KorAP: Find »[drukola/base=sferă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...1618 >

40,428 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

mai bună. Analiza de față a problematicii familiei monoparentale poate fi considerată o abordare politică, pentru că tratează relațiile sociale în termenii unor relații de putere. În acest sens, de pildă, sunt surprinse dimensiuni privind dominația unor oameni asupra altora în sfera privată. Mai mult, este analizată problema autorității, în contextul relațiilor de putere din familie. Acestea sunt receptate în dimensiunea lor de gen12. Ele vizează, în principal, faptul că cele mai multe familii monoparentale sunt conduse de femei, ca o consecință a dominării

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
greu legătura cu copilul său, dacă mama nu dorește acest lucru). Demersul de față este doar o abordare față de care, cu siguranță, sunt posibile nenumărate altele. De pildă, cele care ar viza implicarea femeilor, mame singure pe piața muncii, în sferele decizionale sau în politica propriu-zisă. Analiza prezentă a problematicii familiei monoparentale nu tratează pe larg problema divorțului. Acesta este considerat ca un fapt social dat, una dintre multiplele cauze care pot duce la constituirea unei familii monoparentale. Nu sunt dezvoltate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
familiile monoparentale sunt discriminate social, ceea ce este posibil în virtutea ordinii patriarhale, nedrepte pentru ele. Analiza problematicii familiei monoparentale arată că lungul drum spre autonomie 24 pornește de acasă; emanciparea, cel puțin a femeilor, înseamnă în primul rând o emancipare în sfera privată. CAPITOLUL ITC "CAPITOLUL I" Familia deschisătc "Familia deschisă" 1. Mamă singură pe timp de pacetc "1. Mamă singură pe timp de pace" Percepția comună privind situația de viață a unei femei care este mamă singură trimite la un tip

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
cum este posibilă egalitatea reală între femei și bărbați, în condițiile în care egalitatea formală, deși necesară, nu este suficientă?2 Problema de fond rezulta din faptul că, în vechea paradigmă, cea patriarhală 3, femeile dețineau un loc secund în sfera vieții publice, tocmai pe baza faptului că, în planul vieții private, atribuțiile legate de nașterea și creșterea copiilor, de îngrijirea persoanelor dependente și de administrarea gospodăriei le determinau existența. Prezența nesemnificativă în viața publică, absența lor în sfera decizională și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
secund în sfera vieții publice, tocmai pe baza faptului că, în planul vieții private, atribuțiile legate de nașterea și creșterea copiilor, de îngrijirea persoanelor dependente și de administrarea gospodăriei le determinau existența. Prezența nesemnificativă în viața publică, absența lor în sfera decizională și accesul la resurse aproape întotdeauna mediat de soții lor au făcut din femei cetățeni de rangul doi4. Discrepanțele ajung să se remarce mai pregnant ori de câte ori o femeie este împovărată de grija pentru copiii mici și membrii dependenți ai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
În mod curent, ea este reluată prin circumscrierea locului unde se desfășoară activitatea: acasă (în mediul privat) ori în diverse instituții (în cadrul public). Delimitarea respectivă i-a afectat pe femei și pe bărbați, pentru fiecare fiind circumscrisă prioritar una dintre sfere. Ba mai mult, s-a constituit un mecanism de restricționare funcțională la una dintre sfere. Cum este cunoscut, femeilor le este asociată prioritar sfera privată, iar bărbaților cea publică. În acest sens, Olivia Toderean (2002, p. 30) remarca: Idealul unei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
mediul privat) ori în diverse instituții (în cadrul public). Delimitarea respectivă i-a afectat pe femei și pe bărbați, pentru fiecare fiind circumscrisă prioritar una dintre sfere. Ba mai mult, s-a constituit un mecanism de restricționare funcțională la una dintre sfere. Cum este cunoscut, femeilor le este asociată prioritar sfera privată, iar bărbaților cea publică. În acest sens, Olivia Toderean (2002, p. 30) remarca: Idealul unei sfere publice universale și imparțiale a impus și întreținut o omogenitate a cetățenilor prin excluderea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
respectivă i-a afectat pe femei și pe bărbați, pentru fiecare fiind circumscrisă prioritar una dintre sfere. Ba mai mult, s-a constituit un mecanism de restricționare funcțională la una dintre sfere. Cum este cunoscut, femeilor le este asociată prioritar sfera privată, iar bărbaților cea publică. În acest sens, Olivia Toderean (2002, p. 30) remarca: Idealul unei sfere publice universale și imparțiale a impus și întreținut o omogenitate a cetățenilor prin excluderea acelor indivizi și grupuri incongruente cu modelul cetățeanului rațional

