3,380 matches
-
un pachet de țigări. Nici nu m-am mai deranjat să mă simt vinovată de această achiziție. Tocmai îmi aprindeam o țigară, în față la La Goulue, când am văzut-o. Pe blonda din fotografia pe care o găsisem în sertarul biroului lui Randall. Era peste drum de mine, îmbrăcată cu un pulover subțire și o fustiță drăguță de vară, care-i punea în evidență picioarele cu mușchi frumos definiți. Fata era fenomenal de frumoasă. Când un taximetrist a încetinit ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
care ți-ai cumpărat-o anul trecut la Costa del Sol! îi strigă Eva din baie. De-atunci n-ai mai avut ocazia s-o porți niciodată. — Și nici nu intenționez s-o fac acum, bombăni Wilt, scotocind printr-un sertar în căutarea a ceva greu de definit, ceva care să-i demonstreze independența. în cele din urmă își puse o cămașă în dungi și o pereche de blugi. Doar nu vrei să mergi îmbrăcat așa! îi zise Eva când ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
printre gene. Se văzu nevoit să accepte că, în semiântunericul din încăpere, păpușa semăna hidos de tare cu o ființă vie. O Eva de plastic cu sâni de cauciuc. Nu-i mai rămânea decât s-o îmbrace. Scotoci prin câteva sertare, în căutarea unui sutien și a unei bluze, hotărî apoi că Judy n-avea nevoie de sutien, după care puse mâna pe o cămașă veche și o pereche de colanți. într-o cutie de carton din dulapul de haine descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Jos, în cabină, Eva se agita de zor. N-avea ea prea mult spațiu să se agite în voie, dar acolo unde îl găsea, femeia îl folosea din plin. Făcu paturile - cele două priciuri micuțe - și puse așternuturile frumos în sertarele de sub ele, după care bătu pernele și goli scrumierele. Mătură podeaua, lustrui masa, spălă ferestrele, curăță rafturile de praf și, în general, făcu peste tot ordine și curățenie, atâta cât era omenește posibil acolo. Și, în tot acest timp, gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-mi sunt nici un fel de prieteni, răspunse cu ciudă Wilt. Idioții nici măcar nu știu să scrie! Urcară apoi la etaj și cercetară dormitorul mare. Patul era nefăcut, hainele - în mare parte lenjerie intimă - erau împrăștiate pe covor sau atârnau din sertare, iar o cutie deschisă de Joy zăcea culcată pe-o parte pe măsuța de toaletă. Camera duhnea a parfum. — Iisuse Hristoase! zise inspectorul, fixând agresiv cu privirea un suspensor. Nu lipsește decât ceva sânge. îl găsiră și pe ăsta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nimic altceva. Un somn cosmic, total, de parcă nimic suspect n-ar putea fi descoperit în budoarul lui Mata Hari. Și în jur, pe jos, cărți haine tacâmuri, de-a valma, cum le zvârlise cutremurul. Răsfoi câteva cărți de pe covor, deschise sertare, mape, albume, dulapuri, să descopere arma ofițerului deghizat sau legitimația secretă. Se tot întorcea, din prag, să se asigure că nudul se afla în aceeași poziție, anesteziat. Somn impudic, intangibil. Căută printre sutiene și ciorapi și fotografii, între prosoape, cosmetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu. Asta nu se poate. Cred că glumești. — Eu văd cărți, Harry, tu nu? Văd sute de cărți. Și nu doar cărți, ci ediții princeps, ba chiar și ediții princpes cu autograf. Ca să nu mai vorbesc de ce se găsește prin sertare și în dulapurile de jos. Manuscrise. Scrisori. Autografe. Ne dai conținutul camerei ăsteia și considerăm că ți-ai plătit datoria. — Mă ruinați. Mă lăsați sărac lipit. Dar gândește-te la alternativă, domnule Dunkel-Brigtman. Ce preferi: arestarea în urma acuzației de fraudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
seara aceea, Rufus era cel mai disperat, cel care avea cea mai mare nevoie de consolare. În timp ce el continua să ne povestească cu glasul lui scăzut, cântat, jamaican, în mintea mea se năștea imaginea cadavrului lui Harry, întins într-un sertar frigorific de la Spitalul Metodist, la doar câteva străzi de locul unde ne aflam. Nu-l cunoscusem prea bine pe Harry, dar ținusem la el într-un fel mai special (în parte fascinație, în parte respect nemăsurat, în parte scepticism) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
