2,658 matches
-
și grav. Am înfășurat-o la loc în hârtia ei și am rămas o vreme, năuc, în piața a cărei tăcere-mi dădea vertije. Și deodată-ncepu să fulguie. În lumina dulce a singurului bec din scuar, atârnând, violet și singuratic, de stâlp, fulgii se îmbulzeau mai repede, apoi mai încet, alburii la intrarea în globul difuz de lumină, aproape negri la mijloc și din nou alburii spre pământ. Simțeam atingerea lor invizibilă pe buze și pe gene, pe când la două-trei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
jos, alburiu. În chipul statuii de care mă sprijineam am recunoscut-o pe mama. Când unul dintre ouăle înlănțuite de ghirlande de calcar de pe acoperișul meu a pleznit, cu un zgomot care a sunat sec în liniștea străbătută de troleibuze singuratice a nopții de iarnă, și când un fetus translucid, cât un câine, s-a târât afară, bîțîindu-și capul umed și fără ochi, când jugulara statuii mamei a început să pulseze, am luat-o la fugă spre deschiderea pe unde ieșisem
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
însuși, învelindu-mă ca o gogoașă de mătase sau ca fâșiile unei mumii pestrițe. Și până și eu, fluturele mumificat, eram doar un motiv ce-mpestrița cu lâna sângelui meu canavaua. La intrarea în labirint veghea Anca, în donjonul ei singuratic, cu țeasta ei tatuată acoperită de păr, așa cum templele mayașe pline de crotali zac în junglă și-n Ernst. O lună plină, imensă, le mai îngălbenește uneori treptele. Ochii albaștri ai Ancăi aveau să rămână singura constantă a vieții ei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ochilor celor de pe băncile de lemn înnegrite de fum. Prin începutul de înserare, tramvaiele se-ncrucișau în piață clopoțind asurzitor. Tătica și fetele ieșiră din cârciumă la cinci după-masă și-o luară pe jos, pe Mihai Bravu, se-ncîlciră în mahalale singuratice, cu cârduri de copii jucând poarca pe caldarâm sau căutând prin noroaie, până ajunseră la casa Rădiței, unde-au înnoptat. Nenea, Florea, era pe frontul rusesc și Rădița, mică negustoreasă cu o prăvălie în care nu intra nimeni, în ciuda frumoasei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tu neavând vreme să-ți ferești ochii la timp, și ră-mînînd - tu, încă o fecioară cu vise romanțioase - pe retine cu tija aceea roză, neputând să ți-o scoți din minte și plângând apoi o noapte-ntreagă pe patul tău singuratic), măcar aerul mirosea a odicolon și-a havană... Aveam și micile mele orgolii și satisfacții: mi se părea că toată lumea mă admiră când, cu un gest rapid și decis, reușeam să opresc liftul exact în dreptul palierului, nici un milimetru mai sus
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la picioarele mulajului de ghips și țipând din toate puterile. Am continuat să strig, congestionat și cu lacrimile udîndu-mi fața și gâtul, până când am ieșit pe poarta spitalului, printre frunze îngălbenite și funigei. Am așteptat mult tramvaiul într-o stație singuratică. Suspinam încă și genele nu mi se uscaseră de tot când l-am văzut venind, roșu, cîătinîndu-se pe șine, ca un gândac obosit. Poate că în miezul miezului acestei cărți nu se află altceva decât un urlet galben, orbitor, apocaliptic
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mijlocul discului pe care ne aflam. Oul se rotea greoi în jurai axei verticale, arătând mereu alte canale, alte mări uscate și alte continente, aruncând alte jerbe de foc și resorbindu-le în pântecul de albuș și de gălbenuș. Navigator singuratic, creierul se apropia de soare, alunecând parcă pe un pliu subliminal, pe un tub de ghidaj ascuns în altă dimensiune. Era acolo, neauzită, dar simțită cu tot corpul, o șoaptă, mai densă decât organul ce-o percepea, acea șoaptă din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lărgiți de otrava macului apucau o muiere, îi azvârleau un sac pe față și-i frângeau apoi șalele până-n zori. Fetița venise pe lume-n Tîntava, pe când satul abia dacă număra douăzeci de bordeie, dintre care unul era biserica. Crescuse singuratică, fără frați și surori, de la trei ani se dusese cu vaca la pășune și de la cinci dăduse drumul la caloiem pe apa Sabarului: coșciuge micuțe de lemn cu un om de lut în ele, având pe piept o lumânare aprinsă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
streinu-ăsta plin de parale? Frosica nu avea îndoieli, așa că-ncepu să facă mii de fițe și mofturi, să-și țuguie buzele rujate-n inimioară și să-și arate albul ochilor, să-și îndrepte grațios trupul ca să-i vadă bărbatul cel singuratic mijlocelul de viespe. Proprietăreasa nu se lăsă nici ea mai prejos. Nu avea, în definitivi decât (și aici, ca de obicei, nu rosti nici măcar în gând adevăra ta cifră a anilor) treizeci și cinci, ba chiar numai treizeci de ani,! și mulți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
