4,200 matches
-
Institutul de Etnografie și Folclor din București. A fondat, în 1935, împreună cu Dumitru C. Amzăr, Ion Ionică și I. Samarineanu, revista „Rânduiala”. Deși a publicat și poezie (Gând și cântec, 1939, Colina lacrimilor, 1943) și eseuri (Preludii, 1940, Îndemn la simplitate, 1941), B. s-a afirmat cu autoritate ca sociolog și etnograf. Participant la campaniile monografice organizate și conduse de D. Gusti, el practică o metodă concretă și experimentală. În studii, evită metoda comparată, considerând-o prematură. Civilizația română sătească. Ipoteze
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
Nunta în Țara Oltului (1967) și Moartea și înmormântarea în Gorjul de nord (1998) sunt expresia cea mai elocventă a metodei concrete de cercetare. SCRIERI: Gând și cântec, București, 1939; Pași în singurătate, București, 1940; Preludii, București, 1940; Îndemn la simplitate, București, 1941; Timpul la țăranul român. Contribuție la problema timpului în religie și magie, București, 1941; Moldovă tristă, București, 1941; Colina lacrimilor, București, 1943; Firide literare, București, 1944; Maramureșul, țară românească, București, 1944; Civilizația română sătească. Ipoteze și precizări, Craiova
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
înaintând inovator în cel al „ficțiunii critice”, după cum își subintitulează B. unul dintre volumele proprii. În O slăbiciune pentru pisici (1997), viața creatorilor de literatură este studiată laolaltă cu textele. Îngrijește mai multe antologii, printre care și una notabilă prin simplitate și reprezentativitate, Mica antologie a poeziei române (1998), cuprinzând 66 de nume, de la moderniști până la optzeciști. SCRIERI: La noapte, pe strada Toamnei, București, 1993; Doamna Ovary (dicționar antologic), București, 1993; O slăbiciune pentru pisici, București, 1997; Păcatele tinereților, Constanța, 1999
BOERESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285780_a_287109]
-
mare lucru să simplificați și să armonizați energiile predominante în spațiile publice, dar, cu siguranță, vă puteți controla propriul spațiu privat în care locuiți. Grădinile și decorațiunile interioare Zen din Japonia sunt menite să liniștească și să golească mintea, imprimând simplitatea și armonia lor naturală asupra sistemului energetic uman, îndepărtând, astfel, artificialitatea și complexitatea gândirii umane și permițând vidului să apară în mod natural în minte. Deși pare spartană, o cameră goală este plină de potențiale revelații și de energie, atunci când
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
în albumele mai vechi, cu zâmbetul pătruns de vraja misterioasă a lui „petite pomme”. Apoi, cu vârsta, în albumele din ce în ce mai noi și mai apropiate de vremurile noastre, expresia aceea se estompa, nuanțându-se cu un văl de melancolie și de simplitate. Femeia aceea, franțuzoaica aceea rătăcită în imensitatea înzăpezită a Rusiei, era cea care le învățase pe celelalte cuvântul care te face frumoasă. Bunica mea din partea mamei... Se născuse în Franța, la începutul secolului, în familia lui Norbert și Albertine Lemonnier
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
neînlocuit pentru echilibrul psihic al curții. Gavrilici devenise un adevărat personaj, un tip, o curiozitate - purtătorul de cuvânt al destinului imprevizibil, schimbător, atât de drag sufletului rus. Și, deodată, franțuzoaica aceea cu privirea liniștită a ochilor ei gri, elegantă în ciuda simplității rochiei sale, subțirică și atât de diferită de femeile de vârsta ei, băbuțele pe care el tocmai le alungase de pe stinghia lor. Într-o zi, vrând să-i spună Charlottei ceva mai mult decât un simplu bună ziua, a tușit ușor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un drum înghețat - doar un cap, cu ochii deschiși, sticloși. Cel mai rău era că instantaneele acelea nu rămâneau nemișcate. Fotograful își strângea trepiedul, iar țăranii ce părăseau cadrul fotografiei - a cumplitei fotografii cu canibali - reîncepeau să trăiască în derutanta simplitate a gesturilor zilnice. Da, continuau să trăiască! O femeie se apleca spre copil și își recunoștea în el fiul. Și nu știa ce să facă cu acel bătrân-insectă, ea, care se hrănise timp de câteva săptămâni cu carne de om
