19,086 matches
-
destinatarul. Sfaturi, îndemnuri optimiste, atunci cînd el singur era surghiunit și trist, maxime, cuvinte de spirit nenumărate. Decepțiile ultimilor ani nu i-au umbrit iubirea pentru Italia. Cu cîteva luni înainte de a se stinge (aprilie 1527) îi dădea lui Guicciardini sfaturi despre cum trebuie organizată urgent armata spre a se stăvili invadarea Italiei. Melancolia e învinsă de patosul vizionarului patriot. Cu ultimele puteri exclamă: "Iubesc, Francesco Guicciardini, iubesc patria mea mai mult decît sufletul meu." "Cu omul Machiavelli, s-a sfîrșit
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
clari. Sub optimismul de suprafață, destinat celorlalți, există un scepticism ce vine la Machiavelli din neîncrederea în ființa umană, egoistă prin natura ei. în subiacent stăruie credința că nu binele guvernează lumea. Rănit de ingratitudinea unor apropiați care profitaseră de sfaturile sale și care acum nu-l ajutau să-și recapete poziția socială, spre a ieși din sărăcie, i se plînge lui Guicciardini într-o scrisoare. Iar acesta îi răspunde liniștit, consolator, încurajîndu-l să facă totuși binele. Fraza e ca o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
indiferent de timp și de loc. Cărțile testamentare ale bizantinilor, concepute strict pentru uzul urmașilor în linie ereditară, precum Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon, par să-i fi rămas necunoscute. De asemenea, și scrierea lui Pseudo Isocrate, Sfaturi către Demonik venită din antichitatea greacă. Nu același lucru se poate spune despre De administrando imperio a lui Constantin Porfirogenetul, o carte aproape în întregime dedicată interesat doar tacticii militare de apărare și cucerire. Constantin, fiul faimoasei Zoe Carbonospina și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Antioh, în Grecia, pentru a nu trebui să-l ducă în Italia; acesta, cu toate că în acel moment puteau să evite și un război și celălalt, dar nu au vrut s-o facă. Nu le-a plăcut niciodată să asculte de sfatul pe care înțelepții din zilele noastre sînt oricînd gata să ți-l dea16, și anume că este bine să folosești avantajul timpului; dimpotrivă, au preferat să folosească avantajul vitejiei și al înțelepciunii lor; căci timpul împinge înaintea lui orice lucru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
partea principilor trebuie considerați în două feluri. Se poate că o fac din micime sufletească și dintr-o firească lipsă de curaj; în cazul acesta trebuie să te folosești de ei, și mai ales de aceia care îți pot da sfaturi înțelepte, așa încît în timpurile de prosperitate să te mîndrești cu ei, iar în vreme de primejdie să nu ai a te teme de nici unul. Dar atunci cînd cei mari nu vor să se angajeze de partea unui principe și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
poți să pui temei pe hotărîrile lui. Un principe trebuie să se sfătuiască întotdeauna cu cei din jurul lui, dar numai atunci cînd vrea el și nu cînd vor ceilalți; ba mai mult chiar, dacă cineva vrea să-i dea un sfat fără ca el să-i fi cerut, principele să-l facă repede să-și piardă curajul; în schimb, el însuși să ceară mereu părerea celorlalți și apoi să-asculte cu toată răbdarea adevărul cu privire la ceea ce i-a întrebat. Mai mult decît atît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ști nici să-i stăpînească, nici să le cunoască intențiile. Dar alt fel de sfetnici nu există, deoarece oamenii se dovedesc întotdeauna răi dacă vreo nevoie oarecare nu-i constrînge să fie buni. Deci trebuie să ajungem la concluzia că sfaturile bune, ori de la cine ar veni, trebuie să fie rodul înțelepciunii principelui, iar înțelepciunea principelui nu poate să fie rodul sfaturilor bune ale supușilor lui. CAPITOLUL XXIV De ce principii italieni și-au pierdut statele Dacă cele arătate mai sus vor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
întotdeauna răi dacă vreo nevoie oarecare nu-i constrînge să fie buni. Deci trebuie să ajungem la concluzia că sfaturile bune, ori de la cine ar veni, trebuie să fie rodul înțelepciunii principelui, iar înțelepciunea principelui nu poate să fie rodul sfaturilor bune ale supușilor lui. CAPITOLUL XXIV De ce principii italieni și-au pierdut statele Dacă cele arătate mai sus vor fi luate în seamă cu toată înțelepciunea, atunci un principe nou va putea să pară că este principe vechi și va
