3,912 matches
-
Prăpastia în care căzusem era deosebit de adâncă și mă frământam acolo în abisul de dincolo de realitate. Am citit cu atenție ultima ei scrisoare, căutând vreun indiciu, dar totul a fost zadarnic. Viața mea nu era nimic altceva decât un complot sinistru, înspăimântător. Dincolo de puterea mea de a iubi, se trezise în mine acum puterea de a urî. O uram pentru prefăcătoria ei, pentru șiretenia și rolul pur gratuit pe care îl interpretase. Pentru o clipă ochii mi s-au umezit, o
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Karin din liceu, poate chiar în sens biblic. Îl tot întreabă pe Mark de soră-sa. De parcă „poliția“ n-ar ști de schimbare. Ce mai face sora aia a ta? E tare drăguță. Mai e în oraș? E cuplată? Cam sinistru: tipul ăsta mare în uniformă, care își întinde antenele ca să vadă cât de multe bănuiește Mark. Mark evită întrebările fără să se vâre și mai tare în belea decât până acum sau, cel puțin, așa speră. Dar inspectorul Fagan e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
floare-de-foc și s-o facă chiar acolo, ca vertebratele inferioare. —Ei bine, spune el. Se pare că prietenul tău Daniel a reușit să atragă atenția Consiliului pentru dezvoltare. Nu-i nevoie să adauge: „Și pe a mea“. Zâmbește - zâmbetul lui sinistru, exagerat. Zâmbetul e așa de tipic Karsh, încât ea nu se poate abține să-i răspundă cu un zâmbet. —Ai dat de gol toată șmecheria. Ai turnat cam tot ce ți-am spus eu în particular. Bine, poate nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
punea și Gosseyn cu aceeași îngrijorare. Vru s-o liniștească, dar se abținu. Nu avea de gând deloc să îl lase pe Jurig să ducă la bun sfârșit amenințările lui sângeroase, dar nu trebuia să uite că dincolo de aceste ziduri sinistre se ascundea un observator isteț și că acțiunile și mișcările cele mai mărunte erau evaluate și analizate cu mare atenție. - Poți face ceva? întrebă ea, sau Discipolul își face griji degeaba în privința dumitale. - Eu aș vrea să știu, răspunse Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
te simți singură. Eu, unul, mă simt. Nu-i răspunse. — Povestește-mi ceva despre lumea de dinaintea venirii tale aici. — Era ca aici. Nu era. — Ai grijă! Ți-e teamă de trecut. Dacă ți-aș spune ce știu, ai înnebuni. — Aluziile sinistre nu mă mai sperie acum. Nu-mi mai pasă de trecut și viitor, nu vreau s-aud decît niște cuvinte banale și prietenești. — O, te cunosc, Thaw, știu totul despre tine, despre copilul isteric, adolescentul sîrguincios, violatorul crud, despre tăticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Regaining of the Metropolis of the World; or the losing and taking agin of the town Mansoul. BURNS, ROBERT Raționalismul liric și uman al lui Robert Burns nu a influențat această carte în nici un fel, ceea ce este un lucru mai sinistru decît oricare altul expus prin simpla atribuire de surse. Vezi și Emerson. CARLYLE, THOMAS Cap. 27, par. 5. „Nu pot crede“, etc este un Plagin al tînărului înțelept din Ecclefechan care își întreabă mama: „S-a pogorît Sfîntul Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-l fi auzit. ― Mi se pare că-mi amintesc acum de acest sistem. Locuitorii sunt foarte sângeroși, dacă nu mă înșeală memoria. Chiar în acest moment au loc dezordini grave sau a izbucnit un fel de război. Și încheie surâzând sinistru: ― Vom solicita permisiunea de a restabili acolo ordinea. Sunt convins că delegații Ligii nu se vor opune. 28 Întunecat, Gosseyn își privi inamicul intrând în cameră. Și acesta era Thorson din păcate, nu Crang. Să fi fost Prescott, și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
desigur bănuiești, acestea acum nu mai au nici o valoare. Se opri, cu aerul unui om care se pregătește să dezvăluie o mare taină. ― Toate aceste tratate au fost rupte în mod deliberat. Se sprijini mai solid pe picioare și adăugă, sinistru: ― Enro s-a săturat de visele himerice ale Ligii. Vrea războiul la scara universului și mi-a dat în mod expres ordinul de a extermina populația non-A de pe Venus, act jucând rolul de provocare deliberată. Și încheie pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