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Ba mai mult, s-a constituit un mecanism de restricționare funcțională la una dintre sfere. Cum este cunoscut, femeilor le este asociată prioritar sfera privată, iar bărbaților cea publică. În acest sens, Olivia Toderean (2002, p. 30) remarca: Idealul unei sfere publice universale și imparțiale a impus și întreținut o omogenitate a cetățenilor prin excluderea acelor indivizi și grupuri incongruente cu modelul cetățeanului rațional, care transcende trupul și sentimentul; specificitatea trupurilor și a dorințelor femeilor, diferențele de rasă și cultură, variabilitatea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
cetățeanului rațional, care transcende trupul și sentimentul; specificitatea trupurilor și a dorințelor femeilor, diferențele de rasă și cultură, variabilitatea sau eterogenitatea nevoilor și a țelurilor indivizilor, ambiguitatea și labilitatea sentimentului prezintă un potențial distructiv asupra unității și coerenței factice a sferei publice. Perechea conceptuală public-privat poate fi abordată în corelație cu alte concepte: stat-societate civilă, politic-personal, social-individual, loc de muncă-gospodărie. Mai mult, sfera publică este caracterizată prin asociere cu trăsături „masculine”: rațiune, raționalitate, neutralitate, obiectivitate, calcul de interese, meritocrație, competiție, drepturi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
și a țelurilor indivizilor, ambiguitatea și labilitatea sentimentului prezintă un potențial distructiv asupra unității și coerenței factice a sferei publice. Perechea conceptuală public-privat poate fi abordată în corelație cu alte concepte: stat-societate civilă, politic-personal, social-individual, loc de muncă-gospodărie. Mai mult, sfera publică este caracterizată prin asociere cu trăsături „masculine”: rațiune, raționalitate, neutralitate, obiectivitate, calcul de interese, meritocrație, competiție, drepturi. În mod analog, sfera privată este asociată trăsăturilor „feminine”: sentimente, intuiție, iraționalitate, părtinire, sensibilitate, grijă (O. Dragomir, M. Miroiu, 2002, p. 302

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
public-privat poate fi abordată în corelație cu alte concepte: stat-societate civilă, politic-personal, social-individual, loc de muncă-gospodărie. Mai mult, sfera publică este caracterizată prin asociere cu trăsături „masculine”: rațiune, raționalitate, neutralitate, obiectivitate, calcul de interese, meritocrație, competiție, drepturi. În mod analog, sfera privată este asociată trăsăturilor „feminine”: sentimente, intuiție, iraționalitate, părtinire, sensibilitate, grijă (O. Dragomir, M. Miroiu, 2002, p. 302). În acest context, se face, de pildă, distincția între munca desfășurată în sfera publică, recunoscută social și recompensată salarial, și munca în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
calcul de interese, meritocrație, competiție, drepturi. În mod analog, sfera privată este asociată trăsăturilor „feminine”: sentimente, intuiție, iraționalitate, părtinire, sensibilitate, grijă (O. Dragomir, M. Miroiu, 2002, p. 302). În acest context, se face, de pildă, distincția între munca desfășurată în sfera publică, recunoscută social și recompensată salarial, și munca în sfera privată, receptată drept o corvoadă obligatorie în vederea reproducerii condițiilor vieții 5. Munca în sfera privată era, în familia tradițională, de tip patriarhal, pusă preponderent pe seama femeilor și avea o recunoaștere

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
privată este asociată trăsăturilor „feminine”: sentimente, intuiție, iraționalitate, părtinire, sensibilitate, grijă (O. Dragomir, M. Miroiu, 2002, p. 302). În acest context, se face, de pildă, distincția între munca desfășurată în sfera publică, recunoscută social și recompensată salarial, și munca în sfera privată, receptată drept o corvoadă obligatorie în vederea reproducerii condițiilor vieții 5. Munca în sfera privată era, în familia tradițională, de tip patriarhal, pusă preponderent pe seama femeilor și avea o recunoaștere mai degrabă de tip negativ (o remarcă hazlie spunând că

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Miroiu, 2002, p. 302). În acest context, se face, de pildă, distincția între munca desfășurată în sfera publică, recunoscută social și recompensată salarial, și munca în sfera privată, receptată drept o corvoadă obligatorie în vederea reproducerii condițiilor vieții 5. Munca în sfera privată era, în familia tradițională, de tip patriarhal, pusă preponderent pe seama femeilor și avea o recunoaștere mai degrabă de tip negativ (o remarcă hazlie spunând că munca femeilor în casele lor se vede mai ales când nu este făcută). În

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
grupurile de apartenență în special, le așteaptă de la indivizi, ca răspuns al recunoașterii distincțiilor între public și privat. O bună parte a complexității culturale și conceptuale a modului în care viața umană este organizată în prezent rezultă din dihotomia dintre sfera privată și cea publică și caracterizarea sexuală primordială a celor două sfere de activitate. Dificultatea despărțirii subiectivității femeilor de sfera privată - chiar la nivel conceptual - se explică prin numeroasele referiri amestecate și încrucișate ale sferei private cu trupul, pasiunile, natura