întins. Abia când am ajuns la ușă și-a venit în fire suficient ca să mă întrebe ce fac. Nimic, am spus evaziv. Trebuie doar să verific ceva. Mă întorc repede. M-am instalat la biroul lui Harry și am deschis sertarul din mijloc de sus, cu gândul că era locul cel mai logic pentru numărul de telefon al lui Dryer. Eram dispus să sun la informații și să îl caut pe Trumbell, dacă era nevoie, dar speram să economisesc un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că era locul cel mai logic pentru numărul de telefon al lui Dryer. Eram dispus să sun la informații și să îl caut pe Trumbell, dacă era nevoie, dar speram să economisesc un pic de timp căutând mai întâi în sertar. O dată în viață, am avut noroc. Lipit pe un plic cu aspect oficial, chiar cum deschideai sertarul, era un bilețel verde, pătrat, cu trei cuvinte scrise pe el: „Celularul lui Gordon“, urmate de un număr compus din zece cifre, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la informații și să îl caut pe Trumbell, dacă era nevoie, dar speram să economisesc un pic de timp căutând mai întâi în sertar. O dată în viață, am avut noroc. Lipit pe un plic cu aspect oficial, chiar cum deschideai sertarul, era un bilețel verde, pătrat, cu trei cuvinte scrise pe el: „Celularul lui Gordon“, urmate de un număr compus din zece cifre, care începea cu prefixul 917. Am dezlipit bilețelul de pe plic și l-am pus pe birou, lângă telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mine și nu trebuia decât să alerge după mine și să mă aducă înapoi. Cheile de la mașină erau la el în buzunar și singurii bani pe care îi aveam erau un pumn de mărunțiș pe care îl descoperisem într-un sertar al biroului lui Lucy. Am așteptat sperând, dar nu am reușit să mă strecor afară din casă decât o dată. Atunci am încercat să-l sun pe Tom. Îți aduci aminte, nu? Prin nu știu ce minune, David adormise în livig, după cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de zece ori pe zi. Da, chiar așa. Probabil e un joc, doar ca să își satisfacă imensul orgoliu. Ei bine, eu nu mă joc, așa că o să-i arunc numărul la gunoi. De fapt n-o fac. Dar îl pun în sertarul biroului meu, unde nu pot să-l văd. Asta ca să nu existe nici o tentație. Mă hotărăsc apoi să-mi scot uniforma înainte să mă bag în pat. Poate nu vi se pare mare scofală, dar credeți-mă că după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
așa fel Încât Connor să nu afle niciodată. Nu mai e cazul să spun că, de atunci, abia dacă am mai purtat perechea asta de bikini. Dar, din când În când, Îi văd așa drăguți și luxoși la mine În sertar și mă gândesc : Ei, hai, nu se poate să fie chiar atât de strâmți, și, cumva, reușesc să-i trag pe mine. Lucru pe care l-am făcut și azi-dimineață. Când m-am gândit chiar că e posibil să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și noi ne uităm la el ca tâmpiții. — Hai, hai ! Bate iar din palme. Nu stați și vă uitați la mine ! Tu ! Arată către mine. Hai. Mișcă ! O, Doamne. Biroul meu e ticsit de tot felul de prostii. Deschid un sertar și arunc la Întâmplare hârtiile În el, după care, ușor panicată, Încep să-mi aranjez pixurile În suportul pentru chestii de scris. La biroul alăturat, Artemis Harrison Își Împrospătează rimelul. — Întâlnirea cu el va fi o adevărată sursă de inspirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e ? — Ăă, de la French Connection, spun după o pauză. — Am trecut pe la French Connection În weekend. Mijește ochii la mine. Și n-am văzut modelul ăsta. — Ei, probabil că se vânduseră. Îi Întorc spatele și mă fac că Îmi aranjez sertarul de sus. — Cum să ne adresăm ? spune Caroline. Domnule Harper sau Jack ? — Cinci minute singur cu el, spune Nick, unul dintre directorii de marketing, cu Însuflețire la telefon. Atâta am nevoie. Cinci minute, În care să-i prezint ideea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Asistentei ei. Doamne, ce mă calcă pe nervi când zice chestia asta. Dar, sinceră să fiu, sunt prea dărâmată ca să mai pun la suflet așa ceva. Nu are nimic de-a face cu mine, Îmi spun ferm Începând să scormonesc prin sertarul de jos al fișetului. E complet ridicol să cred că am vreo legătură. Probabil că avea oricum de gând să comande alt automat de