1,780 matches
-
Să i se dea o mantie gri, poruncește sfîntul. - Dar tu, i se adresează el alteia. - Numai de cinci ori, mărturisește aceasta. - Să i se dea o mantie albastră! - Tu?, o împunge sfîntul cu întrebarea pe una care arăta extrem de sfioasă. - Eu, niciodată... - Să i se dea o mantie albă și două aripi. Femeia s-a grăbit să-i mulțumeacă pentru faptul că a trecut-o în rîndul îngerilor... - îmi mulțumești degeaba, a oprit-o el: te-am făcut gîscă!” Pînă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ani în șir. Iată, pe locul rubricii lui șerban Cioculescu din „România literară” apar, firește, articole, dar, în ciuda faptului că autorul lor e un istoric literar priceput, ele nu mai au același efect asupra mea. *Alexandru Iosif, un bătrîn evreu sfios, profesor de română, mi-a lăsat pe birou un dosar cu fabule și alte poezii, simple, modeste: „De vrei să pornești / pe-o cale nouă, / omleta nu se face / fără să spargi ouă!” Tot el: „Băzăie o albină, / băzăie un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ar fi mers la inimă lui Sorin, nu am Îndoială. Emfaza și ciocoismul literatului de tribună, regizarea mutual avantajoasă a trofeelor Între „consacrații” Agorei Îi provocau spontane reacții de silă. Sfida Autoritatea narcisistă a Criticii, dar Întreținea un enorm, aproape sfios respect față de criticul devotat, până la sacrificiul de sine, descifrării misterului, magiei, măreției creației și creatorului. Solidar rămăsese, mereu, cu oamenii „simpli”, Învățați sau nu, ca și cu cei pe care prin talent și onestitate Îi considera cu adevărat colegii săi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de a-și legitima sieși, prin lectura lui Blecher, propria puerilă persistență În reduta iluzorie a literei. În acest sens, retorica antisau apolitică și pledoaria patetică pro-artă Își păstrează o melancolică valoare personală (postcomunistă și post-postmodernă), cu ecou tot mai sfios, firește, și nu o dată hilar, În realitatea noului veac și a unei cu totul noi viețuiri. New York, 11 mai 2000 (Familia, nr. 7-8/2000) Partea a douatc " Partea a doua" Către Ernesto Sábatotc "Către Ernesto Sábato" Romanul lui Sábato Abaddón
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și ușurateci, se țin de intrigi, bârfe și amantlâcuri. Cu sufletul ei curat, tânăra Sanda, crescută într-un institut catolic din Franța, pare aici o rătăcită, mai ales că-i lipsește, ca dintotdeauna, afecțiunea maternă. Elena Rodan, mama austerei și sfioasei făpturi, este o mondenă, frivolitatea-i de femeie dedată plăcerii simțurilor atingând cote de cinism. Îl seduce pe Mihai Lavin, îndrăgit de Sanda încă din copilărie, și nu pare zguduită atunci când nefericitul, răvășit de capriciile și de intenția ei de
FLORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
cea de scriitor și cea de actor. Micul volum, în format de buzunar, este „un amestec de jurnal intim, literatură satirică, opinii despre teatru și mai ales despre cinematografia română” (Valentin Silvestru). Umorul stă alături de amintire, fanfaronada inteligentă de duioșia sfioasă, totul în forma unor mici bijuterii de vervă și stil. SCRIERI: Șugubina, București, 1977; La noi, când vine iarna, București, 1979; Scaunul de pânză al actorului, București, 1985; În Bucureștii de odinioară cu Mircea Diaconu, București, 1998. Repere bibliografice: Laurențiu
DIACONU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286752_a_288081]
-