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
recunoașterii distincțiilor între public și privat. O bună parte a complexității culturale și conceptuale a modului în care viața umană este organizată în prezent rezultă din dihotomia dintre sfera privată și cea publică și caracterizarea sexuală primordială a celor două sfere de activitate. Dificultatea despărțirii subiectivității femeilor de sfera privată - chiar la nivel conceptual - se explică prin numeroasele referiri amestecate și încrucișate ale sferei private cu trupul, pasiunile, natura. (Moira Gatens, 2001, p. 180) Public este ceea ce are legătură cu binele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
parte a complexității culturale și conceptuale a modului în care viața umană este organizată în prezent rezultă din dihotomia dintre sfera privată și cea publică și caracterizarea sexuală primordială a celor două sfere de activitate. Dificultatea despărțirii subiectivității femeilor de sfera privată - chiar la nivel conceptual - se explică prin numeroasele referiri amestecate și încrucișate ale sferei private cu trupul, pasiunile, natura. (Moira Gatens, 2001, p. 180) Public este ceea ce are legătură cu binele comun, cu oamenii abordați în cadrul comunității de ansamblu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
prezent rezultă din dihotomia dintre sfera privată și cea publică și caracterizarea sexuală primordială a celor două sfere de activitate. Dificultatea despărțirii subiectivității femeilor de sfera privată - chiar la nivel conceptual - se explică prin numeroasele referiri amestecate și încrucișate ale sferei private cu trupul, pasiunile, natura. (Moira Gatens, 2001, p. 180) Public este ceea ce are legătură cu binele comun, cu oamenii abordați în cadrul comunității de ansamblu; reprezintă lucrurile aflate la vedere, accesibile tuturor și împărtășite de toată lumea. Dimpotrivă, privat înseamnă ceva

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
lucrurile aflate la vedere, accesibile tuturor și împărtășite de toată lumea. Dimpotrivă, privat înseamnă ceva închis, ascuns, exclusiv, ceea ce este sugerat de anunțuri de tipul: „Proprietate privată - accesul interzis!” (J.B. Landers școord.ț, 1998, p. 2). Carole Pateman arăta că, în timp ce sfera publică era întemeiată pe contractul social, sfera privată este reglementată de contractul sexual 7. În timp ce primul contract era încheiat de către bărbați între ei, urmând ideea de fraternitate, al doilea contract reprezenta modalitatea de a stabili ordinea patriarhală în familie, de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
împărtășite de toată lumea. Dimpotrivă, privat înseamnă ceva închis, ascuns, exclusiv, ceea ce este sugerat de anunțuri de tipul: „Proprietate privată - accesul interzis!” (J.B. Landers școord.ț, 1998, p. 2). Carole Pateman arăta că, în timp ce sfera publică era întemeiată pe contractul social, sfera privată este reglementată de contractul sexual 7. În timp ce primul contract era încheiat de către bărbați între ei, urmând ideea de fraternitate, al doilea contract reprezenta modalitatea de a stabili ordinea patriarhală în familie, de a regla relațiile bărbaților cu femeile din

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
bărbaților cu femeile din familia lor. Familia, inclusiv cea monoparentală, este o asociere naturală sau liber-consimțită, cu caracter privat, dar care întâmpină dificultăți de integrare socială; mai exact, se confruntă cu probleme în spațiul public. În mod tradițional, cele două sfere, publică și privată, sunt văzute ca opunându-se una alteia și chiar aflându-se într-un raport de tip ierarhic. Ierarhia nu este unanim stabilită; de pildă, liberalii valorizează pozitiv privatitatea, asociată libertății, susținând, mai cu seamă, neamestecul în sfera

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
sfere, publică și privată, sunt văzute ca opunându-se una alteia și chiar aflându-se într-un raport de tip ierarhic. Ierarhia nu este unanim stabilită; de pildă, liberalii valorizează pozitiv privatitatea, asociată libertății, susținând, mai cu seamă, neamestecul în sfera de libertate individuală 8. Gândirea liberală modernă pare să fi moștenit premisa clasică asupra vieții sociale, organizată în domeniile public și privat. În timp ce gândirea clasică tolera domeniul privat și îl celebra pe cel public, gândirea liberală modernă reflectă adesea tendința

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
domeniul privat ca pe unul în care intervenția statului este un amestec nepotrivit în deciziile și relațiile individuale (Allen L. Anita, 2001, p. 104). Revenind la o abordare de tip liberal 10, în termenii drepturilor omului, se disting drepturile asociate sferei publice față de cele care se aplică în sfera privată. Drepturile asociate sferei private - care au fost subiect de interes pentru opinia publică internațională, începând cu anii ’60 ai secolului XX - vizau probleme privind sănătatea reproducerii sub aspecte cum ar fi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
statului este un amestec nepotrivit în deciziile și relațiile individuale (Allen L. Anita, 2001, p. 104). Revenind la o abordare de tip liberal 10, în termenii drepturilor omului, se disting drepturile asociate sferei publice față de cele care se aplică în sfera privată. Drepturile asociate sferei private - care au fost subiect de interes pentru opinia publică internațională, începând cu anii ’60 ai secolului XX - vizau probleme privind sănătatea reproducerii sub aspecte cum ar fi: controlul nașterilor, hărțuirea sexuală, violența domestică. Din perspectiva

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]