159,175 matches
-
Paul Diaconescu Must Ce cadou îi putea face dacă nu un parfum? Vânzătoarea îi recomandă un flacon foarte atrăgător și făcu un pachețel frumos în hârtie aurie, legat cu o panglică roz, lungă și buclată ca o spirală fără sfârșit. Vânzătoarea îi mai oferi, grațios, o poșetă de carton cu baiere dintr-o sfoară groasă, o poșetă neagră pe care scria cu litere albe: CARTIER. ...Dopul șampaniei pocni ușor, paharele subțiri și înalte sunară vesel, în nări simți, umedă și
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
cultă și concupiscentă", "tânărul cinic și ispititor", "adolescenta asiatică naivă și rafinată", "tinerii huligani care urăsc de-a valma, pe bătrâni și valorile vechi", "intelectualii tragici și revoltați" și alte încă zece-cincisprezece personaje inedite, câte inventariază Eugen Simion).Despre, în sfârșit, drumurile deschise de Mircea Eliade în proza noastră fantastică ("a creat o școală fantastică după 1965"), idee, din păcate, numai enunțată, deși i-ar fi permis criticului dezvoltări. Sunt și unele întâietăți atribuite de Simion în exces lui Eliade, cum
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
mulți și sărmani Despre văduve și bătrîni și copii și am să lăcrimez, oprimat - La fiecare cuvînt o lacrimă la fiecare Obidă un hohot și un nod în gît, amar - Așa-mi duc viața la finele Acestui mileniu cumplit, la sfîrșitul acestei Lumi haine, atît de prinsă-cetluită în ticăloșia ei În zădărnicii și deșertăciuni Că moartea o va surprinde cu gura plină De vorbe calpe - Fără un gînd fără o lacrimă... Îmi închipui pe pămînt locuri Unde nu ajunge raza de
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
ultima inovație a științei. Cristian s-a însurat, a făcut copii, a alergat să-i căpătuiască, s-a zbătut să prindă bilete bune pentru concedii, a făcut eforturi să-și cumpere mobilă frumoasă, frigider, televizor, apoi o plasmă mare. în sfârșit, anii au trecut încununați de mici satisfacții, cu idealuri legate în primul rând de realizarea copiilor. De tinerețe nici nu-și mai aducea aminte, iar moartea lui Midi era doar un punct îndepărtat, rămas pe cerul umezit de nori transparenți
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
Orbii Te vedeau, surzii Te auzeau în bucuria cea tînără a zilei. Cu cap plecat treceai printre ei, primind osanalele lor precum cununa de spini de la capătul crucii. Semne căința privirii, căința mîinilor, căința auzului căința gurii căința părului în sfîrșit, în camera cea de taină a inimii căința cuvintelor și a simțămintelor - mărturisirea întru căință căința primei raze în fața ghiocelului înghețat. Scrisori din Audia 1. Lumina care stă peste Audia vine din deal, din stea, din turlă, din cușmă. 2
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
această suspiciune, această insidioasă teamă? Și, deodată, realizez că, după 30 de ani de viață trăită "afară", am rămas, totuși, "înăuntru". Disperarea Cum să stășânești disperarea? Prins de ea, ca în ochiul unui ciclon, în această circulară, răsucită angoasă a sfârșitului fără glorie, moarte subită înainte de termen, terminus absurd, înainte de minimul bilanț, înainte de cea mai neînsemnată reușită = disperare absolută. Ce poate fi mai crud, mai brutal, mai inuman? Și atunci? ...Răsfoiesc, citesc, recitesc volumele, subțiri, ale unor foști colegi de liceu
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
trecut să mă vadă, într-o după amiază. L-am primit cum am știut mai bine, și l-am ospătat cu felurite gustări grecești cumpărate pe rue des Plantes, cu brânzeturi, cu un Tokay alzacian și cu un Saint-Emilion. La sfârșitul mesei, i-am citit versiunea românească a interviului nostru din 1996, " Itinerarul unui exilat atipic", ce va apărea într-o revistă lunară. Textul a ieșit bine, dar ar fi trebuit să-l încredințez altei publicații, mai de vază! În privința creației
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
una din puțin numeroasele mele calități: am recunoștința tenace. Vremelnicul meu șef are, cred, ostilitatea de nevindecat... Iată gata găsit pretextul de a-mi accelera plecarea, nici gând să aștept mai mult. Am hotărât, cu Ultima, să părăsim Franța la sfârșitul lunii august! Joi, 25 aprilie Cu excepția Ultimei, care își petrece Paștele ortodox la Bucureși (plecată pe 18 aprilie, revine la Paris pe 7 mai), o parte însemnată din "ai lui Titus Ennius" s-au aflat, azi, în jurul interesatului: Prima, Secundus
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