CRISTEA-ENACHE Copacabana (II) Dacă aș fi fumător, i-aș da oricui i-ar arde buza o țigară din pachetul meu; mai ales unui brazilian sărac, pe o plajă din Rio. Am încercat să-i spun asta puberului care se apropiase sfios de noi, dar n-am mai avut timp. În secunda următoare, m-am trezit cu mâinile presate pe nisipul cald și cu două cuțite cu zimți la gât. În jurul nostru apăruseră, nu se știe de unde, vreo zece-doisprezece bărbați, de diferite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
glasul lui ,spălat" și obrazul ,de porc", luminosul Dumitru lui Nae, cumsecade tocmai pentru că e așa de puternic, și aprigul Țugurlan pe care comicăriile din poiana lui Iocan îl fac și mai dușmănos, Cocoșilă, o injurie continuă, bogată, atotcaracterizantă, și sfiosul Ion al lui Miai; atâția și atâția alții, personaje rotunde sau siluete abia conturate, traversând și umplând un univers familiar... Dar pe care abia acum cred că îl putem înțelege cu adevărat: în esența, structura și articulațiile sale. Mai întâi
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
acest fapt nu se datora doar împrejurărilor exterioare amintite deja, ci și, dacă nu chiar în primul rînd, organizatorilor înșiși, a căror miză nu a fost ofensiva, clamarea stridentă a propriei lor prezențe, ci integrarea discretă, poate chiar puțin prea sfioasă, în oferta culturală a momentului și în geografia mai largă a fenomenului. În pofida acestei surdine, atît de puțin obișnuite în asemenea situații, expoziția avea toate calitățile unui autentic eveniment artistic, atît prin calitatea propriu-zisă a lucrărilor expuse, cît și prin
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11374_a_12699]
-
cu piatra sfărâmată, năpădită de bălării pe unele locuri. Acolo, pe ultima treaptă a scării, m-am așezat și am simțit o mare durere sufletească. Ca-n poveste, am văzut, în locul clădirii necunoscute, Școala înălțându-se albă, maiestuoasă. Am pătruns sfioasă înăuntru. Sunase de intrare în clase. Pe coridoare lungi, șiruri de fete cu gulerașele albe, scrobite, se îndreptau grăbite spre clase. Pedagoga șefă Ana Ivanovna Șerbanovici mustra o elevă pentru nu știu ce necuviință. De pe o scară de la etajul I cobora spre
Întâlnire cu școala. In: Curierul „Ginta latină” by Maria Lăudat () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2328]
-
Casă măruntă, spoita cu alb, avea grădiniță și curte. Casă de om care a trudit greu. Mama, taxatoare de tramvai, plecase la slujbă. Acasă era Constantin Ilie și o surioara. L-am intrebat multe și mi-a raspuns la toate sfios, dar sigur. La masa plină cu caiete de școală, copilul cu pantaloni scurți și pantofi de tenis în picioare (s.n., IC) mi-a spus stânjenit, încurcat: a Eu mă fac poet." Sar două paragrafe pentru a transcrie rândurile de încheiere
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]
-
care îi rămîne lui Jean, este una gravă, ne avertizează romancierul la început: de ce îi fusese Bernard prieten, el, omul de lume, bărbatul cu farmec, cel căruia totul îi reușește, tocmai lui, sărman șoarece de bibliotecă, temător de femei, stîngaci, sfios, naiv, inept din punct de vedere social? Adevărata întrebare, mult mai triviala și în același timp mai adevărată, mai gravă, este însă altă, și ea apare abia la sfîrșitul românului, după ce narațiunea ajunge la momentul accidentului: ce căutau soția lui
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
Era cum ai fi avut în față un ins al unei țări vestite prin purtările scandaloase ale cetățenilor ei, în care toți fură, insultă, scuipa pe orice și înjură totul. Despre vizita am mai scris. Repet doar tonul atît de sfios al lui Cioran, aerul sau prăfuit de fluture de noapte și cum și-a dat brusc drumul pe românește (condiția fusese să se vorbească în franceză) atunci cînd am adus vorba de Gib Mihăescu, neștiind că prozatorul de la Drăgășani era
