3,671 matches
-
a inițiat o ceva, indefinit, fără nume propriu, care să aducă, măcar pe departe, a comerț, dar, care să și aibă căutare,în furnicăraia de oameni, din comunitate, și de prin împrejurimile acesteia. Spații - berechet! întregul fost MOL. A dat sfoară-n țară, printr o publicitate agresivă și, totodată, eficientă. Clienții au început a da buluc: unii cu ce găseau, prin calea vieții lor, pierdut de alții, dar, și mai mulți, venind să caute ce pierduseră, ori, ce încă nu pierduseră
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
atâta vreme, cât le va mai merge.Din toată această mare afacere curgeau bani cu nemiluita. Deveniseră, toți colegii de hoție, bogați notorii. Bogați, până dincolo de gât. Și în politică, tot ei erau aceea care conduceau, totul, și trăgeau, integral, sforile care erau de tras. Totuși, cel mai abil și mai iscusit, era el, marele maestru Calistru Cășuneanu. La un moment dat, când a primit, de la subalterni, o oglindă a rotundei sale avuții, trasformată în lei noi, s-a speriat.L-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ceva". Camera din față era cufundată în întuneric și mirosea a busuioc. Tata a deschis oblonul de la fereastra dinspre curte, ca să pătrundă lumina, apoi a ridicat capacul laviței, scoțând de sub valurile de pânză un teanc mare de hârtii, legat cu sfoară, pe care mi l-a întins. Erau chitanțele date "unchiului George" când îi ceream bani ca să-mi cumpăr caiete, maculatoare sau alte rechizite. Le-am recunoscut imediat, dar m-a șocat faptul că tata le păstrase, să mi le arate
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
gândea. Fără să mai aibă deloc prestanța de odinioară, "unchiul George" se învîrtea prin încăpere, dîndu-mi o ciudată senzație de fantomă a altor vremuri. Numai ochii inteligenți și nasul vulturesc mai aminteau de cel care fusese. După ce a legat cu sfoară dactilograma unei monografii a Lisei pe care mi-a încredințat-o în speranța că mă voi obosi s-o public, m-a condus până la lift. Acolo ne-am mai îmbrățișat o dată. Am bănuit că n-o să-l mai revăd și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
numai erau acolo. O luă la fugă și străbătu jumătate din grădină strîgÎnd: Julius! Julius! Din Învălmășeală ieșeau cîțiva copii pe brînci, erau cîinii, iar stăpînii lor, alți copii, cei mai măricei, Îi duceau legați de gît cu zgărzi de sfoară și curelușe. Și Julius și Cinthia În mijlocul acelui vacarm, Cinthia tușind, discutînd cu Însuflețire: nu și nu!, ba da! striga Rafaelito, trebuia să se joace la fel cu toată lumea! Julius trebuie să se supună și să-și pună zgarda În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pregătim petrecerea asta“, adăugă ironic. La Lima, simțindu-se ceva mai bine, Luis Martin Romero a aflat că Briceno nu apucase să debuteze pe arenele hispano-americane. În fond, se bucura: În felul asta Juan Lucas avea timp să tragă niște sfori și să-l aducă el pentru prima dată pe faimosul toreador pe arenele din Lumea Nouă; Juan Lucas avea să-și rezerve un loc de cinste În istoria tauromahiei. Bobby așteptase nerăbdător o scrisoare de răspuns. Mare i-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
improvizate, chiar dacă pozează că au un material abundent și bine ales pentru subiectul respectiv, asta ca să epateze, dar asemenea trucuri ieftine nu pot păcăli pe nimeni, mai ales pe cei pe care unele persoane ar dori să-i tragă pe sfoară, dar nu ține! Să mă explic: catedra de matematică are un anume individ, pe numele său Paul Alexandrescu, deși venit în școală de câțiva anișori buni, n-a făcut nimic spre a-și atrage respectul și simpatia colectivului, dimpotrivă, dumnealui
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
liniște și pace. Cât timp mai ține toroipanu-n mână, n-ai ce-i face. Pe urmă ... Vorba unuia: <<Restul e tăcere>>” “Shakespeare. Hamlet, actul V, scena 2” “Mă rog, mă rog... Oricum, madam Apostol pleacă la vreme. Și-a tras sforile ca lumea. Fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă. Iar lașii știu întotdeauna când s-o ia la picior. Nu? Ce părere ai?” “Nici una”... VI.3 ... Numai astă seară în orașul dumneavoastră TEATRUL NAȚIONAL ION LUCA CARAGIALE DIN BUCUREȘTI prezintă pe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vorbă cu fratele tău. Dar eu nu sunt aici ca să pun la îndoială pe nimeni. Ea își recăpătă suflul. Fața îi ardea. Începu să