3,370 matches
-
o închipuire, atunci mi-a venit cumva în minte că asta nu poate fi adevărat, toate astea nu pot fi adevărate, îmi imaginez doar că l-au adus pe tata, îmi imaginez doar că stă acolo, de partea cealaltă a sicriului, și atunci mi-am ridicat privirea, și tata se afla încă acolo, era acolo într-adevăr, stătea în continuare nemișcat, privind sicriul, sicriul și pe bunicul meu înăuntru. În sală era liniște deplină, de cel puțin un minut tata stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
imaginez doar că l-au adus pe tata, îmi imaginez doar că stă acolo, de partea cealaltă a sicriului, și atunci mi-am ridicat privirea, și tata se afla încă acolo, era acolo într-adevăr, stătea în continuare nemișcat, privind sicriul, sicriul și pe bunicul meu înăuntru. În sală era liniște deplină, de cel puțin un minut tata stătea nemișcat, și-am crezut că poate nu vede nici asta, așa cum nici pe noi nu ne văzuse, dar atunci i-a zvâcnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
doar că l-au adus pe tata, îmi imaginez doar că stă acolo, de partea cealaltă a sicriului, și atunci mi-am ridicat privirea, și tata se afla încă acolo, era acolo într-adevăr, stătea în continuare nemișcat, privind sicriul, sicriul și pe bunicul meu înăuntru. În sală era liniște deplină, de cel puțin un minut tata stătea nemișcat, și-am crezut că poate nu vede nici asta, așa cum nici pe noi nu ne văzuse, dar atunci i-a zvâcnit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un minut tata stătea nemișcat, și-am crezut că poate nu vede nici asta, așa cum nici pe noi nu ne văzuse, dar atunci i-a zvâcnit un umăr, a făcut un pas înainte și, cu mâinile încătușate, a atins marginea sicriului, și atunci am știut că totuși e conștient, că totuși i-a ajuns până la creier această priveliște, am crezut, pentru un moment, c-o să-l ia de mână pe bunicu’, dar el a strâns doar marginea sicriului, apoi și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a atins marginea sicriului, și atunci am știut că totuși e conștient, că totuși i-a ajuns până la creier această priveliște, am crezut, pentru un moment, c-o să-l ia de mână pe bunicu’, dar el a strâns doar marginea sicriului, apoi și-a întors încet capul, uitându-se la tatăl lui, stăruind cu privirea pe chipul lui, și atunci am privit și eu, împreună cu el, chipul bunicului, linia gurii, resturile de barbă care se întrezăreau, pe sub pomeți, pe pielea lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ne zâmbească, o să ne recunoască, și-o să știe că ne are pe noi aici, și-o să-l așteptăm, o să-l așteptăm până când or să-i dea drumul, într-o bună zi, definitiv acasă, și atunci deodată tata a dat drumul sicriului și a făcut un pas înapoi, și-a ridicat privirea și s-a uitat direct la mine, direct în ochii mei, și după strălucirea ochilor mi-am dat seama că mă recunoscuse, și și-a descleștat gura și se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care eu m-am întors și am pornit spre ușa mascată, iar secretarul tovarășului Bherekméri a strigat că n-auzisem ce-a zis, să rămân pe loc, și m-a împins din spate de era să dau cu capul în sicriu, dar nu mi-a păsat, fiindcă vroiam să văd ce se-ntâmplă cu mama și cu tata, și atunci secretarul tovarășului Bherekméri m-a mai împins o dată, pe mama n-o vedeam nici unde, doar pe tata, gardienii îl târau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că viața e veșnică. Într-o dimineață, plecase pentru a urmări un flagrant delict și nu se mai Întorsese niciodată. La PJ, nimeni nu știa că erau amanți. Ținuse să fie de față atunci cînd Îi ridicaseră corpul. Înainte ca sicriul să fie Închis pentru totdeauna, fără ca cineva să observe, strecurase Înăuntru o cutiuță. Diamantul avea mai mult de un carat, montura era din aur alb. Îl cumpărase cu cîteva zile Înainte de acel flagrant și aștepta momentul potrivit pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era din aur alb. Îl cumpărase cu cîteva zile Înainte de acel flagrant și aștepta momentul potrivit pentru a o cere pe Valentine În căsătorie. Momentul potrivit nu avea să mai vină niciodată. Un tînăr toxicoman Îndopat cu cocaină decisese altfel... Sicriul se Închisese peste Valentine, peste inelul. Și peste inima polițistului. Prima imagine care Îi apăru pe retină a fost aceea a ochilor căprui ai lui Lucas, aplecat asupra ei. Marie citi În