l fac să exclame, probabil cu disimulată seninătate: "nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei", dar menține prin linii de mare forță sugestivă, și datele etern-umanului, chiar și atunci când portretul rămâne în sfera indeterminabilului absolut, contingent absurdului. Leonică din Broaste...destule
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
detalii, și chiar formulări efective, încât, dacă le citești în bloc, ai senzația stranie a unei migrații generalizate"19. În fața unui șef de cadre, naratorul din Confesiuni paralele își mistifică repetat autobiografia și își justifică neconcordanțele și contrazicerile cu deplină seninătate astfel: Mintea mea este plină de fragmente ce se alătură, de multe ori absurd, după o gramatică ce-mi aparține. Imaginea dominantă însă rămâne, pentru mine, cea a unei umanități strivite și stricate. Văzând lucrurile direct, eu nu păstrez despre
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îi croi lumi... și îl ajută să ajungă neajunsul... Închise ochii și străpunse lăuntric, unul după altul, cleștarele cerului. O putere liniștită îl purta ca în vis... Zodiile speriate se stinseră... înconjurat de cetele genunilor, luându-l cu ele... Cu seninătate aștepta moartea, moartea ca pe un bun și îngăduidor prieten... Deodată, ca scuturat de frigurile copilăriei, tresări. De afară se auzi un urlet prelung și cutremurător de jalnic. - E Suru! murmură el cu glas tremurat și cu răsuflarea tot mai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Ennco și de pierderea banilor, Aidan era mult mai preocupat de dispariția logodnicei sale decât de aceea a averii ei. Darcey era chiar uluită să vadă că reușea să suporte pierderea unei cantități uriașe de bănet și să afișeze atâta seninătate. Deși știuse întotdeauna că banii nu îl interesau, una era să zici că nu îți pasă și alta era să îți alunece o avuție întreagă printre degete. Astfel înțelese Darcey cât de mult o iubea el pe Nieve. Și cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
din ochii albaștri, străfulgerare de-o clipă întărind cuvintele lui despre minunile icoanei, părul blond prins într-o coadă abia se zărește sub, Ai reușit să vezi ceea ce voiai, desenul tău acum e aproape gata, bucuros și tu, molipsit de seninătatea lui interioară, și nici când ne luăm rămas bun de la el nu mă privește în ochi, De ce? Pentru că adio seninătate, îmi spui tu râzând, dacă te-ar fi privit chiar și pentru o singură dată, e încă prea tânăr ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se zărește sub, Ai reușit să vezi ceea ce voiai, desenul tău acum e aproape gata, bucuros și tu, molipsit de seninătatea lui interioară, și nici când ne luăm rămas bun de la el nu mă privește în ochi, De ce? Pentru că adio seninătate, îmi spui tu râzând, dacă te-ar fi privit chiar și pentru o singură dată, e încă prea tânăr ca să se apere, tu mă privești acum în ochi, și-mi spui, nici eu n-am mai putut s-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
voi avea odihnă și liniște până când nu voi fi aflat Cartea părintelui Ioan, lăsată mie, acum scriu în acest caiet nici eu nu știu prea bine de ce, poate fiindcă a scris și Theo, dar nu e numai asta, pentru că adio seninătate, dacă te-ar fi privit chiar și pentru o singură dată, e încă prea tânăr ca să se apere, tu mă privești acum în ochi, și-mi spui, nici eu n-am mai putut s-o fac atunci când te-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atunci când te-am văzut întâia oară, îi spune Theo Anei, dacă te-ar fi privit chiar și o singură dată, călugărul cu ochi albaștri de la Neamț aș fi putut fi eu, dar eu am privit și nu numai o dată, adio seninătate de când ochii mei s-au oprit de mai multe ori la Ileana, dacă aș fi citit aceste rânduri ale lui Theo înainte s-o fi văzut, nu te-ai mai fi uitat la ea?! Oare?! Îndrăgostește-te de Ileana! Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întoarsă spre mine, descheindu-mi întreg sufletul, incapabil de împotrivire, obrajii mei roșind mult, mult prea repede, și iarăși îmi spun, e doar prima fată asupra căreia se opresc ochii tăi, dacă te-ar fi privit o singură dată, adio seninătate! Până nu demult nici n-am bănuit existența acestor ființe, aproape identice la chip cu noi, dar atât de diferite! Trăinicia lumii mele în care aveau loc numai cei asemănători mie ca înfățișare începe să se năruie sub privirea albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mâinile tatuate, părul acoperindu-i ochii, plutește deasupra pământului uscat, imaginea Madonnei suprapusă peste imaginea vizibilă a Maicii Domnului făcătoare de minuni de la Nicula, și iarăși mă minunez de această obsesie neînțeleasă a lui Theo de a amesteca cu atâta seninătate credința și lipsa credinței, De ce te temi? l-a întrebat părintele Ioan și Theo n-a știut ce să spună de ce se teme, pentru mine toate acestea sunt atât de transparente, eu nu mă tem de credință, frica mea vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
glorie imperială, sinistru și tăcut, pe ucigașul lui Germanicus, soțul, iubitul și tatăl adorat până la disperare. Era insuportabil s-o vadă pe Plancina plângând de bucurie în brațele materne ale Liviei, să vadă neamul obraznic al Pisonilor străbătând Roma cu seninătatea nevinovăției regăsite. Din încăperile îndepărtate, Gajus îi auzea glasul neliniștit, înăbușit de perne, printre implorările prietenelor ei, și se învârtea de colo-colo în tăcere. Era abia un copilandru, dar la un moment dat se opri și-și promise că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și punând un altul în locul lui; ca efect, audiența vede doar obiectul care se transformă. Și asta era și filosofia care stătea la baza reprezentației pentru Kara: să iei plictiseala, tristețea sau enervarea audienței și să pui în loc fericire, fascinație, seninătate - să-i transformi în oameni bucuroși în adâncul sufletului lor, fără a ține cont de efemeritatea acestei stări. E aproape să înceapă. Mai privi o dată prin cortină. Era surprinsă să vadă că majoritatea locurilor erau ocupate. În astfel de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lucrurilor care ne aparțin. Am privit din nou soarele care cobora spre mare cu reflexe roz și m-am gândit că eram un prost. Trăiam o splendidă după-amiază din viața mea, trebuia să strâng aripile stânjenelii peste momentul acela de seninătate. S-a întors îmbrăcată cu costumul de baie de culoarea prunei și un prosop sub braț. Era încă incredibil de frumoasă, mai slabă decât atunci când o cunoscusem, poate mai dură, dar mai leală. Trupul bine îngrijit corespundea perfect sufletului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]