22,588 matches
-
implică și un grad ridicat de angoasă: a alege un model (ceea ce înseamnă a-ți alege cumva existența) a devenit o operație dificilă și tentantă în același timp. Tentația diversității șubrezește însă identitatea, pluralitatea ridicând mari piedici unității. Apare astfel senzația unei fragmentări, a unui mozaic ce vine să compună existența. Așa iau naștere existențele compuse. Nicolae Berther consideră că există un proces selectiv de memorare ce are funcția de menținere a stimei de sine. Altfel spus, cunoașterea noastră nu constituie
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Suntem cumva limitați de relația pe care am știut s-o întreținem cu limba maternă. Limba maternă ne e o limită (în sensul de determinație), însă în interiorul ei ne putem închide în spații mai înguste sau mai largi. Când avem senzația că gândim mai mult decât putem să exprimăm fie am depășit posibilitățile de expresie ale limbii fie avem un raport deficitar cu propria limbă; afară de cazul în care această senzație de "exces de gândire" ne este dată de prea marea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
închide în spații mai înguste sau mai largi. Când avem senzația că gândim mai mult decât putem să exprimăm fie am depășit posibilitățile de expresie ale limbii fie avem un raport deficitar cu propria limbă; afară de cazul în care această senzație de "exces de gândire" ne este dată de prea marea stimă de sine. Ideal de filozof: o pagină grea de sensuri. El intervine pe fondul setei de semnificații, a neliniștii provocate de dorul de sensuri doar bănuite. Și necesită dispunerea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
diferite. Putem zări oameni enervați de propria tâmpenie: sunt oamenii care devin violenți atunci când ar vrea să spună mai multe dar nu reușesc să-și transpună în cuvinte intențiile semnificative; și atunci, pentru că nu pot să se facă inteligibili, au senzația că au recurs la o altă formă de expresie. Trist este că nu pot sesiza faptul că enervarea ar trebui sa aibă drept obiect propriile imposibilități și nu persoana altuia. Și mai trist este însă că asta i se poate
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Ele sunt mai degrabă propice artei; cheamă spre a fi cântate ori pictate. Poate că profunzimea gândirii nu poate să apară decât în condiții de vitregie, a vremii și a vremurilor, în vecinătatea zbuciumului, a efortului pentru supraviețuire, a tragicului. Senzația de plenitudine a ființei noastre vine și de dincoace de noi, din zona unei armonii a simțurilor ce se stabilește în anumite împrejurări fără voia noastră. E una din dimensiunile Străinului din noi (pe care-l avem a fi). Ne
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
puterea de dragul puterii); asupra interesului propriu avem un punct de vedere pragmatic, stabilindu-l din mai multe perspective, respectiv: a avea (ca a poseda, proprietatea, care e tot o formă a utilizării), a trăi (ca a avea cât mai multe senzații; deseori preferând cantitativul în dauna calitativului) și a supraviețui (a trăi cât mai mult). Circumscriu aceste valori sensul umanului ori ele vizează doar posibilii din sfera praxisului? Turistul este mai mult trecător decât locuitor. A trece printr-un loc înseamnă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
aplicare a principiului Nemo dat quod non habet. Am putea traduce și prin: nimeni nu poate da glas în public (și publicului) dacă nu-l are; or, vedem oameni ce nu au glas, ci doar modulații mai complexe ale răcnetului. Senzația de-a avea întrebările potrivite pentru a putea cunoaște; ea este parte a "dispoziției cunoscătoare" ce e mai mult decât voință: e orientare. Ceea ce mă conduce la ideea întemeierii faptului-de-a-cunoaște pe prolegomene. Nu este îndeajuns să vrei să cunoști, ci
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a nuanțelor) și atitudinea apologetică (forma maximă de limitare). Deseori sondajele indică astfel de atitudini (pe care în bună măsură le și induc prin publicarea sondajelor). Putem vorbi de pericolul pe care-l reprezintă pentru gândire limitarea variantelor; aceasta creează senzația unui tertum non datur. Citim orice carte din perspectiva unui proiect ce o privește sau care o include; riguros vorbind, din perspectiva mai multor proiecte fundamentale, aceste perspective dezvăluindu-se abia ulterior. Și înțelesul pe care-l vom avea asupra
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