Emil Cioran by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17668_a_18993]
-
G. Murnu, traducătorul Iliadei, l-au vizitat într-o după-amiază de duminică ploioasa pe Bacovia în locuința modestă din Cotroceni, după ce primiseră îngăduința Agathei Grigorescu, si dînsa colaboratoare a "Orizonturilor...". Poetul admirat i s-a părut memorialistului nonagenar de azi sfios, stînjenit de navală atîtor musafiri: Nu știu, o fi fost prea obosit sau nedeprins cu atîta lume, poate prea stîngaci pentru firea să izolată - după cîte îmi amintesc însă, n-a vorbit aproape deloc. Stă în scaunul său, într-o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18145_a_19470]
-
N. Condeescu sau fotografii din arhivele lui N. Georgescu-Tistu, excelentul profesor de biblioteconomie, de mult uitat și el... - în care se face portretul lui N. Cartojan: "generos, înțelegător al tineretului", "plin de optimism reconfortant" (Agavriloaei), "om bun; drept, integru, omenos, sfios" (Simonescu) etc. Aflăm astfel, de sub pana autorului tezei, că adevăratul nume era Cîrtojanu provenit dintr-o familie de moșneni "înrăzeșiți" de Mihai Viteazul, în urma bătăliei de la Călugăreni, în satul Vida-Cîrtojeni (jud. Vlașca). Mama sa avea numele Petrescu, probabil - scrie autorul
Un savant, o epocă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/15558_a_16883]
-
mă sună, foarte tonică, prietena mea. Mărturisesc că buimăceala mea e mare la ora aceea, deși sînt nevoită să fiu trează de ceva vreme. Foarte grăbită și categorică mă anunța că a făcut rost de curcan. "Ce curcan?" am întrebat sfios, convinsă fiind că este vorba de o confuzie. "Cel pe care îl vroiai de Crăciun. N-am putut să-ți fac rost atunci, ci abia acum". Prietena mea este o fire autoritară și îi place să hotărască și în privința binelui
Curcanul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15609_a_16934]
-
progresivă, aproape isterică. E clar că fetele aliniate pe canapeaua roșie se starduiesc să arate bine. În primă instant, sunt percepute ca simple produse pe-o canapea-tejghea, canapea roșie, ca lumina felinarelor din binecunoscutele cartiere. Apoi se apropie pe rând, sfios, de microfon, pentru a primi un premiu. Cu o abordare între jenă și cretinism abil jucat, profund deconcertate, fac ce știu ele mai bine în fața unui obiect erect: se foiesc lubric, clipesc des și lasciv, încep să îl lingă și
Cum să fii femeie - text despre spectacolul ”DIVAS” () [Corola-website/Science/295657_a_296986]
-
-și tovarășii pe brațe și pe umeri, coborând din corăbii prin nisip. împletitorii de coșuri, locuitorii colibelor de ciobani, neguțătorii de ceară, cei care duc cărți pe care nu le pot citi, care au capul acoperit cu plâns, ori ce sfioși, ziditorii numelui. șezând la mese de piatră, dormind în paturi de piatră. piatră vie peste piatră vie zidindu-se în cea mai limpede pustie. cine sunt acești oameni bătrâni adormiți în pătucuri de copii. acești pelerini obosiți care surâd prin
Poezii by Paul Aretzu () [Corola-website/Imaginative/10800_a_12125]
-
încă trăgeam somnoroasă zgribulită pe mine trupul meu tânăr de-acum cald, mătăsos în care mă înveleam clănțănind copilărește din dinți, fericită și-n somn într-o caldă nucă mă retrăgeam, era o nucă spațioasă cu patru odăi cu miros sfios și paturi de miez dulce unde răsfățată trupul meu avea să se culce alteori, mi-era atât de frig înghețasem odată în singurătatea mea îngerească cine-i în stare, îmi ziceam, cine să-și deschidă coastele ca să mă primească?...