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pipăi cu degetele mele luciul pielii ei bronzate, am simțit o fericire nemaiântâlnită și fără nume. Exista masa aceea din scânduri grosolane, instalată la marginea unei păduri. Soarele și mirosul ultimelor zăpezi refugiate în obscuritatea desișurilor. Totul era de o simplitate divină. Și luminos. Ca trupul acela cu feminitatea lui încă distrată. Ca dorința mea. Ca ordinele instructorului. Nici o umbră din trecut nu tulbura limpezimea acelui moment. Respiram, doream, executam mașinal comenzile. Și, cu o plăcere de nespus, simțeam cum mi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mă asurzise. Țârâitul neîncetat din urechile mele, jerbele irizate ale soarelui din genele mele, mirosul sălbatic al pământului sub trupul meu - eram în culmea fericirii. Căci, în sfârșit, reveneam la viață. I-am găsit un sens. Să trăiesc în fericita simplitate a acestor gesturi ordonate: să trag, să merg în rând, să mănânc din gaméle de aluminuiu păsat de mei. Să mă las purtat de o mișcare colectivă dirijată de alții. De cei care cunoșteau obiectivul suprem. Cei care, cu generozitate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
foarte puțină atenție. Ca și cum prezența mea nu ar fi tulburat cu nimic atmosfera acelei seri obișnuite din viața ei. Din când în când, îmi întâlnea privirea, îmi zâmbea și chipul ei se voala din nou. Cina m-a surprins prin simplitatea ei. Nu am primit nici „lapte de pasăre”, nici alte bunătăți din copilăria noastră. Cu stupoare, îmi dădeam seama că feliile acelea de pâine neagră, ceaiul acela chior erau hrana obișnuită a Charlottei. După ce am mâncat, o așteptam pe balcon
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
era credincioasă sau devenise de-a lungul acelei așteptări) să-i fie ținut fiul la spital încă o săptămână, încă trei zile... A fost ucis la Berlin, chiar în ultimele lupte. Deja pe străzile Berlinului... Îmi povestea asta cu multă simplitate. Chiar și lacrimile ei erau simple când își evoca rugăciunile... Și știi de ce mi-a amintit povestea ei? De un soldat rănit din spitalul nostru. Îi era frică să se întoarcă pe front și, în fiecare noapte, își rupea coaja
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
atât de mult, să poată deveni a ei. Și îl iubește încă. După toți anii aceștia fără el. Îl iubește în stepa asta nocturnă, în imensitatea asta rusească. Îl iubește...” Dragostea mi-a apărut din nou în toată dureroasa ei simplitate. Inexplicabilă. Inexprimabilă. Ca și constelația care se oglindea în ochiul unui animal rănit, în mijlocul unui deșert acoperit de gheață. Hazardul unui lapsus a fost cel care mi-a revelat o realitate derutantă: franceza pe care o vorbeam nu mai era
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe care o capătă vinul vechi. Limba aceea supraviețuise viscolelor siberiene, arsurii nisipurilor din deșertul Asiei Centrale. Și răsună încă pe malul acestui râu, în mijlocul stepei nesfârșite... Abia atunci i s-a înfățișat privirii mele singurătatea acestei femei în toată simplitatea ei sfâșietoare și cotidiană. „Ea nu are pe nimeni cu care să vorbească, mi-am spus eu cu stupefacție. Nimeni cu care să vorbească franțuzește...” Am înțeles brusc ce puteau să însemne pentru Charlotte acele câteva săptămâni pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu o politețe apăsată, care, prin formulele ei desuete, împrumutate din franceză, după cum știam bine, îi impresiona întotdeauna pe ruși. Bărbatul a ezitat o secundă, apoi a plecat, cu un aer vizibil descumpănit. Ne-a adus o mâncare surprinzătoare prin simplitate: o farfurie cu o duzină de rondele de salam, un castravete mare, murat, tăiat în felii subțiri. Dar, mai ales, a pus în fața noastră o sticlă cu vin. Niciodată nu cinasem așa. Până și chelnerul și-a dat parcă seama
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
portiera de mână. Șoferul s-a obosit să coboare geamul și mi-a trântit o înjurătură. Îl vedeam strâmbându-se, dar vorbele lui ajungeau la mine cu o ciudată încetineală pufoasă. În aceeași clipă, un gând m-a uimit prin simplitatea lui: „Uite ce-mi trebuie. Izbitura asta, ciocnirea asta cu metalul, dar mult mai violentă. Izbitura asta care mi-ar zdrobi capul, gâtul, pieptul. Izbitura asta și liniștea imediată, definitivă”. Câteva fluierături au străpuns pâcla febrilă care îmi ardea obrajii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în care să mi-l pot imagina pe copil în viață. Moartea unei ființe cu mult mai tinere decât mine repune în discuție întregul univers. Mă reped spre Charlotte. Ea îmi ghicește spaima și îmi spune un lucru uimitor prin simplitatea lui: «Mai știi că astă-toamnă am văzut un stol de păsări călătoare? - Da, au zburat deasupra curții, apoi au dispărut. - Așa e, dar ele continuă să zboare, undeva, în niște țări îndepărtate, numai că noi, cu vederea noastră prea slabă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prin câteva cuvinte banale. Trebuia să obțin repede pașaportul franțuzesc, să merg la Saranza, să vorbesc mai multe seri de-a rândul cu Charlotte și să o aduc la Paris. Vedeam cum se îndeplinesc toate aceste gesturi într-o fulgurantă simplitate de vis. Apoi, brusc, imaginea se tulbura și mă pomeneam din nou într-o magmă lipicioasă, care îmi împiedica mișcările - Timpul. Dosarul pe care mi se cerea să-l întocmesc m-a liniștit: nici un document imposibil de găsit, nici o capcană