înșine; vrem parcă să ne descoperim ca stând sub semnul legilor, pe care le-am postulat sau care urmează a fi descoperite, și din dorința de a scăpa de povara responsabilității pentru existența noastră, pentru sensul vieții noastre. Legile creează senzația unei necesități obiective pe seama căreia putem pune o parte din lipsa noastră de curaj. Invențiile omenirii nu sunt întâmplătoare, ele fiind orientate de ceva de dincolo de ele, de nevoi ale oamenilor ivite pe fondul unui anumit mod de-a fi
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ce-și găsesc locul doar în limbaj. Posibilii limbii suplimentează câteodată în mod nepotrivit posibilii proprii. Metafora reprezintă împrumutul unui tipar de conexiuni, a unui model de trimiteri. De aici forța cu care ea reușește să se impună. Uneori am senzația că totul a fost spus. Și atunci nu-mi rămâne decât a încerca scrisul ca formă a tăcerii, a ascunderii, a învăluirii a ceea ce a fost dezgolit în mod impudic. Văd dezgolirea drept una din funcțiile rațiunii. Poate că tot
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
o ciudată asemănare; noroc că intervine noblețea salvând astfel diferența. Și totuși... Poate că esența umanului se desfășoară actualmente undergrund. Una din trăsăturile tehnicii o reprezintă, în cazul fiecărui dispozitiv, excesul de caracteristici inutile practic, dar care contribuie la dezvoltarea senzației de putere. Raportat la totalitatea funcțiilor unui dispozitiv procentul funcțiilor utilizate este destul de redus, el dând seama de un exces de a avea (posibilități). Înțelegerea are o dinamică inversă celei așteptate (anticipate): nu o faci "să vină la tine", ci
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
o perspectivă feministă celor preluate). Acestea sunt propunerile pe care ți le fac de a vedea lucrurile altfel! Dacă totul ți se pare cunoscut, dacă nu trăiești un sentiment de stranietate atunci "tu ești eu"! Un "eu" posibil, dacă ai senzația că și tu ai fi gândit lucrurile la fel. Dragostea e alunecarea pe nesimțite în punctul de vedere al celuilalt. ٭ Cărțile au diferite statute ontologice; cum spuneam în altă parte, punctul de pornire îl constituie maculatura. Undeva nițel mai sus
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
nou, la locuința ce-i fusese dată pentru trei luni. O locuință nespus de frumoasă, dar stranie. Avea ceva straniu, ce încă nu putea înțelege. Zilele se scurgeau îngrozitor de repede. Folosea timpul la maximum, dar era ostenit de avalanșa de senzații noi, de parfumuri, imagini, oameni... Într-o noapte, ostenit cum era, cu somnul profund și fără vise, se sculă din pat, intră în sala de baie, căută întrerupătorul și, pe întuneric, nimeri un buton, pe care-l apăsă. Se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
s-a ridicat brusc și a intrat printre tufele înflorite. M-a strigat, râzând, de printre florile albe. — Kazuko, ce crezi că fac acum? — Culegi flori. — Fac pipi, spuse ea râzând cu poftă. Nici măcar nu se lăsase pe vine. Aveam senzația că eu nu eram capabilă să imit acel ceva adorabil care-i aparținea doar ei. Fac o digresiune, dar vreau să mai menționez că am citit nu demult într-o carte că, în timpul monarhiei franceze, doamnele de la curte urinau fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ar fi fost de-ajuns, m-am trezit azi-dimineață, în sufragerie, vorbind de oameni minunați care mor tineri. Nemaiputând șterge cuvintele odată rostite, indiferent de ceea ce aș fi spus în continuare, am izbucnit în plâns. Pe când strângeam masa, am avut senzația insuportabilă că un șerpișor oribil, care va scurta viața mamei, mi s-a strecurat la piept. Eram pur și simplu disperată. Chiar în ziua aceea am văzut un șarpe în grădină. Era o vreme splendidă. După ce mi-am terminat treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
o ușoară iritare, era atât de frumos, încât îmi venea să mă reped la mama s-o îmbrățișez. Atunci mi-am dat seama că fața ei aducea puțin cu a bietei reptile pe care tocmai o văzuserăm și am avut senzația că șarpele oribil ca o viperă ce-mi sălășluia în piept îl va devora, într-o bună zi, pe acest frumos șarpe-mamă, copleșit de durere. Am pus mâna pe umărul firav și catifelat al mamei. Am fost cuprinsă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