se iscau sub pleoapele mele și un infinit de stele ningea învolburat prin noaptea care nici nu mai era noapte ci un fel de dute-vino al culorilor și tuturor stărilor de bine, iar eu credeam că așa va ră-mâ-ne până la sfârșitul zilelor. Mai târziu am gândit că nu-i așa rea soarta pe care văduva neagră o rezervă partenerului de-o clipă. Pentru partener ea-i mai curând ideal-benefică decât tragică. Am înaintat astfel cu Betina prin lumina amețitoare a razelor
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
tot felul de paturi - mai ales în patul ei cu tăblii mari din lemn sculptat, un pat din alte timpuri, larg și robust, a cărui lățime totuși nu ne ajuta la nimic, căci în contorsionările noastre de început și de sfârșit de lume nu odată ne-am trezit răsturnați pe parchetul a cărui duritate nu era de natură să ne tulbure în vre-un fel, pentru că în acea vreme și în acele momente nimic nu ne putea tulbura. O vreme. O
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
cu Goethe și Rousseau (fără să fie omise și "spiritele tutelare" ale genului - Homer, Ossian, Lessing), alături de romanele lui Lermontov și Musset sînt analizate scrierile, importante pentru istoricul literar, ale lui Chateaubriand și Sénancour, Benjamin Constant și Ugo Foscolo. În sfîrșit, în volumul al III-lea, Teatrul european în secolul al XIX-lea, subcapitolele cele mai substanțiale sînt dedicate operelor majore ale unor Musset (Lorenzaccio) și Pușkin (Boris Godunov), a căror "dramă romantică de inspirație istorică depășește ș... ț romanescul" și
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
cu toate acestea, nu sînt ocolite nici dramele predecesorilor - teatrul afectului al lui Kleist, dramele lui Goethe și Schiller (Preliminarii la un secol generos), scrierile plasate între melodramă și dramă, ale lui Alexandre Dumas-pere, la teatrul lui Victor Hugo, în sfîrșit, la drama muzicală a lui Wagner) sau, în sfîrșit, teatrul lui Georg Büchner, scriitor ce aparține, după părerea autoarei, "teritoriului romantic prin patosul libertății și depășindu-l prin problematizarea psihologică ce temperează excesul de afectivitate". Cu toate acestea, cititorul nu
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
teatrul afectului al lui Kleist, dramele lui Goethe și Schiller (Preliminarii la un secol generos), scrierile plasate între melodramă și dramă, ale lui Alexandre Dumas-pere, la teatrul lui Victor Hugo, în sfîrșit, la drama muzicală a lui Wagner) sau, în sfîrșit, teatrul lui Georg Büchner, scriitor ce aparține, după părerea autoarei, "teritoriului romantic prin patosul libertății și depășindu-l prin problematizarea psihologică ce temperează excesul de afectivitate". Cu toate acestea, cititorul nu doar nu se plictisește, ci este captat tot mai
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
nume, De rude și de țintă, Rămâne carapacea în care-și fac culcușul Făpturi fără de crustă, Labile, ideale... Iar dincolo de malul Celei din urmă pagini, Nu dai nicicum de calea întoarcerii acasă, Ci singur, ca Ulise, Mai răsfoiești o mare. Sfârșit de septembrie Pe când scriam, de pe hârtie Cuvintele zburară-n stoluri Golindu-mi paginile care îmi lunecau din mâini, grăbite, Cu foșnet cald de frunze arse. Pe-oglinzi treceau umbre de aur Și nu știam cum să mă apăr, Cum să
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
stabilește că moartea e provocată de sinucidere, dar eu am îndoieli, din păcate suspiciunile mele nu sunt demonstrabile, nu sunt însoțite de dovezi... În 1999 a participat la ultima mineriadă. Atunci, când nu mai întrezărea nicio ieșire din hățișul fără sfârșit, a venit foarte ciudat eliberarea sa. A fost rănit la un picior în schimbul de focuri de la podul acela de peste Olt. A rămas paralizat. Și ăia au zis gata, nu mai aveau ce face cu el, l-au aruncat ca pe
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
nou nu l-a ajutat să-și spele memoria și să se reînnoiască, uitând, lepădându-se de toată ticăloșia trăită, pusă în operă. "Eliberarea" sosise prea târziu, era convins. A devenit profesorul pensionar Tiberiu Naumescu, umbla în cărucior și, în sfârșit, a ajuns să existe ca autor, scria, trimitea manuscrise la reviste și la edituri și a început să publice. Însă ocolul de patruzeci-cincizeci de ani fusese prea mare, mult prea mare. A fost lesne pentru el să priceapă că era
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
Am putea presupune că îl cuprinseseră nostalgia, regretul, remușcările și dorea să rescrie trecutul, întâlnirea cu dumneavoastră, am putea presupune că vă plăcuse foarte tare atunci, am putea presupune că în felul său chiar vă iubise și acum, când presimțea sfârșitul, flutura batista, vă făcea semne de împăcare, vă chema!... Nu, din câte îl cunosc eu, nu acesta e motivul, așa ar proceda o minte normală, nu el. Și atunci, de ce? Poate, obosit, plictisit de viața sa și conștient de ratarea