privirea aceea o Îngrijorare surdă și difuză, atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca mercurul; era vreme frumoasă cînd bacul intră În Lands’en. În pofida mulțimii care adăsta pe chei, doar țipetele pescărușilor sfîșiau tăcerea. Printre toți insularii adunați la un loc, familia Kermeur, cu excepția lui Loïc, căta cu durere În suflet spre sicriul lui Gildas, pe care patru oameni Îl coborau de pe bac. Marie aruncă o privire Îngrijorată În jur și se aplecă spre urechea tatălui ei: - Unde e Loïc? Milic avu o strîmbătură care Însemna că habar n-avea. O luă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl coborau de pe bac. Marie aruncă o privire Îngrijorată În jur și se aplecă spre urechea tatălui ei: - Unde e Loïc? Milic avu o strîmbătură care Însemna că habar n-avea. O luă de braț și Începu să meargă În urma sicriului, dînd semnalul localnicilor insulei, care alcătuiră un cortegiu Înaintînd agale În direcția cimitirului. La cîțiva metri distanță, pe chei, Fersen și Morineau supravegheau descărcarea unei platforme. Deodată, cablul macaralei scîrțîi, se rupse brusc, platforma se răsturnă și toate lăzile căzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nimic nu Îți aparține. Îți aduc aminte că ne-am căsătorit sub regimul separației bunurilor și că aici nu ești altceva decît un slujbaș. Privirea blîndă a ochilor căprui ai lui Philippe se Înăspri. - Slujbașul Îți amintește că priveghiul la sicriele lui Loïc și Nicolas va avea loc peste două ceasuri. Gwen avu o mișcare de dezgust. - Doar n-ai de gînd să te duci? - Nu numai că am să mă duc, dar o să mergem Împreună și o să le arătăm tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-l Înțelesese niciodată. - Ți-am mai spus deja: vreau să redevenim o familie. În penumbra Încăperii mari, dar deloc Înalte din casa familiei Kermeur, luminată doar de zeci de lumînări, mobilele fuseseră Împinse de-a lungul pereților, iar cele două sicrie erau așezate pe niște capre de lemn improvizate. Localnicii defilau unul după altul, sub discreta supraveghere a lui Fersen și Morineau, și depuneau flori ca omagiu adus dispăruților. Arthus ținuse să se deplaseze și să vină să ia parte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pomană. Susținută de Philippe, a cărui fermă apăsare pe umăr era mai degrabă un mod de a o rechema la decență decît un gest de compasiune, Gwen Își zăgăzui emoția și se mulțumi să pună cu o mînă tremurătoare pe sicriu o jerbă de flori. Toți tresăriră cu putere cînd ferestrele se deschiseră brusc, Împinse parcă de o rafală violentă. VÎntul Începu să se Învîrtejească prin Încăpere ca o tornadă, stingînd lumînările, măturînd totul În trecere, smulgînd florile din coroane, ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În crime ritualice Încerca să scormonească printre amintirile lui de geografie - Întîlnirea front rece-front cald -, În căutarea unei explicații plauzibile, cînd exclamația Înăbușită a lui Jeanne Îi reteză elanul. Mama Mariei, Înlemnită, fixa una dintre coroanele de flori așezate pe sicriul lui Loïc. Aceasta era Înconjurată cu o panglică. Textul era În dialect breton. Litere de aur pe fond roșu: Pentru Marie, Cel-de-Sus va judeca, Din miezul stîncii sîngele va picura Iar lumina brusc va apărea. - Cine a putut face una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apoi remarcă brusca stînjeneală a tînărului. Nelăsîndu-se nici el Înșelat, Philippe Îi porunci să vorbească, iar Marie, văzîndu-l că șovăie, se Înfurie. - Vrei ca maică-ta s-o sfîrșească la fel ca ei? Îl Întrebă ea cu brutalitate, arătînd spre sicrie. - Nu, firește că nu, răspunse Ronan pierzîndu-și cumpătul. Nu știu unde s-a dus, dar azi dimineață mi-a cerut să scot Zodiacul și să-l amarez la Lancouët. - Dacă așa stau lucrurile, n-o să ajungă departe, zise Philippe. Bujiile și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din umeri. - E simplu. Christian a șters-o primul fără să mai aștepte, ca un laș ce era Încă de pe atunci. Motorul Diesel icni și se opri. Ajunseseră În largul mării. Ceremonia putea Începe. Marie se apropie de cele două sicrie pe care tatăl ei le urcase la bord și Îl ajută să le dea drumul În apă. Era dorința lui Loïc să fie scufundat În mare după moartea sa, desigur că asta ar fi fost și dorința lui Nicolas dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dorința lui