se tragă de gulerul bluzei. Își adună coama și o legă ca pe o bucată de sfoară. — Da, bineînțeles. Îmi cer scuze. Credeam că... Probabil că ar trebui să vă duc la Mark și gata. Pentru Weber, Centrul de îngrijire și recuperare Dedham Glen semăna cu un liceu de elită dintr-o suburbie. O clădire modulară, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mai ții minte dacă te-ai gândit la ce ar fi putut să pățească? Ea stătea strângându-se în brațe, cu fața în flăcări. El o ținea acum la distanță. Vântul de iunie îi biciuia părul într-o duzină de sfori. Ea strânse din ochi. El nu e așa. Era iute. Brici. Un pic cam necioplit. Dar îi păsa de toată lumea... Stătea cu mâinile încrucișate peste sâni, cu fața roșie și răvășită, cu ochii umezi. El o prinse de cot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se minuna de propria-i inepție. Nu doar de faptul că nu prindea nimic, ci de totala sa incapacitate de a sta liniștit și de a se simți bine. Pierduse jumătate de zi, ținând în mână un băț cu o sfoară la capăt, în timp ce toată cariera lui, toate obligațiile lui profesionale se destrămau în jurul lui. Dar acum asta era obligația lui profesională, fișa postului său, pe care singur și-o alesese. Să stea liniștit și să urmărească, nu un sindrom anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-se mult deasupra corpului, apoi lăsându-se mult în jos, un șal potrivit la nesfârșit pe umeri uituci. Gâturile se întind în timp ce picioarele atârnă în urmă, iar la mijloc, mica umflătură a trupului, ca o jucărie de copil suspendată între sfori. O pasăre aterizează la șase metri de postul de observație. Își scutură aripile, cu anvergura mai mare decât Weber. În spatele ei se prăvălesc alte câteva sute. Și popasul lor pe câmpul ăsta izolat e un spectacol modest, o nimica toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mereu încerc, totuși, să mai zăresc prin transparente fuste cel mai râvnit în viață Rai. Acum, ca și întâia oară, nu vreau să plec din viața ta păstrându-ți farmecul ce m-a atras dar și m-a tras pe sfoară. Impulsurile în iubire când sunt în fașă nu greșesc, ispitele în timp ce cresc pun stăpânire pe iubire. Părinții noștri ideali în Rai și-au încălcat cuvântul și au umplu de-atunci pământul de prunci cu îngerii egali. Lăsați-i ca să vină
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
un zar, și, iată-l universitar cu stea roșie în frunte. Străin, de limbile străine, văzând, că-n universitate, nici românește nu știu bine și se țin cursuri compilate și-a zis: aici este de mine! A început să tragă sfori în părți, pe dedesubt, în fine, să vadă în studenți, toxine, simțind că ei o să-l înspine, a stârnit panică, fiori; credea că folosind de aste mijloace pătimașe, va ajunge și el cineva, punând la teste note proaste. Au trecut
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
pe un ton ascuțit, gîtuit, aproape stins. Mă, idiot nenorocit, de cîte ori ți-am zis să nu-mi spui mie „ȘEFULE“?! răcnește el. — Știu, șefule, zise el pe un ton jeluit... da’ mi-a plesnit catarama. N-ai niscaiva sfoară? Niscaiva sfoară! se Înăbușă el. Cum, mă, dobitocule, mă... niscaiva sfoară! zbieră el și, depășit În cele din urmă, Își scoate boneta, o azvîrle pe jos și o calcă În picioare plîngînd. Dar o nenorocire și mai mare Îl așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ton ascuțit, gîtuit, aproape stins. Mă, idiot nenorocit, de cîte ori ți-am zis să nu-mi spui mie „ȘEFULE“?! răcnește el. — Știu, șefule, zise el pe un ton jeluit... da’ mi-a plesnit catarama. N-ai niscaiva sfoară? Niscaiva sfoară! se Înăbușă el. Cum, mă, dobitocule, mă... niscaiva sfoară! zbieră el și, depășit În cele din urmă, Își scoate boneta, o azvîrle pe jos și o calcă În picioare plîngînd. Dar o nenorocire și mai mare Îl așteaptă pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cîte ori ți-am zis să nu-mi spui mie „ȘEFULE“?! răcnește el. — Știu, șefule, zise el pe un ton jeluit... da’ mi-a plesnit catarama. N-ai niscaiva sfoară? Niscaiva sfoară! se Înăbușă el. Cum, mă, dobitocule, mă... niscaiva sfoară! zbieră el și, depășit În cele din urmă, Își scoate boneta, o azvîrle pe jos și o calcă În picioare plîngînd. Dar o nenorocire și mai mare Îl așteaptă pe acest om nefericit. Acolo, lîngă vas, la masa unde ofițerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îngroziți. Dimineața se trezește Într-o țară necunoscută, vasul său e sfărîmat, tovarășii i s-au Înecat, e singur: o armată de omuleți mișună pe trupul său, Îi Înțeapă fața cu săgețile lor mititele și-l țintuiesc cu mii de sfori cît un fir de ață, iar povestea cumplită a vieții lui printre pigmei se transformă În arma cu ajutorul căreia un alt uriaș a biciuit prostia, josnicia și corupția din viața oamenilor ca mușcătura de scorpion a celei mai crunte alegorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Da!”, „Așa!” și „Bravo!” Protestează când aude: „Nu!”, „Dă-te jos!” sau „Nu-i voie!”