total încremenite, în afara unei înfiorări aproape nevăzute a solzilor de peruzea, fiarele erau fără putință de tăgadă vii, și limbile elastice, umede, șuierătoare le lunecau uneori din boturi, mirosind cu vârfurile ascuțite spătarul caprei și surtucul vizitiului. Pe tron stătea singuratică o femeie cu fața dată cu pudră de marmoră. Pudră de marmoră avea și pe piept, și pe brațele rotunde. Buclele-i erau ca săpate în calcar și curgeau în inele de piatră până spre mijloc. Un peplum de pânză
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
erupții ale viziunii în rest, când mă aștept mai puțin, în troleibuz sau când privesc pe fl reastră? De unde cartierele complet necunoscute, desenate atât de limpede încît aș putea descrie fiecare clădire ce mărginește acele piațete triunghiulare, străbătute de cîte-o singuratică șină de tramvai? De unde statuile? Femeia de piatră din centrul pieței oale și vaste, plutind, culcată pe spate, la un metru deasupra soclului impozant de porfir. Siamezele lipite în zona șoldurilor, cranii hidrocefalice. Casa cu fațadă scorojită, având deasupra intrării
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vechi cuib de viespi, pustiu acum, pe care-l desprinzi de sub un acoperiș mirîndu-te cât e de ușor. Azi deja nici urma locului unde-a fost nu mai există, și dacă-i adevărat ce se zvonește, după dinamitarea și ruinarea singuraticului mădular de ciment nici un bărbat din oraș nu a mai fost, câteva zile, viril și erect. În mii și mii de dormitoare nenorocite din marele ghetou de prefabricate, în chilii unde abia încape un pat, cu carpete pe pereți, tablouri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cîte-o sofa înflorată, la umbră, sau desfăcând ziare jegoase pe mesele nou-nouțe puse pe asfalt și mâncând, sub balcoane, roșii cu brânză și ouă fierte pe ele. De deasupra tablei le zâmbea tovarășul Gheorghe Gheor-ghiu-Dej, cu fața lui de unchiaș singuratic. Când vorbeau, în clasă, despre eroii clasei muncitoare și despre comuniști, tovarășa îl dădea mereu exemplu de luptă și abnegație. Nu se știa însă prea bine ce făcuse, în afară de faptul că era conducătorul țării. La defilările de 23 August și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ndreptau și deschideau și ei petale de flacără până când, propulsată de jeturile incandescente, casa se ridica încet către cer, ivind din pământ fundații prelungi și însoțită ca o meduză de franjurile cablurilor electrice și ale țevilor de canalizare. Măreață și singuratică, plutea zvâcnind deasupra orașului până ce se topea în adâncul insondabil al bolții, între primele stele. A doua zi casa era iarăși la locul ei, ca și Soile, ca și Herman, care, strângând în pumni mereu aceleași două bare de fier
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dăduse, o colonie ieftină pentru după ras, îl împiedicase câteva seri la rând să simtă mireasma uleioasă de regina-nopții pe care Soile o-mprumutase pe ascuns (avea să afle el mai tîrziu) de la mama ei, al cărei budoar de femeie singuratică adăpostea un număr surprinzător de flacoane și creme, rimeluri și rujuri, clești de curbat genele și seringi de umflat buzele cu parafină, droturi pentru făcut bucle, pensule pentru pudrat obrajii, rețele pentru prins părul, precum și șifoniere-ntregi de lenjerie intimă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
petreceau noaptea cele două femei?), Herman mai rămânea, uneori, în grădina năpădită de bozii și de scaieți, privind groapa dezolantă unde fusese fundația casei. Pe stradă mai trecea cîte-un tramvai, clopoțind către intersecție, cîte-o patrulă de miliție, câte un vagabond singuratic. Cîte-o somnambulă goală, cu părul buclat înăturînd asfaltul de praf și de flori risipite de liliac. Groapa era grosolană, cu margini de pământ pline de pupe de cărăbuși, cu țevi smolite traversînd-o ca niște rădăcini de copaci. Fundul nu i
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din pasajul Maccî, și tot vis fusese rătăcirea ei, de mână cu Costel, prin trista și senzuala primăvară bucureșteană, când, după ce ieșiseră de la film, se îndreptaseră cu vestmintele fluturând în vânt spre zona din spatele bulevardului, unde se-nălța încă edificiul singuratic al casei liftului unei clădiri inexistente. Și vis fusese prizoniera mare și goală a liftului, cu fluturele ei cât o lebădă-n brațe și cu mersul ei grațios, cea care o privise-n ochi pe biata țesătoare și-i spusese