Nicolas dacă viața i-ar fi dat timp să se gîndească la sfîrșit. Din dragoste pentru ei, tînăra polițistă era gata să Încalce legea. Cu mîna În mîna tatălui ei care mormăia În bretonă rugăciunea pentru marinari, privi sicriele Îngreunate de lest care se afundau Încet În apele adînci. Bulele de aer plesniră la suprafața apei, apoi se răriră pînă dispărură cu totul. Marea Își reintrase În drepturi. La Întoarcerea la Lands’en, Marie află că logodnicul ei, Christian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mult paloarea. - Ar fi fost bine să rămîi la castel Împreună cu PM, tată. Întoarse o privire mînioasă spre cei doi polițiști care asistau la deshumare. - Asta e pur și simplu profanare. Era cald, cu toate astea Marie se Înfioră contemplînd sicriul așezat pe două suporturi. Stejarul de culoare deschisă rezistase destul de bine trecerii anilor, dar mînerele din alamă se Înnegriseră. La fel placa gravată cu numele de Erwan de Kersaint (9 aprilie 1944-12 februarie 1962). Faxul din Dublin sosise În ajun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ritualice. Vă las să trageți concluzia care se impune. Lucas Îl privi cu atenție pe Arthus. Privirea de un albastru spălăcit pe care i-o transmisese lui Erwan. Remarcă o infimă străfulgerare. Frica. Frica În fața morții. - Stupoarea lui la vederea sicriului gol nu era simulată, murmură Marie, urmînd din ochi silueta gîrbovită care se Îndepărta. - Răzbunarea lui nu s-a terminat. Vorbesc de Ryan, preciză Lucas. Dacă n-a vrut ca familia lui să știe cine este, asta Înseamnă că Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ar fi putut justifica desfășurarea trupelor de jandarmi. Armelle nu gustă deloc ironia vorbelor lui. Nu-i venea nicidecum să glumească. Mai ales după povestea cu cimitirul. PM făcu ochii mari cînd află că trupul lui Erwan nu era În sicriu. Apoi un zîmbet Îi descreți fața. - Afurisitul de frate-meu! Întotdeauna i-a plăcut să facă pe interesantul! - Ești sigur că te simți bine, PM? Îl Întrebă Armelle Îngrijorată. - Niciodată nu m-am simțit mai bine. - E desigur bucuria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încă urme de umiditate, devine apoi fieful acarienilor, care-i sug și ultimele scursori. Odată uscat și mumificat, Încă mai găzduiește paraziți: larve de atagene și anthrene, viermi de Aglossa cuprealis și de Tineola bisellelia. Acestea Încheie ciclul. Bruno revedea sicriul bunicului, de un negru frumos și profund, cu o cruce de argint. Era o imagine liniștitoare, chiar fericită; bunicul se simțea desigur bine, Într-un sicriu atât de somptuos. Mai târziu, avea să afle de existența acarienilor și a larvelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
anthrene, viermi de Aglossa cuprealis și de Tineola bisellelia. Acestea Încheie ciclul. Bruno revedea sicriul bunicului, de un negru frumos și profund, cu o cruce de argint. Era o imagine liniștitoare, chiar fericită; bunicul se simțea desigur bine, Într-un sicriu atât de somptuos. Mai târziu, avea să afle de existența acarienilor și a larvelor cu nume de starlete italiene. Totuși, chiar și acum, imaginea sicriului bunicului rămânea o imagine fericită. Bruno o revedea apoi pe bunica În ziua sosirii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de argint. Era o imagine liniștitoare, chiar fericită; bunicul se simțea desigur bine, Într-un sicriu atât de somptuos. Mai târziu, avea să afle de existența acarienilor și a larvelor cu nume de starlete italiene. Totuși, chiar și acum, imaginea sicriului bunicului rămânea o imagine fericită. Bruno o revedea apoi pe bunica În ziua sosirii lor În Marsilia, așezată pe un cufăr În mijlocul bucătăriei pardosite cu gresie. Între dale fojgăiau gândaci. Probabil atunci s-a tulburat mintea bunicii. În răstimp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
facă despre ea o imagine exactă. Michel văzuse cadavrul bunicii cu douăzeci de ani În urmă, o sărutase pentru ultima oară. Cu toate astea, de la prima privire, fu surprins de ceea ce descoperea În groapa deschisă. Bunica fusese Îngropată Într-un sicriu; dar În țărâna proaspăt răscolită nu se vedeau decât bucăți de lemn, o scândură putredă și niște chestii albe mai puțin distincte. Când Își dădu seama ce avea În fața ochilor Își Întoarse brusc capul, silindu-se să privească În direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]