. Atunci cască disprețuitor gura, care scârțâie de parcă ar avea balamale ruginite. Dimineața aleargă mult și se joacă. Motoceii nu-i mai plac. Le-a rupt sforile cu dinții, că erau prea lungi și gata. Se joacă cu mingea, îi plac biluțele, undițele, șoriceii de pluș, dar cel mai mult îi plac creioanele, pixurile, creioanele colorate, hârtia de scris. La calculator stă cu laba pe mouse. Știe
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
repeziciune, în spatele său, vasele de pe masă. Desigur, curățenia includea și îndepărtarea cu grijă a bucății de hârtie care fusese cu atâta discreție identificat ca fiind identitatea cele mai importante mașini care existase vreodată pe Pământ. Îi legară picioarele cu o sfoară la glezne și la genunchi. Încheieturile și brațele îi fură încătușate la spate. Și fu întins pe sofaua care se afla lângă peretele din fața celui unde se așezaseră din nou acei indivizi. - Să stai acolo! comandă rotofeiul. Domnul Blayney trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
expresie încruntată. Blayney scutură din cap. - Jocul politic, spuse el, este strict Aristotelian. Idealiștii nu au ce căuta în el. Deasupra lui, fața aspră își schimbă iar expresia. Când se aplecă, Blayney părea iar nedumerit și, cu mâna dreaptă, pipăi sfoara cu care erau legați genunchii lui Gosseyn. - Am tot încercat să-mi imaginez, spuse individul cu vocea lui moale, de ce ai lăsat să ți se întâmple asta din nou? Întrebarea părea să implice faptul că Blayney auzise despre posibilitățile dodecimale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
privesc în spatele meu, ca să știu cum arătau atunci. Pe podea erau rînduite bărcile, semețindu-se din pîntece într-un șir de scînduri zornăitoare, cu echipamentul strîns înăuntru, cu spătarul scaunului cîrmaciului slăbit, cîrma așezată pe pupă și ținută cu propria sfoară. Pe stelaje, lungile și subțiraticele vase de competiție, cu învelișul lor pe măsură, alunecoase precum țiparii, netezite în fiecare an cu cel mai fin glas-papier și lăcuite cu atenție ca să confere minimum de rezistență. În rasteluri, vîslele scurte și cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la unchiul cel de nebăgat în seamă, altfel mi s-a părut înfățișarea lui părăginită, nădragii cei soioși de nonagenar, mâinile cele uscate, cu vene încordate, vinete la culoare din cauza trecerii timpului, bastonul său și pantofii dumisale cei legați cu sfoară altfel mi s-au arătat. Moșulică soarbe încetișor din paharul cel mititel puținea răchie și eu mult mă uit la el pe când îmi spune cum a călătorit printre valurile cele lungi, o săptămână, sau poate mai mult, și mie îmi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
interesați de învârteli personale, având ca alibi tocmai idei și idealuri civice preluate din retorica grupărilor respective. Senzația actuală este că elita intelectuală, în varianta construcției ei civic-politice bucureștene, este caracterizată de un soi de naivitate proastă, inși trași pe sfoară cu nerușinare de partide, folosiți ca agenți electorali. După ultimele alegeri declinul s-a accentuat, nici o idee constructivă nu mai apare din aceste medii iar spațiul public este văduvit de orice construcție politică alternativă. În acest moment istoric se impune
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
să fie și Geți. Un vers al lui Ovidiu vorbește între altele despre «Creții purtători de pantaloni», și tocmai pantalonii erau partea caracteristică a vestmântului Dacilor. Acești pantaloni erau largi și lungi pană la căpută, unde par legați cu o sfoară. În picioare purtau un soi de opinci prinse cu nojițe; capul la cei nobili era acoperit cu un soi de căciulă frigiană, care nu se vede însă a fi fost făcută din piele de miel, ci dintr-o stofă moale
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]