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
însemnătatea deosebită a relațiilor personale în viata femeilor (Allport). Minkowschi citează următoarele alterări ale expresiei: 1) tulburări ale mimicii; 2) pseudoexpresii (fenomene fără semnificație explorabilă fără context coerent - râsul, plânsul pseudobulbar); 3) manierismul (în care mijloacele de expresie le lipsește simplitatea și naturalețea); 4) teatralismul (în care autenticitatea este dubioasă - dominând facticele); 5) verbalismul. Cu aceste alterări vine încontact nu numai medicul psihiatru ci și medicul din orice cabinet de consultații sau de la patul bolnavului. Încercările de a sistematiza fiziognomia, după
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
păzească a nu se împiedica trecerea norodului. Între aceste june și elegante femei pe care atât cochetăria cât și curiozitatea le aduseră pe la balcoanele Toledei, o fetișoară de cinsprezece ani cel mult se deosebea prin toaleta sa de o întreagă simplitate și foarte cu gust, și mai cu deosebire prin serbezimea feței sale, ce dovedea vreo durere prematurată în năuntrul sufletului ei. Părul cel negru ce îi cădea pe umerii cei albi, talia-i răsărită și aerul tot melanholic arăta îndestul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
El numără dar la lărgirile superflue a unui stat pe poeții, pe rapsozii, pe actorii, pe danțatorii, De republ., 2, pag. 373. Întrucât voia dar Plato prin republica sa a fi stavilă la irumperea corupțiunei și de-a rechema la simplitate veche a moravurilor, trebuia să esileze tot așa orce iritațiune pasionată ce putea influința asupra sufletului, precum și destinațiunea de la sine la o activitate a vieței. Pentru că răul în genere a ieșit din subiectivitatea devenindă liberă, de aceea această trebuia (reprimată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deja frumoasa viață greacă în nemijlocita sa productivitate. Cele ce se produsese în regiunea poeziei, mai mult dintr-un instinct creator și dintr-o intuițiune poetică înrădăcinată în spiritul poporului, le supuse abia Aristotele criticei de arte și contrase în simplitatea cugetărei legea ce se manifestase în aceste creațiuni superbe. În timpul nostru, în care nu se mai dă în neci un ram de activitate artistică o acțiune (Schaffen) cum am zice naivă, pentru că antiteza gigantică dintre a cugeta și a fi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
chemări pentru artea dramatică va rămânea totdeauna efectul însuși. Cu reflexiunea numai, și de-ar fi ea cea mai ingenioasă, nu poți produce odată pentru totdeuna efectul deplin a unei opere de arte - așadar, daca reflexiunea nu e conținută în simplitatea vieței nemijlocite, efectul e neajuns. Acest act însă este întotdeuna asupra a orce reflexiune și a orce conștiință; e un salt cualitativ care coprinde suma întreagă a mijlocirilor într-o unitate concretă. Cu calculul mințiii creezi tot așa de puțin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de bine și rădăcina pronunției spurii. Aicea-i lucrul de căpetenie de-a nimeri tonul fundamental al simțământului și de-a-l reproduce sub o formă nepretențioasă. Pentru asta sânt cu deosebire potrivite micele cântece ale lui Gothe, cari răpesc prin simplitatea și naturalitatea lor și a căror suflet consistă parte într-un abandon cătră ființa iubită, parte din simțământul naturei. Cititorul prin studiul lor va putea să câștige cu deosebire declamațiunea bine esecutată și nuanțată până-n detalii a unei singure simțiri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trebuință elementul muzical din rime, greutățile în ritm și compozițiune create cu intențiune de poet, refrenul se revine întotdeuna cu o altă acompaniere, jocul cu sunetul și temeritatea în formarea vorbelor. Declamațiunea acestei speții de poezii, pusă-n față cu simplitatea declamațiunii poetice a speției întîi, e un contrast și am putea s-o numim, împrumutînd o espresiune muzicală, cu terminul de declamațiune figurată, și într-adevăr aicea virtuozitatea vocei se silește a ajunge bogăția formelor poetice și a dispune liber
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un moment, pentru ca-n ea să se prezinte vederei intuitive unitatea simțământului; însă prin ea totuși pătrunde deja elementul dramatic. Așadar: începem cu acele romanțe și balade simple în cari elementul epic al narațiunii e încă subordonat și în care simplitatea simțirei fundamentale cere a fi reprodusă printr-o declamațiune tot așa de ne-mpodobită și depărtată de orce lux retoric, apoi trecem la acele în cari cugetarea fundamentală e cu deosebire de-o natură etică, cugetare care pe de-o parte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]