cafea. Probabil că... Mă ridic cu un teanc de dosare În mână și aproape le scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ușor sfidătoare. Un magazin second-hand. — A. Aprobă din cap cu Înțelegere plină de tact. Frumoasă cuvertură, adaugă zâmbind. — E o glumă, spun iute. E la mișto. Doamne, ce jenant. Trebuia s-o fi schimbat. Acum, Jack se uită uluit În sertarul deschis de la masa de toaletă, plin până la refuz cu farduri. — Câte rujuri ai ? — Ăă, câteva... zic, Închizându-l repede. Poate că n-a fost o idee chiar atât de fericită să-l las să intre aici. Acum mi-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pun pe Artemis la punct. — Destul, Artemis. spune Paul. Emma, tu rămâi aici. Am Încheiat discuția. La ora doișpe fără cinci, nu mai e nimeni În birou. În afară de mine, o muscă și un fax care pârâie, primind un mesaj. Deschid sertarul În căutarea unei minime consolări, și scot din el un Aero. Și, pentru siguranță, și un Flake. Tocmai desfac ambalajul de la Aero și iau o gură din el, când sună telefonul. — OK, o aud pe Lissy la capătul firului. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
urmă, fiindcă de la plecarea Antoniei, într-o zi după ce băuse precipitată cafeaua fără zahăr și țigara, trecuse un interval de timp continuu, fără calendar și aproape fără ore, în care nu m-am îndurat să fac ordine în dulapul și sertarele de toaletă ticsite cu flecuștețele ei, sticluțe și cutii goale, o amuletă din Irak de purtat pe piele... Mă mai întrebam dacă se va întoarce, vorba ei, într-o zi/ sau într-o seară după ora șase/ când în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
le poartă doar ocazional, și-atunci circulă obligatoriu cu mașina. Nici o femeie nu poate rămâne mult timp sănătoasă în pavilionul meu pastelat. Îmi explic de ce, de peste un an de zile, nu mai vine nici Antonia să-și ia lucrurile. Din sertarul care a rămas descuiat extrag un caiet subțiat, cu coperțile arse de țigară, și de la primele pagini îmi amintesc de părul ei negru cu fir drept, pe care se vede că și-l smulgea nervoasă scriind, fiindcă în fibra de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
că nu trebuie să băgăm de seamă.) Dar, când deschid iar ochii, talmeș‑balmeșul e tot la locul lui. De fapt, dezordinea pare și mai mare, de parcă, în timpul cât am avut ochii închiși, hainele mele ar fi sărit afară din sertare și s‑ar fi năpustit pe pat. Oriunde mă uit, în toată camera, sunt grămezi uriașe de...ăăă, ei, bine... chestii. Pantofi, ghete, tricouri, reviste... un coșuleț de cadou de la Body Shop care era la reduceri... un curs de italiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o clipă, se îndreaptă spre scară. Cum e destul de departe ca să nu mă audă, mă răsucesc înapoi spre tejghea. — Puteți să mi‑l dați acum, spun cu voce scăzută către recepționer, care s‑a întors și caută ceva într‑un sertar. El ridică capul și mă privește uimit. Nu am înțeles, domnișoară Bloomwood. — E în regulă, spun, și mai apăsat. Puteți să mi‑l dați, acum că Luke a plecat. Pe chipul recepționerului se citește cea mai sinceră nedumerire. — Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
el clatină iar din cap. — De la Alicia. Un moment, sunt prea șocată ca să zic ceva. — De la Alicia? îngaim în cele din urmă. De unde știi că... de ce ar fi făcut ea... — Când i‑am percheziționat biroul, am găsit la ea în sertar niște extrase de cont de‑ale tale. Și niște scrisori. Naiba știe cum o fi făcut rost de ele. Expiră adânc. Dimineața asta, l‑am făcut pe un tip de la Daily World să recunoască faptul că ea a fost sursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ocazia să o dezmoștenească. Ăsta devine un model repetitiv în viața ei. Cu soții și cu iubiții, ea este cea care ia inițiativa. Părăsește înainte de a fi părăsită. Fata devine novice. În timp ce-și învață meșteșugul, spală podele, curăță sertare pentru machiaj, umple borcane cu apă și are grijă de garderoba actriței din rolul principal. Așa reușește să stea lângă cortină în timpul spectacolelor. Absoarbe totul, ca un câmp primăvara, când e prima ploaie din anotimp. În timpul reprezentației din noaptea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]