KorAP: Find »[drukola/base=senior & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...198 >

4,941 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

și făcu o plecăciune înspre unchiul său. În spatele lui, se afla soția sa, Riku, străduinduia să-și înăbușe plânsul. El zâmbi către fiul său cel mare, Kanzaburō, și către Gonshirō, fiul cel mic din brațele slujnicei. Apoi se făcea că seniorul Ishida îl aștepta pe cal în fața porții. I se părea ciudat că seniorul Ishida venise tocmai până în vale ca să-l petreacă. Ascultă, îi zise seniorul Ishida zâmbind. Îți mai dăm o șansăsă-ți îndeplinești însărcinarea. De data asta voi avea grijă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Riku, străduinduia să-și înăbușe plânsul. El zâmbi către fiul său cel mare, Kanzaburō, și către Gonshirō, fiul cel mic din brațele slujnicei. Apoi se făcea că seniorul Ishida îl aștepta pe cal în fața porții. I se părea ciudat că seniorul Ishida venise tocmai până în vale ca să-l petreacă. Ascultă, îi zise seniorul Ishida zâmbind. Îți mai dăm o șansăsă-ți îndeplinești însărcinarea. De data asta voi avea grijă să-ți recapeți pământurile din Kurokawa. La gândul că trebuia să mai ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mare, Kanzaburō, și către Gonshirō, fiul cel mic din brațele slujnicei. Apoi se făcea că seniorul Ishida îl aștepta pe cal în fața porții. I se părea ciudat că seniorul Ishida venise tocmai până în vale ca să-l petreacă. Ascultă, îi zise seniorul Ishida zâmbind. Îți mai dăm o șansăsă-ți îndeplinești însărcinarea. De data asta voi avea grijă să-ți recapeți pământurile din Kurokawa. La gândul că trebuia să mai ia încă o dată de la capăt călătoria aceasta cumplită, samuraiul rămase fără aer. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ne ducem la bun sfârșit însărcinarea aici, în capitală... după aceea nu ne mai rămâne decât să ne întoarcem în valea noastră. Cu mâinile pe genunchi, Yozō încuviință. — Dar asta numai dacă toate vor merge bine până la sfârșit... Pentru asta, senior Velasco ne îndeamnă să ne facem creștini... Yozō îl privi uimit. Samuraiul îl întrebă: — Tu... ce-o să faci? — De când a murit Seihachi... începu Yozō, dar după o clipă se opri. Voi face precum poruncești, stăpâne. — Precum poruncesc? râse samuraiul trist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pe coridorul cel lung până în chilia mea, când am băgat de seamă că niște japonezi stăteau în fața ușii mele. — Cine e? Flacăra lumânării îmi dezvălui hainele și chipurile celor trei soli. Pe hainele mele sclipeau picături de ploaie. Nu dormiți? — Senior Velasco, glăsui Tanaka grav, când o să ai vești despre întrevederea cu regele? De ce-mi puneți o asemenea întrebare? Mă străduiesc și eu din răsputeri. După o lună... Cu lumânarea în mână i-am răspuns că la mijlocul lui ianuarie avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de curtea imperială. Dacă ar ieși bine confruntarea... — N-am de unde să știu, am zâmbit eu. Dar cred că niște samurai ca dumneavoastră s-ar avânta chiar și într-o luptă fără sorți de izbândă. La fel sunt și eu. — Senior Velasco, zise Nishi făcând un pas în față. Dacă vă este de folos... sunt gata să mă creștinez. La lumina lumânării, mi s-a părut că de pe chipul lui Tanaka dispăruse încrederea lui obișnuită. — Senior Tanaka și senior Hasekura, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
La fel sunt și eu. — Senior Velasco, zise Nishi făcând un pas în față. Dacă vă este de folos... sunt gata să mă creștinez. La lumina lumânării, mi s-a părut că de pe chipul lui Tanaka dispăruse încrederea lui obișnuită. — Senior Tanaka și senior Hasekura, am întrebat eu, sunt de aceeași părere? Nici Tanaka, nici Hasekura n-au răspuns. Însă, mi-am dat seama că nu mai erau așa de neînduplecați ca atunci când am vorbit despre asta la Sevilia. În ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și eu. — Senior Velasco, zise Nishi făcând un pas în față. Dacă vă este de folos... sunt gata să mă creștinez. La lumina lumânării, mi s-a părut că de pe chipul lui Tanaka dispăruse încrederea lui obișnuită. — Senior Tanaka și senior Hasekura, am întrebat eu, sunt de aceeași părere? Nici Tanaka, nici Hasekura n-au răspuns. Însă, mi-am dat seama că nu mai erau așa de neînduplecați ca atunci când am vorbit despre asta la Sevilia. În ziua în care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