punea și Gosseyn cu aceeași îngrijorare. Vru s-o liniștească, dar se abținu. Nu avea de gând deloc să îl lase pe Jurig să ducă la bun sfârșit amenințările lui sângeroase, dar nu trebuia să uite că dincolo de aceste ziduri sinistre se ascundea un observator isteț și că acțiunile și mișcările cele mai mărunte erau evaluate și analizate cu mare atenție. - Poți face ceva? întrebă ea, sau Discipolul își face griji degeaba în privința dumitale. - Eu aș vrea să știu, răspunse Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
-l fi auzit. ― Mi se pare că-mi amintesc acum de acest sistem. Locuitorii sunt foarte sângeroși, dacă nu mă înșeală memoria. Chiar în acest moment au loc dezordini grave sau a izbucnit un fel de război. Și încheie surâzând sinistru: ― Vom solicita permisiunea de a restabili acolo ordinea. Sunt convins că delegații Ligii nu se vor opune. 28 Întunecat, Gosseyn își privi inamicul intrând în cameră. Și acesta era Thorson din păcate, nu Crang. Să fi fost Prescott, și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
desigur bănuiești, acestea acum nu mai au nici o valoare. Se opri, cu aerul unui om care se pregătește să dezvăluie o mare taină. ― Toate aceste tratate au fost rupte în mod deliberat. Se sprijini mai solid pe picioare și adăugă, sinistru: ― Enro s-a săturat de visele himerice ale Ligii. Vrea războiul la scara universului și mi-a dat în mod expres ordinul de a extermina populația non-A de pe Venus, act jucând rolul de provocare deliberată. Și încheie pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pe firavul Nelu, mereu suferind), ne ajutăm una pe alta. Nu spălatul e cel mai greu, ci uscatul. Nu poți sta prea aproape de cămin, încă din școală ni se povesteau cazuri cu fete care au luat foc în felul ăsta sinistru. Am mai avansat cu Vanity Fair, am terminat aseară și capitolul LIX, și nu pot să spun în ce hal m-a iritat felul în care se milogește major Williams: „Only let me stay near you and see you often
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
membri ai Consiliului și câțiva dintre funcționarii superiori îi considerau ascensiunea prea rapidă și câtuși de puțin în interesul Arsenalelor. Era socotit de către unii un personaj misterios, chiar dacă cei ce-l criticau nu se gândeau la nici un fel de conotații sinistre. Nimeni nu punea de fapt la îndoială verdictul favorabil pe care i-l dăduse mașina de evaluare Pp, ceea ce, uneori, îl cam nedumerea. Se hotărî ca la o dată ulterioară să cerceteze mai bine această mașină și să descopere de ce oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
care nu puneau nici un fel de întrebări. Cayle păși de pe pasarelă pe solul planetei Marte și se opri involuntar. Pământul era tare ca piatra. Răceala lui de gheață îi pătrundea prin tălpi, străbătându-i parcă și măduva spinării. Privea înmărmurit sinistrul oraș Shardl. Îl cuprinse deodată o ură atât de puternică încât parcă simțea gheața dinlăuntru! său prefăcându-se în oțel. - Hai, mișcă-te mai repede, auzi el, și un baston îl înțepă în umăr. Unul dintre soldații care conduceau debarcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
doctorița lăsase în el încă ceva, mai intens decât mai simțise, chiar dacă dispăruse cu totul. Nu-ndrăznea deocamdată să întrebe pe nimeni dacă e o apropiată a locului sau fusese așa, doar o musafiră în vizită. Dintr-odată, un gând sinistru îi trecuse prin cap: dacă Veterinara era chiar femeia cu care prietenul lui își împărțea patul? Părea un motiv ca s-o țină departe de ochii familiei și ai rudelor. Fumă până târziu, privind cum ningea și forțându-se să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
toate astea? Și pentru ce? Nu e treaba ta, ești prea tânăr ca să o știi și oricum nu m-ai înțelege. Se dusese acasă metehăind, ca după o înfrângere. A doua zi, ochiul și buza lui arătau de-a dreptul sinistru și risca, dacă ar fi ieșit în oraș cu așa o figură, să-l oprească primul basidji 1 care ar fi fost de patrulă. Două nopți nu dormi, măcinat de tristețea că prietenul Shams nu-i dădea un semn. În
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
iasă în pasajul de la subsol care se lega de parcările etajate. Noroc că-și pusese Samand-ul la primul nivel, nu era chiar atât de mers. În sfârșit, închisese biroul. Era o tăcere ca vinerea, dar nu luă în seamă ecoul sinistru al coridorului. Coborî. Ventilatoarele liftului se opriseră și când ușile se deschiseră în pasaj, întunericul umed și mirosul de igrasie îi ridicară un val de greață în piept. Era șapte și jumătate, cel mult, dar prea multă liniște și chiar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
