2,840 matches
-
o lucrare spirituală, era schimbul de noapte; ei rămîneau treji pentru ca demonul care bîntuie lumea să nu Îi afle În somn. Veghea lor era o odă de preamărire a unei noi și vibrante nopți de jazz, sex și vitalitate, care sfida America anilor ’50, o sărbătoare desfășurată deasupra unui munte tremurător de melancolie juvenilă și de teamă. Noaptea americană a lui Kerouac era un carnaval și America Însăși de abia se trezea. Fraternitatea născută la orele mici ale nopții nu cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
atât de impecabil, încât ar fi fost imposibil să găsești un fir de praf pe care să-l aspiri. Uitându-se în jurul ei, la casa bine cunoscută, Fran își dădu seama că, fără tatăl ei, nu mai părea acasă. Ralph sfidase cumva preocuparea obsesivă a maică-sii pentru ordine prin simpla sa prezență. Ca și cum ar fi simțit și ea asta, Phyllis își sărută scurt fiica și o întrebă cum se simțea Ralph. — Bine. — Serios? Phyllis se întoarse și îndreptă cărțile deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
A doua zi de dimineață eram complet zdrobit. Credința mea în Dumnezeu s-a spulberat odată cu condamnarea mea. Trecând prin atâtea momente de greu refuzam cu încăpățânare să cred în Dumnezeu. O dată am ridicat pumnul spre cer și l-am sfidat deschis. Altă dată pe terenul de fotbal al penitenciarului am strigat către tunetele și fulgerele care ne-au stricat partida: „Dumnezeule nu cred în tine. Dacă exiști omoară-mă pe loc!“ Nici un răspuns, deci nici un Dumnezeu. 8 Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
care „se exprimă în literatură prin diverse isme: dadaismul, suprarealismul, cu alte cuvinte, o conștiință de sfîrșit absolut, de început absolut, de dezordine absolută și de eliberare absolută”. Consecințele țin de datele unui univers secularizat al emancipărilor de tot felul, sfidînd vechile coduri ale romantismului sentimental și lentoarea ritmurilor tradiționale: „A existat, în jurul lui 1924, un întreg tineret (...) care încerca să încorporeze sportul literaturii (...) Și e un fapt incontestabil că trupul a ocupat un loc mult mai mare în literatura generației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și ți-am spus că există oameni a căror glorie a ieșit din suferință, însă aceasta nu justifică suferința. ― Am auzit păreri că adevărata operă a lui Giordano Bruno nu sunt scrierile sale în latină, ci orgoliul cu care a sfidat Inchiziția. ― Cine spune asta? ― Lumea. Și tot ea spune că acel rug va influența istoria omenirii mai mult decât o bibliotecă întreagă. De altfel, ca și moartea lui Socrate. ― Dar de ce trebuia ca ei să moară așa cum au murit? ― Nimeni
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
întrețin o minciună. Chiar nu interesează pe nimeni ca aveam șaptezeci de ani când am abjurat? ― Ce importanța are vârsta în cele întîmplate? ― Uriașă. La șaptezeci de ani e foarte greu să mai fii trufaș. Nu-ți mai arde să sfidezi nimic, după ce înțelegi că unica sfidare pe care ai dori-o nu ți-o mai poți îngădui. Când vei ajunge la vârsta mea, vei pricepe că e mult mai ușor să fii erou la douăzeci de ani. Atunci, moartea poate
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pe Rotari. Am zis: - Stăpâne, văd că aici este destul spațiu ca să-ți demonstrez că nu sunt așa cum crezi. Toți s-au uitat la mine mirați. - Sunt unul dintre oamenii de la cancelaria ducală, un om liber, și cutez să te sfidez, chiar dacă nu sunt un nobil longobard, am adăugat. Rotari a încercat să mă potolească prin semne discrete. Faroald mă fixa mijindu-și ochii. Adalingul s-a ridicat, a venit lângă mine cu pași domoli și mi-a poruncit: - Ridică-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a zilei. Zero traversă podul și ajunse la Insula Tiberiană. Biserica, luminată de proiectoare, părea un decor teatral. În mica piațetă, la obelisc, un furgon de poliție supraveghea spitalul izraelian. Polițistul de la volan Îl privi suspicios. Zero Îi Întoarse privirea, sfidându-l, trecându-i pe dinainte. Știa că polițistul Îl considera un potențial inamic - din cauza părului lung, vopsit violet și strâns În cozi groase gen rasta, din cauza inelului de argint care-i strălucea În nara dreaptă și a hanoracului decolorat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care face pe el de frică din cauza unui bilețel cu o stea În cinci colțuri și din cauza unor amărâte de gloanțe puse Într-un plic. Se Întoarse spre el - ochișorii lui minusculi pendulau În spatele lentilelor pătrate, iar nasul extrem de lung sfida penumbra automobilului. — Am nevoie de o cafea, Buonocore, răspunse Elio. Fii mereu optimist. O fi fost o Întâmplare. Poate că, Într-adevăr, aveau o ședință. Nu te lăsa descurajat. Nu acum, când mai ai Încă nouă zile până la alegeri, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