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nici talentul, nici experiența, nici curajul necesar pentru a comanda o armată. Este adevărat, recunosc; totuși această obiecție nu mă deranjează prea mult, căci se găsesc întotdeauna generali destul de pricepuți în armată, iar principele nu are decît să le urmeze sfaturile. Războiul va fi întotdeauna mai bine făcut decît în cazul în care generalul este sub tutela unui conducător care, nefiind în armată, nu poate judeca lucrurile, punînd adesea pe cel mai abil general în imposibilitatea de a face dovada capacității
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cît nu au a se teme de ele. Deci, acelora care trebuie să guverneze ar trebui să li se inculce cea mai mare reținere și distanță față de toate abuzurile pe care le pot săvîrși dintr-o putere nelimitată. CAPITOLUL XIV [Sfaturi pentru principe cu privire la armata] Există un soi de pedanterie, comună tuturor meseriilor, care nu vine decît din egoismul și necumpătarea acelora care o practică. Un soldat este pedant cînd nu se leagă prea mult de lucruri mărunte, cînd este fanfaron
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
foarte sigur pe tron trebuie să fie crud, ipocrit, trădător etc., îl va face rău degeaba; dacă vrea să "hărăzească" cu toate aceste vicii un principe care se ridică pe tron, pentru a-și consolida uzurparea, autorul îi dă niște sfaturi care va ridica împotriva lui pe toți suveranii și toate republicile. Cum poate un individ să ajungă suveran, dacă nu deposedînd un principe suveran de statele lui, sau uzurpînd autoritatea unei republici? Cu siguranță, nu așa înțeleg lucrurile principii Europei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
înclinat să cred sub un anume aspect dramatic, încercarea de a arunca puntea spiritului peste prăpastia generațiilor și a evenimentelor. Nu voi spune nimic nou. Întrebarea este: Ce mai rămîne viu în Principele, după patru secole? Mai pot avea, oare, sfaturile lui Machiavelli vreo utilitate pentru conducătorii statelor moderne? Valoarea sistemului politic din Principele este, oare, circumscrisă epocii în care a fost scrisă cartea și, deci, în mod necesar limitată și în parte caducă? Ori, dimpotrivă, este universală și actuală, mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
XV al Principelui. 20 Em. Grigoraș, Machiavel și Nicolae Mavrocordat, în: "Adevărul literar și artistic", an IV, No. 122, 25 martie, 1923, p. 4. însemnările lui Mavrocordat s-au făcut pe o ediție în italiană, din 1726, purtînd ex-libris-ul domnitorului. Sfaturile florentinului sînt considerate cînd "nefaste", cînd "sănătoase", iar politica lui, cînd "scelerată" cînd "desperată". Această ultimă intuiție psihologică ar fi un subiect de 1 tandem = în sfîrșit 2 solum = numai 3 Este vorba de Principele. 4 Giuliano, fiul lui Lorenzo
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
În altă parte, sub roțile altor mașini. Ăsta era Zoli... Puteai să te joci cu el românește, dar și să Înveți cu el limba maghiară, și cînd era de față, și cînd pleca acasă. Pentru că eu, rămas singur În curtea Sfatului Popular, mă jucam mai departe cu el În gînd. Nu Închideam ochii cum făcea Baum Erika atunci cînd povestea ce i s-a spus la biserică, Îi țineam deschiși, dar tot Îl vedeam pe Zoli. Erika spunea că numai dacă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Acolo, credeau ei, primii nu puteau ajunge decît germanii sau americanii, singurii de pe acest pămînt care știu să facă tehnică. Din cauza asta, tata și cu milițianul au avut mult de vorbit cu niște oameni pe care i-au chemat la Sfatul Popular, punîndu-i, zic eu, să mai asculte o dată cos mosul la radio. Tare bine trebuie să se fi Înțeles tații, al meu și al lui Zoli, după primul lor cosmos. Atît de bine, Încît tata mi-a atras atenția dimineață
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
arc de cerc, iar noi ziceam că voia să cosească. Și astfel, cu Zoli Înaintînd o vreme mai Încet, Întotdeauna Într-o trupă de cinci-șase băieți, am mers noi la școală În clasa Întîi. Pe Ionel Caița Îl așteptam În fața Sfatului Popular și, Împreună, Îl luam pe Zoli de lîngă cooperativă. Apoi pe Duczi, iar la cinci case de acolo, pe Fromercz Tibi. Între timp, János, care venea de mai departe, ne ajungea din urmă. Treceam În formație prin fața celor două