vrea să pot scrie absolut totul, fără nici o reținere. Uneori am impresia că liniștea casei de la munte e înșelătoare. Chiar presupunând că aceasta a fost un scurt răgaz acordat de zei mamei și mie, nu pot nicicum să scap de senzația ciudată că deasupra noastră planează o amenințare, o umbră neagră. Mama zice că e fericită, dar, pe zi ce trece, slăbește tot mai mult. Și la pieptul meu, oricât încerc eu s-o înăbuș, își face loc vipera care crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ar trebui să-mi ispășesc astfel vina de a fi provocat un incendiu. De-a doua zi m-am apucat să muncesc serios la câmp. Mă mai ajuta fiica domnului Nakai din când în când. De la isprava cu focul, am senzația că la pieptul meu sălășluiește iar acea viperă oribilă, că sângele mi s-a mai închis la culoare, că mă abrutizez pe zi ce trece. Când stau cu mama pe verandă și tricotez, mă simt amorțită și sufocată, dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
înaintea lui nu s-a întâmplat nimic. O astfel de poezioară hazlie a apărut într-un ziar imediat după terminarea războiului. Desigur că s-au întâmplat tot felul de lucruri, însă când încerc să mi le amintesc, am și eu senzația că nu s-a întâmplat nimic. Nu pot să sufăr să vorbesc despre război și nici să-i ascult pe cei care-și deapănă amintirile. Mulți au murit, știu, dar tot lugubru a rămas și mă sâcâie și acum amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fiecare zi îmi mai potolesc neliniștea ce m-a cuprins. În ultima vreme, mama a slăbit văzând cu ochii. Ouăle de șarpe. Focul. Sănătatea mamei se șubrezește pe zi ce trece. Eu, dimpotrivă, parcă înfloresc și mă abrutizez totodată. Am senzația că mă îngraș din ceea ce pierde mama. Mama n-a mai adus vorba de foc. Mi-a plăcut gluma ei: lemnele sunt făcute ca să ardă. Nu m-a dojenit deloc. Ba chiar am avut impresia că-i era milă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
tras pătura pe cap și am plâns până la epuizare. Apoi gândurile mele au zburat departe. Treptat, din supărare, s-a cristalizat în mine dorința după o anume persoană și tânjeam să-i văd chipul, să-i aud vocea. Am avut senzația pe care o are cel căruia doctorul îi prescrie cauterizarea tălpilor și el trebuie să suporte durerea fără ca măcar să tresară. Spre seară, mama a intrat tiptil în cameră și a aprins lumina. S-a apropiat de pat și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
rog, iartă-mă! Zilele acelea, așa cum mi le amintesc și acum, au fost cam ultimele în care au mai sclipit, cât de cât, tăciunii fericirii noastre. După ce s-a întors Naoji din Pacificul de Sud, a început adevăratul iad. III Senzație de neputință. Am impresia că nu mai pot nici măcar să trăiesc. Valuri de durere îmi străpung necontenit inima, precum norii albi mânați de vânt pe cer, după furtună. O emoție puternică, un fel de neliniște, îmi sfâșie inima, ca apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
nu mai aveai loc nici să te-ntorci. Am luat, la întâmplare, unul din caietele lui Naoji, dintr-o ladă deschisă. Pe copertă scria: „Jurnal. Regina-nopții.“ Se pare că și-l ținea de pe vremea când se droga. (rând liberă O senzație de arsură îngrozitoare. Nu pot articula nici măcar „mă doare“. Nu încerca să scapi de acest iad fără precedent, fără fund, unic în istoria unui om. Filozofie? Minciuni. Principii? Minciuni. Idealuri? Minciuni. Ordine? Minciuni. Sinceritate? Adevăr? Puritate? Toate-s numai minciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Ce-o fi însemnând mândria? E imposibil pentru o ființă omenească - ba nu, pentru un bărbat - să mai trăiască fără să gândească: „Sunt om de elită“, „Am calități“ etc. Detest oamenii și sunt detestat. Test de inteligență. (rând liberă Solemnitate = Senzație de cretinism. Poți fi sigur însă de un lucru: pentru a supraviețui, omul trebuie să trișeze. (rând liberă Scrisoare prin care solicit un împrumut. „Răspunsul tău. Te rog, răspunde. Însă vreau vești bune. Mă tângui, așteptându-mă la tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Vrei să ieșim în oraș? Nici n-a rostit bine cuvintele, că și-a aruncat o haină pe umeri, a luat alte încălțări și a țâșnit, înaintea mea, pe hol. O seară de început de iarnă. Vântul era rece. Aveam senzația că suflă dinspre râul Sumida. Domnul Uehara pășea tăcut, cu umărul drept puțin ridicat, ca și cum ar fi opus rezistență vântului. Mergeam în urma lui, aproape fugind. Am intrat în subsolul unei clădiri din spatele teatrului „Tokyo“. Patru sau cinci grupuri de clienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]