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
scape de ceilalți, dar nu-și pot permite să se afișeze în localuri, așa că, pentru început le prinde bine cohorta gălăgioasă și - speră ei - oarbă a celorlalți. Familia îndoliată se poate baza că n-au să dispară pe drum, înainte de sfîrșitul ceremoniei. Prin manevre discrete reușesc, să ajungă alături și pășesc atît de încet încît ajung în coada șirului. Atingerile, aparent întîmplătoare, le curentează partea de jos a pîntecului, iar respirațiile li se unesc, grăbite. Dacă ceremonia se va prelungi acasă
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
mișunau în jurul grupurilor, încercînd să capteze toate șoaptele. Ușor de recunoscut băieții de pe Calea Victoriei din poezia, celebră în anii 80 tîrzii, a Anei Blandiana, a cărei publicare s-a lăsat cu dări afară și retrogradări. Despre acești băieți, "plantați", spre sfîrșitul domniei lui Ceaușescu, din zece în zece metri, de la locuința din cartierul Primăverii la sediul Comitetului Central din Piața Palatului, se spunea că ar fi "decreței" orfani, dresați de Securitate pentru Serviciul de Gardă. Lipsa de milă cu care fuseseră
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
pe un colț de secretaire hîrtia de abdicare, după ce va fi zărit buzunarul primului său ministru, Petru Groza, umflat de un revolver. în casa de pe malul Rinului, din Heidelberg, unde o placă semnalează trecătorilor indiferenți că a locuit pînă la sfîrșitul vieții lui un prinț cu numele bizar de Alexandru Ioan Cuza, scăpătat, fără regat și fără sînge albastru, acestuia i-au mai rămas destui ani de trăit ca să regrete că nu a luat-o înaintea complotiștilor, deschizînd el seria loviturilor
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
încordarea de beteală urzită în trup gata de explozie ca Fîntîna arteziană a Genevei aruncînd jetul la 130 m După o cortină de pleoape dinspre nicăieri spre niciunde cînd și cînd să înalț capul - sirenă în apele așternutului Ajunsă la sfîrșit fără să fi reținut ceva parcă m-ai fi uitat într-o flacără să reiau totul de la început Pe-o mare de gelatină natură ascunsă sperînd iertarea nopților mă topesc senină Fum, aburi Deasupra caselor cu picturi exterioare din orașul
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
zdreanță de neam, o gloată mai mult, / niște vedenii de oameni dormitînd cu o cușmă de nori peste ochi / și cu o pîclă deasă pe creier..." Nu discut cu cîtă dreptate împarte poetul responsabilitatea pentru eșecul mișcării politico-naționale basarabene de la sfîrșitul secolului trecut, acesta fiind un subiect mai delicat, dar trebuie să observ că principalul actor și perdant în acele frămîntări este caracterizat reușit, fie și cam dur; "zdreanță de neam", "cușmă de nori peste ochi", "o pîclă deasă pe creier
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
intrînd sub pielea mea, / ca într-un cort unde-ți voi fi amantul. Cîtă lumină înclini de la genunchi! / Cît aer pui cu sînii în mișcare! Să sufăr plin de seve ca un trunchi / de tei, răpus de tînăr / din picioare". Sfîrșitul primei catrene ("ca într-un cort...") este un potrivit subterfugiu de a evita licențiosul în această "iubire înmormîn-tată-n carne" (V.Voiculescu) și a da totodată, prin echivoc, mai multă plasticitate frazei. Cu Lutării, Vasile Nedelciu răsărise, în urmă cu aproape
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
rădăcinile frumuseții mele / și ea a început să se usuce" (Ceea ce nu ți-am spus). Dar Haina de sărbătoare a tristeții arată că poeta dispune de resurse capabile de mai mult, rămase însă în mare parte nevalorificate: "Confund începutul cu sfîrșitul / liniștea cu tăcerea / linia cu punctii. / Nu am putut afla / de ce orizontul se luminează / încercuindu-ne. // Pe marginile drumului meu/ au murit atîtea speranțe" etc. Limbajul criptic al scrierilor lui Ghenadie Nicu este o cuirasă care le protejează în fața eventualelor
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
mai cu seamă) în roirea substanței eterne?! Poate că, descifrat fără grabă, rînd cu rînd, cuvînt cu cuvînt, totul ar ajunge să fie limpede în această poezie, numai că s-ar putea întîmpla ca ceea ce ar ajunge să fie în sfîrșit înțeles, ar fi cu totul altceva decît are în vedere poetul. Și, la urma urmei, aceasta nu i se poate reproșa poeziei ca un neajuns. Pentru că ea are, nu-i așa?, "scuza de a nu dovedi nimic" (E.Cioran). Aura
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]