a trimis în această călătorie ca să pună capăt jalbelor venite din partea ostașilor care își cer înapoi domeniile de altădată. Eu însă nu cred că e așa. Ceea ce m-a îmbărbătat de-a lungul acestei călătorii a fost legământul făcut cu seniorul Shiraishi. Cred că Matsuki e sprijinit de dușmanii seniorului Shiraishi din Sfatul Bătrânilor... Ia spune, Hasekura, tu ce crezi? — Dacă o să mă fac creștin... fie și numai de dragul însărcinării noastre... mi se pare că le întorc spatele neamului și strămoșilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
venite din partea ostașilor care își cer înapoi domeniile de altădată. Eu însă nu cred că e așa. Ceea ce m-a îmbărbătat de-a lungul acestei călătorii a fost legământul făcut cu seniorul Shiraishi. Cred că Matsuki e sprijinit de dușmanii seniorului Shiraishi din Sfatul Bătrânilor... Ia spune, Hasekura, tu ce crezi? — Dacă o să mă fac creștin... fie și numai de dragul însărcinării noastre... mi se pare că le întorc spatele neamului și strămoșilor mei... — Și eu la fel. Nu vreau să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
capetele spășite. De ajuns cu mustrările! E de înțeles că lui Ichisuke și Daisuke le e dor de casă. La fel de dor îmi e și mie. În ultima vreme nu visez decât valea noastră... Yozō, să știi că și eu, și senior Tanaka, și Nishi ne-am hotărât să ne facem creștini. La vorbele sale, cele trei umbre parcă se cutremurară. — Pentru că o să mă ajute și pe mine să-mi îndeplinesc însărcinarea în această țară... dar și pe voi să vă întoarceți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
plec de aici. Să fiu cinstit, eu aș vrea să mă mai rămân, să învăț limba, să iau seama la felurite lucruri, să învăț de toate și abia apoi să mă întorc. — Te pizmuiesc pentru tinerețea ta, râse și samuraiul. Senior Tanaka și cu mine vrem să ne întoarcem cât mai repede acasă și să mâncăm iarăși orez și miso. În ultima vreme, m-am tot văzut făcând asta în vis. În sala mare a tribunalului bisericesc, Velasco și părintele Valente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
negoț cu Anglia și le-a îngăduit englezilor să-și construiască un centru de negoț în sud-vestul Japoniei, la Hirado. Cealaltă schimbare este faptul că nobilul din Tōhoku, care până acum s-a arătat ceva mai mărinimos față de propovăduire, același senior cu mare trecere care a trimis în numele său soli pentru negoț în Nueva España, a început de curând să-i prigonească pe creștini. Din veștile primite aici, am înțeles că sunt deja câțiva martiri. Se aude că nobilul din Tōhoku

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-te În zori de zi bine ai venit! Ca să vii mai repede N-am schimbat pasul cântecului.” Râsul însoțitorilor se încetă dintr-o dată. Velasco stătea în prag chircit ca un cerșetor muiat de ploaie. Privirile japonezilor erau ațintite asupra lui. — Senior Velasco! se ridică Nishi bucuros de pe scaun. Te așteptam cu toții să vii cu vești bune. Îl rugă să se așeze pe scaunul pe care stătuse el. Ca de obicei, Velasco zâmbea. Dar zâmbetul său era acum trist și neputincios. Dragii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
alunge presimțirea de rău augur care-i încolțea în suflet, își întoarse fața către însoțitorii care stăteau așezați pe podea. Simțeau cu toții că ceva nu mergea cum trebuie și se uitau speriați în sus la Velasco. Ce s-a întâmplat, senior Velasco? întrebă samuraiul cu voce tremurândă. Apoi îi făcu semn lui Nishi să vină cu el și împreună îl urmară pe Velasco afară din încăpere. Se ridică și Tanaka. Toți trei străbătură în tăcere coridorul în care pătrundea slab soarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
O să-și ia viața cerându-și astfel iertare pentru că strădaniile sale nu vor fi fost de ajuns. O să-și spintece pântecul. Rămas cu ochii ațintiți la Tanaka, samuraiul încercă să-și alunge repede această imagine sumbră. — Dumneavoastră ce veți face, senior Hasekura? Dacă senior Tanaka merge... răspunse samuraiul, o să merg și eu cu el. În acel moment pe chipul lui Velasco apăru pentru prima oară un surâs firav. — Ce ciudat mi se pare! Înainte de călătorie și în timpul călătoriei, am avut mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
viața cerându-și astfel iertare pentru că strădaniile sale nu vor fi fost de ajuns. O să-și spintece pântecul. Rămas cu ochii ațintiți la Tanaka, samuraiul încercă să-și alunge repede această imagine sumbră. — Dumneavoastră ce veți face, senior Hasekura? Dacă senior Tanaka merge... răspunse samuraiul, o să merg și eu cu el. În acel moment pe chipul lui Velasco apăru pentru prima oară un surâs firav. — Ce ciudat mi se pare! Înainte de călătorie și în timpul călătoriei, am avut mereu sentimentul că eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