viu, aproape ceva monstruos pentru că nu i se vedea trupul și deși decapitat continua să răsufle, să audă poate să și vorbească, toate îl indispuneau. Îngînă: ― Ca într-o mascaradă! ― Ce-ai spus? întrebă Nucu Scarlat. Raul Ionescu se scutură. ― Sinistru peisaj! Hai să ne cărăm! Cârnule, măștile! Dascălu trase cu o mișcare iute fermoarul sacului. În dreapta ținea automatul. Melania Lupu îl urmărea cu un zâmbet șters strângând geanta sub braț. Mustățile motanului îi gâdilau bărbia. " Ce-i cu tine, draga
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în palme umerii bătrînei: ― Hai că-mi placi! Transportară cadavrul și-l întinseră pe pat. Se uitau în jur impresionați de sărăcia interiorului. O masă șchioapă, două scaune ieftine, divanul cu arcurile stricate, un bec simplu fără abajur care atârna sinistru din mijlocul tavanului. Ibricul de cafea se răcise pe reșou, alături de mașina de scris. ― Aha! bombăni Grigore Popa. Uite cine consuma electricitatea! Melania Lupu se îndreptă. Gâfâia. Își trecu degetele străvezii peste fruntea asudată. ― Încă puțin și înțepenea. Norocul nostru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
chip pleșuv cu fardul scorojit, ca o a doua pieliță, de var. Melania Lupu ieși din bucătărie mestecând. ― Firește că vor veni. Popa o privi iute: ― De ce? Formalitățile s-au terminat, pe Panaitescu ― ideea dumitale ― ni l-au rambursat. Râse sinistru: Acum îl veghem. Mâine vom plânge la înmormîntare. Bătrâna clătină capul. Pe figura senină nu se citea deloc oboseala. Se așeză și motanul îi sări în poală. ― Se vor întoarce! E ceva care nu i-a convins. Nu știu ce. Poate atmosfera
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cuvertura de pluș și ruloul de la capăt. ― Extraordinar! suflă. Încă nu s-a întors. Mă întreb unde poate să fie?... Cristescu oftă. Acum știa precis că Valerica Scurtu nu mai există. Și sinuciderea lui Panaitescu era un bluff. Un bluff sinistru. Azimioară sosi roșu la față cu ochii strălucitori. ― A început să ningă! E minunat! Maiorul își aminti de un decembrie prin '48 sau '49... Era student, îndrăgostit până peste urechi de-o colegă subțirică. Semăna puțin cu o pasăre. O
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Categoric! ― ... Deci judecând în limitele acestor puncte cardinale, Grigore Popa se detașează, se impune ca autor moral în primul rând. ― Nu vă influențează cumva agenda lui? ― Fără îndoială și trebuie să recunoașteți că povestea dă de gândit. Are o fantezie sinistră. Este în stare să născocească răzbunări de-o meschinărie cutremurătoare și totodată eficace. La prima vedere îți vine să râzi... Odată, se supărase pe Valerica Scurtu. Nu-mi amintesc exact, o chestie la bucătărie parcă, în orice caz un scandal
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
RAȚIONAMENTUL ȘI-ȘI IZGONI GÎNDURILE NEGRE. SE STRĂDUI SĂ SE DESTINDĂ ȘI SĂ ZÎMBEASCĂ. LA URMA URMEI, SMULSESE DE LA EA ACEST RĂSPUNS ȘI ERA LIMPEDE CĂ DORISE SĂ-I ANUNȚE SENTINȚA MULT MAI TÎRZIU. ÎNTR-O CONCEPȚIE DE O IRONIE SINISTRĂ, ERA TOTUȘI O VICTORIE PSIHOLOGICĂ. DAR DACĂ AVEA SĂ MAI ÎNREGISTREZE CÎTEVA VICTORII DINTR-ASTEA NU SE PUTEA AȘTEPTA LA ALTCEVA DECÎT LA O PRĂBUȘIRE NERVOASĂ. ÎN URIAȘA SUFRAGERIE, CONVERSAȚIA CONTINUA, DAR NU ȘI LA MASA IMPERIALĂ. ASTA ÎL READUSE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
unde-și construiau dispozitivul și ce li s-a întîmplat. Încheie pe o notă mai calmă: Sper că veți putea să-mi spuneți tot ce știți în această chestiune. Neelan clătină din cap. Zîmbetul de pe buzele lui era ironic, aproape sinistru: ― Fratele meu nu e în pericol de a fi ucis. ― Deci știți unde se află? întrebă ușurat Hedrock. Neelan șovăi. Cînd vorbi într-un tîrziu, Hedrock avu senzația că nu rostește cuvintele pe care avusese inițial de gînd să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
construcție urîtă întrucît era disproporționată: mult prea lungă pentru lățimea ei. Se ridica sub forma unei lame înalte și cenușii care înțepa cerul prea jos, la vreo sută ― o sută douăzeci de metri, o clădire cu o înfățișare ciudat de sinistră. Afară nu era nici un semn care să arate ce se petrece înăuntru, doar o alee îngustă care ducea de la trotuar la o ușă simplă, deloc impresionantă, la nivelul străzii. În timp ce suna, încerca să și-l închipuie pe Gilbert Neelan îndreptîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]