Poezie by Daniel Culea () [Corola-website/Imaginative/14623_a_15948]
-
cu pămîntul, cu harnicul meu cernoziom. Curînd vei fi și tu cu mine asemeni, pămînt, așa că învață-te cu toate acestea. Pămînt bun. De iubit, de sărutat, de îngenuncheat în suspine. Curînd vei fi pămînt. Și eu am să calc, sfios, pe tine. M-am unit Eu sînt Beatitudinea lumii Pentru că Dumnezeul meu este Beatitudinea lumii. Iar eu sunt una cu Dumnezeul meu. Te-ai unit cu Christos? Negreșit c-am să mor într-o zi Negreșit c-am să mor
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-website/Imaginative/5037_a_6362]
-
desluși fotografii la minut din trecut să nu treacă ziua Doamne să nu. Un trup două trupuri Aici e un trup celălalt e dincolo de-abia se cunosc de-abia se adulmecă așa cum stau între masculinul unuia și femininul amîndurora sfioase la-nceput apoi tot mai cutezătoare pînă cînd se-ntîlnesc se răsfață avide profitoare fiecare-n visul celuilalt. Ape Ape cu zimți aidoma unor monede. Ți-ar fi Ți-ar fi să fie așa și-ar fi să fie pe dincolo
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Imaginative/5056_a_6381]
-
un ghemotoc de cârpe murdare gălbui are două riduri adânci pe frunte și nasul nefiresc de subțire reflectorul îi lucește pe chelie iar tata nu-și mai încape în piele de fericire micuța cerșetoare micuța cerșetoare și-a plecat ochii sfioasă apoi a început să vorbească și vocea ei groasă răgușită ca a unui bărbat care fumase la greu toată viața m-a impresionat mișca repede mâinile prin aer în timp ce vorbea din mâinile ei subțiri a ieșit o undă rece de
Poezie by Ofelia Prodan () [Corola-website/Imaginative/9249_a_10574]
-
profesorul Oliviu Vlădulescu venea în fața județenei de Partid (actuala clădire a Prefecturii județului), strigând din toate puterile către ferestre: "Ieșiți afară, comuniștilor! Plecați! A căzut Ceaușescu al vostru, plecați!". Oamenii de pe stradă au început să se adune, la început mai sfioși și mai temători, iar mai apoi însuflețiți de o agitație ce creștea odată cu sporirea curajului ce-i anima. Câțiva dintre ei au forțat intrarea în sediu, alții li s-au adăugat apoi și. în timp ce aceștia umblau gălăgioși și fără niciun
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
pe cei doi fii nelegitimi, Alexandru și Dimitrie, pe care soțul său îi avea cu prințesa Maria Obrenovici, acordându-le întreaga sa atenție, ocupându-se de educația lor și înconjurându-i cu o afecțiune maternă. Elena Doamna, femeia plăpândă și sfioasă, a supraviețuit tuturor celor care i-au marcat viața în vreun fel. Poate că lovitura cea mai grea fusese moartea mamei sale, Catinca, în 1869. A împărtășit cu stoicism exilul soțului detronat și, după moartea acestuia la 16 mai 1873
Elena Cuza () [Corola-website/Science/300138_a_301467]
-
cu nepotul său, Ernesto. Norina este încântată de acest plan și împreună cu prietenii săi actori, travestiți în servitori, pornesc la "atac". Disperat de amenințarea unui destin necruțător, Ernesto își crede dragostea pierdută. Don Pasquale se lasă ușor cucerit de purtarea sfioasă și frumusețea ale tinerei "Sofronia", în realitate frumoasa Norina. În contractul de căsătorie ce se încheie pe loc, bătrânul trece jumătate din averea lui pe numele soției sale. Lămurit de Malatesta despre farsa ce se pune la cale, Ernesto acceptă
Don Pasquale () [Corola-website/Science/307544_a_308873]