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
deasupra râului și se-nșiraseră pe balustrade, așteptând turiștii ca să le coboare din zbor pe cap și pe umeri, somnolau acum pe apa ce frângea umbre colorate de șlepuri, urcând și coborând o dată cu valurile. Gara se zărea departe, spre stânga, singuratică, masivă și-nchisă-n propriile ei contururi. Nimic nu făcea concurență solemnității ei cam prea terestre totuși, decât niște depozite negre ce se vedeau și mai în spate, pe malul Ij-ului. Tot spre stânga, cupola marelui dom, ciudată înmuiere a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
amesteca în lumea cea mare, unde-i va fi dat să-l vadă pe Victor, să fie parte din povestea lui și să-mpingă mai departe uriașul roman al realității, scris cu litere de clădiri reflectate-n canale, de femei singuratice-n fața unui pahar de Dubonnais, de oameni-statuie împietriți pe cheiul Amstelului, de poduri ce-și ridică-ncet aripile spre norii întrolocați, lăsând să treacă șlepuri și vaporașe... Mircea și Victor, ghemuiți, unul cu capul la picioarele celuilalt, ca semnul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care nu veniră. Sub sacoul subțire cămașa-i era acum udă leoarcă. Coca dispăru din vitrină și, după o clipă, ieși-n stradă înfășurată-ntr-un kimono verzui. Bărbații îi arătară un respect ciudat, neobișnuit, grotesc aproape pe acel chei singuratic, de parcă prostituata ar fi fost preoteasa cine știe cărui cult străin. Coborîră-mpreună spre apele negre, trecură un pod, se-nfundară, sub stele, într-o rețea de străduțe semănând cu labirinturile din laboratoarele de fiziologie, unde e testată memoria cobailor. Aici nu mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și nașterea aparțin acestei lumi și ne lipesc mai strâns de această peliculă. Dar viermii care sîntem în grosimea timpului, cei ce au drept cap embrionul și drept coadă muribundul, pot simți dintr-o dată feromonii cumpliți ai Dumnezeirii. Sânt vezicule singuratice venind perpendicular din miezul trandafirului, străbătîndu-i petalele, refractîndu-se-n retinele sale groase, înfășurate strâns una-n alta. Sânt atât de rare, încît aproape că nu-i cu putință să se-ncîlcească vreuna în enormele noastre antene penate, dacă asta nu ne e
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în două trupurile a doi războinici. Purtau armuri dintr-un metal bizar și moale și aveau tatuaje pe tot capul, care era epilat. Până să înțeleagă ce anume se întîmplă, alți cinci războinici muriră încercînd să îl doboare pe călugărul singuratic ce răsărise în spărtura obținută atât de greu. Un zgomot metalic îi atrase atenția lui Rim. Undeva, în stânga, la mai bine de o sută de metri, un tun cu proiectile explozive se pregătea să tragă din nou. Păși dincolo de zid
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sută de asemenea proiectile. Căzuseră ireal de repede de pe caii care continuaseră să alerge, câțiva dintre ei ajungând chiar să fie prinși de Mas. Animalele se prăpădiseră însă în vadul de sub un pod dărâmat, acolo unde îi atacase un trăgător singuratic. Mos îl văzuse o secundă prea târziu și raza laser tăiase picioarele tuturor celor patru cai pe care îi luaseră. Mas era de părere că avuseseră noroc. Știind o parte din ceea ce avea să le rezerve viitorul, Kasser nu se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ar fi putut trage asupra lui cu gloanțe-căută-toare, dar se dovedi că locuitorii orașului erau doar niște pungași de rând, care nu aveau habar nici cine este și nici ce trebuie să facă, ci își încercau norocul cu un trecător singuratic. Când semnalul de la stația orbitală deveni atât de puternic încît piuitul său pătrunzător ajunse să îi întrerupă firul gândurilor, Rim văzu că în fața clădirii în care se afla containerul cu austral îl aștepta o întreagă armată. Erau și multe femei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Benedict se străduia să își ducă la bun-sfîrșit îndatoririle și evita să îl privească în ochi. Când făcuseră, în prima zi, o pauză pentru a-și împărți mâncarea, Stin se trezise că rămăsese singur. Stătea sprijinit de trunchiul unui copac singuratic, la adăpost de arșița neobișnuită a soarelui. Știa că jinduiau cu toții la locul lui și îi invită să se înghesuie în răcoarea relativă. Clătinaseră politicos din cap. Într-un târziu, ieși și el de sub copac și se așeză la soare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]