plecare, o furtună ne-a azvârlit în golful Saint Tropez din Franța. Locuitorii acestui orășel s-au arătat uimiți, căci era prima oară în viața lor când vedeau japonezi, dar cu toate acestea, ne-au lăsat să tragem la castelul seniorului. Neputând să-și stăvilească acea curiozitate plină de bunăvoință, soția seniorului și locuitorii îi cercetau cu toții pe japonezi din cap până în picioare cât e ziua de lungă. Le atingeau hainele, cereau să le vadă săbiile și spuneau că seamănă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Franța. Locuitorii acestui orășel s-au arătat uimiți, căci era prima oară în viața lor când vedeau japonezi, dar cu toate acestea, ne-au lăsat să tragem la castelul seniorului. Neputând să-și stăvilească acea curiozitate plină de bunăvoință, soția seniorului și locuitorii îi cercetau cu toții pe japonezi din cap până în picioare cât e ziua de lungă. Le atingeau hainele, cereau să le vadă săbiile și spuneau că seamănă cu iataganele turcești în formă de semilună. Ca să-i distreze, Nishi Kyūsuke

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
da duhul, Iisus Și-a învins disperarea. Și atunci I-a închinat lui Dumnezeu ultimile sale cuvinte de o încredere aproape copilărească: „Tată, în mâinile Tale încredințez duhul Meu”. Cunosc toate acestea. Și așa aș vrea și eu să devin. Senior Velasco. Din gândurile mele mă întrerupse deodată Hasekura. Vorbele îi erau șovăitoare ca ale unui credincios ce-și mărturisește în fața preotului tainele întunecate ale sufletului. — Voiam de mult să vă întreb... Dacă dorințele noastre nu vor fi îndeplinite nici la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
deodată Hasekura. Vorbele îi erau șovăitoare ca ale unui credincios ce-și mărturisește în fața preotului tainele întunecate ale sufletului. — Voiam de mult să vă întreb... Dacă dorințele noastre nu vor fi îndeplinite nici la Roma, dumneavoastră veți rămâne în Spania, senior Velasco? — Eu... mă voi întoarce și eu în Japonia împreună cu voi. Acum singura patrie care mi-a mai rămas este Japonia. Socotesc că Japonia este patria mea mai mult decât locul nașterii mele, mai mult decât țara în care am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
care mi-a mai rămas este Japonia. Socotesc că Japonia este patria mea mai mult decât locul nașterii mele, mai mult decât țara în care am crescut. Am rostit mai apăsat cuvintele „patria mea”. Voi merge cu voi până la capăt. — Senior Velasco, nu v-ați dat seama? Dacă la Roma cumva toate visurile noastre se vor nărui, se avântă Hasekura dând drumul la tot ce adunase în suflet, atunci senior Tanaka... o să-și spintece vintrele! Ca să nu mai fie nevoit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mai apăsat cuvintele „patria mea”. Voi merge cu voi până la capăt. — Senior Velasco, nu v-ați dat seama? Dacă la Roma cumva toate visurile noastre se vor nărui, se avântă Hasekura dând drumul la tot ce adunase în suflet, atunci senior Tanaka... o să-și spintece vintrele! Ca să nu mai fie nevoit să spună acest lucru încă o dată își mută privirea către marea cenușie și tăcu. — Unui creștin, am răspuns eu cu glas tremurat, nu-i este îngăduit să-și ia viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
călcându-ne pe inimă. Hasekura arăta pentru prima oară o răceală de care nu o cunoscusem până atunci. Era ca și cum s-ar fi răzbunat pe mine. — De ce să-și spintece pântecul? E în zadar! Dacă n-ar face acest lucru, senior Tanaka s-ar face de rușine pentru că și-ar pierde onoarea și n-ar mai putea să dea ochii cu rudele și cu apropiații săi. — Ce înseamnă rușinea și onoarea? Eu știu bine ce mult ați suferit cu toții pentru însărcinarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
dea ochii cu rudele și cu apropiații săi. — Ce înseamnă rușinea și onoarea? Eu știu bine ce mult ați suferit cu toții pentru însărcinarea dumneavoastră. Ca martor la călătoria voastră am să le povestesc toate acestea celor din Sfatul Bătrânilor și seniorului Shiraishi. — Senior Velasco, oftă Hasekura, dumneavoastră nu-i înțelegeți pe japonezi. După plecare lui Hasekura, am rămas pe punte cuprins de sentimente mai întunecate chiar și decât marea. Pe marginea punții Tanaka discuta ceva cu însoțitorii săi. Înfățișarea lui nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]