casei În spatele lui, iar acum Îl privea ca pe un marțian. Pe ecranul albastru al televizorului Mister Verità surâdea placid, Încrezător și senin și Îl felicita pe preot și pe soția acestuia pentru curajul pe care Îl avuseseră de a sfida lumea Întreagă - În timp ce chiar În clipa aceea, cine știe unde, Dario Înfrunta cea mai teribilă criză a vieții sale conjugale, Își părăsea soția. Sau pe el. Cum ați spus că vă numiți? se interesă Olimpia. Nu v-am spus, doamnă, răspunse Sasha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dau frâu liber imaginației. Am prea multe de dăruit. Vrea lacrimi pe obraz să-mi cadă și fericirea-n ochi să-mi strălucească. Simt cum mă cheamă luna, acum cu zâmbet de fecioară parcă. Și mă închipui un zburător frenetic, sfidând întunericul de afară - doar că încă nu mi se văd aripile! Cătănoiu Theodora-Ioana, clasa a VIII-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Masca, oglinda sufletului Un chip care reflectă și se reflectă într-un milion de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de oamenii din Salem. Era auriu și frumos ca un apus de soare. Mi-am lăsat ochii în jos ca să nu mă mai holbez așa - de parcă ar fi fost un țap cu două capete sau altceva de felul ăsta care sfida ordinea firească. Și totuși, el sfida natura. Era perfect. Ca să nu mă uit la fața lui, am văzut în schimb că avea unghiile îngrijite și mâinile delicate. Brațele nu-i erau arse de soare ca ale fraților mei, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și frumos ca un apus de soare. Mi-am lăsat ochii în jos ca să nu mă mai holbez așa - de parcă ar fi fost un țap cu două capete sau altceva de felul ăsta care sfida ordinea firească. Și totuși, el sfida natura. Era perfect. Ca să nu mă uit la fața lui, am văzut în schimb că avea unghiile îngrijite și mâinile delicate. Brațele nu-i erau arse de soare ca ale fraților mei, deși nu erau nici bolnăvicioase. Purta doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dând naștere ultimului fiu al lui Iacob. „Fiul suferinței”, îl numise ea pe băiețelul care o costase un râu de sânge negru. Dar numele pe care Rahela îl alesese pentru fiul ei suna prea mult a acuzație, așa că Iacob a sfidat ultima dorință a nevestei lui și a transformat numele Beni-Oni în Beniamin. Frica îl mânase de la spate pe Iacob de lângă trupul secat al Rahelei și o înmormântase repede și fără pompă la marginea drumului, cu doar câteva pietricele deasupra, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
făcu pe medic să se ridice instantaneu În picioare În celulă. Îl interpelă cu furie pe tînăr: - Gunoi ce ești! Nu ți-e de ajuns că te culci cu nevastă-mea , mai trebuie să și vii pînă aici să mă sfidezi? - Mă iubește, pe mine m-a ales! Trebuie să Înțelegi! Cu mine vrea să trăiască și nu va folosi la nimic s-o Împiedici! Pérec, turbat de furie, se agăța de gratiile celulei. - Ticălosule! Îți jur că Îndată ce ies de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe scaun, cu fața Întoarsă. - Ai spus: o să crăpăm cu toții... De cine vorbești? - Tu vorbești cu mine ca un polițist, nu ca o soră! azvîrli el cuvintele. Nu vrei să-mi pui și cătușe, să mă bagi la pîrnaie? O sfida cu o căutătură urîtă. Ea scrută privirea aceea pe care n-o recunoștea, care părea să se adreseze altcuiva decît ei. Jeanne se interpuse. - Marie, dacă faci asta, nu mai ești fata mea. Cum putea mama ei să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu care am lucrat. Ăștia sunt cei care mă respectau. Iar acum sunt îmbrăcată în uniformă cu dungi și-i servesc. Însă chiar în acel moment, simt cum îmi crește în suflet o dorință tot mai puternică de a-i sfida. Să vă ia naiba, mă trezesc gândind. Și de ce mă rog n-aș avea voie să fiu chelneriță ? — Bună, zic, scuturându-mi părul spre spate. Vrea cineva desert ? Tot mai mulți oameni se întorc să se uite la mine. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ca soarele sau ca luna; erau câte un mascul și o femelă și două garnituri de organe sexuale. În unele cazuri, ambele garnituri sexuale erau masculine, susținea Ravelstein. Așa spune legenda. Erau făpturi falnice, mulțumite de sine. Dar i‑au sfidat pe zeii olimpici care le‑au pedepsit, despicându‑le În două. Aceasta este marea mutilare pe care a suferit‑o omenirea. Așa Încât, generații după generații, ne căutăm jumătatea pierdută, tânjind să fim reîntregiți. Eu nu sunt genul cărturar. Ca toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pentru care un ateu să nu admire Sainte‑Chapelle sau să nu‑l citească pe Pascal. Pentru un om civilizat nu există un fundal mai potrivit, o atmosferă mai prielnică decât Parisul. În ceea ce mă privește, m‑am simțit adeseori sfidat și desconsiderat de francezi, eu nu vedeam În Vichy doar un produs al ocupației naziste. Aveam ideile mele despre colaboraționism și fascism. - Nu știu dacă‑i vorba de susceptibilitatea ta evreiască sau de nefireasca ta nevoie de a fi Întâmpinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
orientală și izbucnea În râs: - Nici un cent sub zece milioane, repeta el. Tânărul vorbea deschis cu mine pentru că niciodată nu‑l presam - și niciodată nu discutam despre bani. S‑ar fi simțit, - ia să vedem, cum s‑ar fi simțit? „Sfidat”, cred că e cuvântul potrivit. Nikki avea blândețea lui princiar asiatică, dar dacă‑l ofensai era În stare să te mănânce de viu. Morris Herbst, ca să revenim la el, se găsea În fruntea listei de invitați ai lui Ravelstein la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fund transparent Îi ducea la ore regulate pe turiști să vadă reciful de corali din nord. Mă bucuram de golf. Ne oferea o Împrejmuire. Îmi plac demarcațiile. Mă simt bine când mi se trasează marginea. Nu mă găseam acolo ca să sfidez nemărginirea, ci ca să Înot și să plutesc calm. Ca să mă pot gândi la Ravelstein. Adeseori Rosamund mă remorca sau mă purta În apă, scufundându‑mă până la umeri. Își Încolăcea brațele sub mine și mă balansa Înainte și Înapoi. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sunt la Operă. Te-am căutat... Vrei să ne întâlnim? De la telefon se poate vedea prin ferestruica băii - ușa nu se mai poate închide de mult - că afară s-a întunecat. Vizavi într-un geam neluminat de la etajul opt răsare sfidând geometria orașului de blocuri turn și lamă colțul argintiu al lunii noi. Iulia își aduce aminte că la musulmani oamenii ies în ulițe să zărească cornul lunii noi și cel care o dibuie primul se socotește norocos. Oare văzută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
zece dintre cei mai curajoși din trib. Nu există zece curajoși printre ai tăi...? — Sunt mult mai mulți de zece curajoși. Toți yubani-i sunt curajoși și nu se tem de moarte. Dar ceea ce ceri este dincolo de moarte. Nimeni nu poate sfida spiritele. Făcu o pauză: În orice caz, o să-i consult... Se întoarse spre oamenii lui și începu să vorbească în graiul yubani, încet, mișcând des din mâini, arătând spre tabără și spre râu, atingând întruna sarbacana lui Kano și tărtăcuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zi de trei polițiști diferiți, mai ales dacă interogatoriul se petrecea În vreme ce omul se afla Încă În spital. Nu avea rost să meargă la Vicenza Într-o zi când birourile americane erau Închise, deși ar fi fost mai ușor să sfideze ordinul lui Patta dacă mergea din timpul său liber. Nu, las-o pe doctoriță să Înoate spre momeală până săptămâna viitoare, când putea cu ușurință să mai tragă ușor de fir. Pentru astăzi, avea să-și arunce undița În ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fie mai târziu, alungirea timpului pare o imposibilitate, el e timp, există tot felul de teorii absurde care ar încerca să demonstreze că așa și pe dincolo, dar până și un amărât de iepure manipulat își dă seama că timpul sfidează orice regulă și își vede permanent de ale lui. Grijile timpului, la asta s-a gândit cineva? Nu s-a gândit nimeni, geniule, tu te gândești la toate, ai putea să rezolvi chiar și încălzirea globală dacă nu ți-ar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]