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cele două biserici se Înălțau drept În fața colectivei agricole Drapelul Roșu, gîndindu-ne că toate așezămintele importante trebuie să se afle În același perimetru de vreme ce, În vecinătatea celor numite mai Înainte, se găseau școala, căminul cultural, grădinița și oficiul poștal, iar Sfatul Popular unde locuiam și eu, Îm părțea aceeași clădire cu miliția. Pelicula acelui an școlar unic mai rulează pe dinain tea memoriei mele imaginea abacului din penar, scăriță pe ale cărei vergele transversale de oțel se Înșirau, ca niște pie
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tovarășul Marinescu. Cei doi s-au pus atunci pe suduit că-i arătăm noi la orbul ăsta, că, dacă n-ar fi taică-său cine e, ar mînca o bătaie soră cu moartea, că norocul lui e că stă la Sfatul Popular și lîngă miliție, că să vă ia dracu’ și plecați odată de-aici! Am plecat. Și am Înțeles că Grosoș voia să mă bată din cauza caligrafiei. Fusesem cel mai bun la această disciplină, ca, de altfel, și la desen
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai pot fi deslușite prea multe. Tata și cu el legaseră o prietenie, o alianță strînsă odată cu zborul În cosmos al lui Iuri Gagarin. Se Întîlneau de atunci mai des. Părintele meu, trecut de la secretar la funcția de președinte al Sfatului Popular comunal, ca, mai tîrziu, să apuce oficial și titulatura de primar, se consulta În multe privințe cu bătrînul evreu. Acesta, așezat În Rătești de cîteva zeci de ani, Îi cunoștea bine pe oameni, apucase din partea lor și bune, și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
seamă că Zoli o preumblase printre colinele copilăriei noastre, și aș fi putut afla de la ochii aceia obișnuiți cu deșertul cum se răsfrînge În ei singurul crîmpei de cer Înaintea căruia mirarea mea se Încumetase cîndva să numere stelele. Între Sfatul Popular și miliție Aveam paisprezece ani cînd am părăsit definitiv Ră teș tii. Aici Îmi petrecusem vacanțele, În casa din incinta pri măriei. Acolo crescusem, de acolo contemplasem și memorasem În bună parte curgerea luminii. Pe prispa acelei case, erau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acolo, multe și curgă toare, după verdele verii. Ai mei nu avuseseră la sosirea În comună o casă a lor, iar statul le dăduse o locuință de serviciu tocmai În acea clă dire fiindcă tata ajunsese secretar, apoi președinte de Sfat popular, altfel spus, primarul comunei. Mama, secretara școlii, rămînea adesea la serviciu peste program ca să bată și să rebată la mașină articole din Scînteia. CÎnd, spre vacanța de primăvară a clasei Întîi, am primit toți copiii revista Luminița, mi-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
te faci, Valer dragă, cu glasul ăsta fain, că iaca, nu avem popă vrednic la noi, la... — Psst, făcea preotul ratat, arătînd grav cu mîna că om fi petrecînd noi În familie, dar ne găseam În casa sta tului, la Sfatul Popular, iar alături e postul de miliție. Milițianul chefuia și el cu noi, dar postul lui era post și i se datorau frică și respect. Mătușa cu regretul și cu nostalgia se poto lea, vinul spumega În pahare cu ajutorul apei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
drumul: „Boci, Boci tarka / Se füle, se farka“ (Vițelușa mea tărcată / n-are nici urechi, nici coadă). Am dat aici o traducere personală, fiindcă niciodată nu mi-am putut Închipui că „boci“ ar putea fi vițel, și nu vițică. Președintele Sfatului Popular al comunei mi-a pregătit odată o Întîlnire mai deosebită. Obligîndu mă să-mi trag șosetele și sandalele, a luat o carte scrisă În braille pe care o adusesem de la Cluj, m-a prins de mînă și m-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
citește atunci cînd se citește... Le pipăisem poezii, așa că unul dintre ei m-a Întrebat dacă nu cumva le știam dinainte pe dinafară, că dumnealui despre mine auzise tot felul de năzdrăvănii... M-a salvat pentru moment pre ședintele de Sfat comunal, deschizînd cartea la Întîmplare și dîndu-mi să pipăi paginile nimerite. — Le știe pe de rost, ăsta-i bandit mare! a insistat șeful de la raion. Mare bandit, nu-i așa? — Da, am făcut eu măgulit. — Nu, el nu e bandit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mu nă de care aparținea, spre bucuria bătrînilor, și așezarea lor strămoșească Pișcari, satul cu minunea. În zilele de lucru, acasă rămîneam nepoții și bunicii. Iar Într-o astfel de miercuri sau joi, ne-am pomenit cu vizita 85 Între Sfatul Popular și miliție unei femei foarte vorbărețe și a unui domn. Nu cred ca Lia să fi fost prin preajmă, doar cei bătrîni și cu mine i-am Întîmpinat. Musafira, o consăteană de-a lor, Întîlnită de moșu’ la piață
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]