5,099 matches
-
compus ceea ce, planul semantic al primului termen: A fost înconjurat de la vârsta de opt ani numai de ticăloși și ticăloșie, ceea ce l-a făcut insensibil și refractar la adevăr. Elemente lingvistice fără funcție sintactictc "Elemente lingvistice f\r\ func]ie sintactic\" În dezvoltarea relațiilor sintactice, unitățile lexico-gramaticale ocupă, în general, trei poziții funcționale: • realizează în mod concret funcția sintactică cu originea într-o anumită relație sintactică; este cazul cel mai general, caracterizând toate unitățile lexicale care au autonomie semantică și sintactică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al primului termen: A fost înconjurat de la vârsta de opt ani numai de ticăloși și ticăloșie, ceea ce l-a făcut insensibil și refractar la adevăr. Elemente lingvistice fără funcție sintactictc "Elemente lingvistice f\r\ func]ie sintactic\" În dezvoltarea relațiilor sintactice, unitățile lexico-gramaticale ocupă, în general, trei poziții funcționale: • realizează în mod concret funcția sintactică cu originea într-o anumită relație sintactică; este cazul cel mai general, caracterizând toate unitățile lexicale care au autonomie semantică și sintactică; • participă în simultaneitate cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și ticăloșie, ceea ce l-a făcut insensibil și refractar la adevăr. Elemente lingvistice fără funcție sintactictc "Elemente lingvistice f\r\ func]ie sintactic\" În dezvoltarea relațiilor sintactice, unitățile lexico-gramaticale ocupă, în general, trei poziții funcționale: • realizează în mod concret funcția sintactică cu originea într-o anumită relație sintactică; este cazul cel mai general, caracterizând toate unitățile lexicale care au autonomie semantică și sintactică; • participă în simultaneitate cu alte unități lexicale la realizarea unei funcții sintactice; se cuprind aici verbele copulative care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și refractar la adevăr. Elemente lingvistice fără funcție sintactictc "Elemente lingvistice f\r\ func]ie sintactic\" În dezvoltarea relațiilor sintactice, unitățile lexico-gramaticale ocupă, în general, trei poziții funcționale: • realizează în mod concret funcția sintactică cu originea într-o anumită relație sintactică; este cazul cel mai general, caracterizând toate unitățile lexicale care au autonomie semantică și sintactică; • participă în simultaneitate cu alte unități lexicale la realizarea unei funcții sintactice; se cuprind aici verbele copulative care realizează cel mai frecvent în complementaritate cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactic\" În dezvoltarea relațiilor sintactice, unitățile lexico-gramaticale ocupă, în general, trei poziții funcționale: • realizează în mod concret funcția sintactică cu originea într-o anumită relație sintactică; este cazul cel mai general, caracterizând toate unitățile lexicale care au autonomie semantică și sintactică; • participă în simultaneitate cu alte unități lexicale la realizarea unei funcții sintactice; se cuprind aici verbele copulative care realizează cel mai frecvent în complementaritate cu un nume, funcția de predicat dar și alte funcții sintactice(subiect, complement etc.); • situează verbul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcționale: • realizează în mod concret funcția sintactică cu originea într-o anumită relație sintactică; este cazul cel mai general, caracterizând toate unitățile lexicale care au autonomie semantică și sintactică; • participă în simultaneitate cu alte unități lexicale la realizarea unei funcții sintactice; se cuprind aici verbele copulative care realizează cel mai frecvent în complementaritate cu un nume, funcția de predicat dar și alte funcții sintactice(subiect, complement etc.); • situează verbul, mai ales când funcționează ca predicat, într-o opoziție categorială de tip
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care au autonomie semantică și sintactică; • participă în simultaneitate cu alte unități lexicale la realizarea unei funcții sintactice; se cuprind aici verbele copulative care realizează cel mai frecvent în complementaritate cu un nume, funcția de predicat dar și alte funcții sintactice(subiect, complement etc.); • situează verbul, mai ales când funcționează ca predicat, într-o opoziție categorială de tip sintactic: negația, modalitatea, aspectul, temporalitatea. Ocupă această poziție funcțională: - adverbe de negație: nu, nici: „Nu lua în seamă cântecele grele / Cu care turbur
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se cuprind aici verbele copulative care realizează cel mai frecvent în complementaritate cu un nume, funcția de predicat dar și alte funcții sintactice(subiect, complement etc.); • situează verbul, mai ales când funcționează ca predicat, într-o opoziție categorială de tip sintactic: negația, modalitatea, aspectul, temporalitatea. Ocupă această poziție funcțională: - adverbe de negație: nu, nici: „Nu lua în seamă cântecele grele / Cu care turbur liniștea de-apoi.” (T. Arghezi) - de modalitate: aproape, mai, cât pe ce: Hârsita de mătușa nu mă slăbea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o vreme-ncoace, suspecții, strânși grămadă, De osteneli și foame sunt slabi și stau să cadă.” (T. Arghezi, 152) În afara acestor unități lexico-gramaticale, care intră în structura predicatului, există mai multe categorii de adverbe care rămân în afara realizării unor funcții sintactice. Se disting între acestea: • adverbe interogative: oare (cu o nuanță modală dubitativă cel mai adesea): „Oare nu cântă ei ceea ce gândesc eu?...Oare nu se mișcă lumea cum voi eu?” (M. Eminescu) • adverbe (locuțiuni adverbiale) exclamative (sau interogativ-exclamative): „Apoi încet-încet
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și ca dușman tot prieten ți-am rămas, deși m-ai umilit așa de adânc.” (G.M. Zamfirescu, p. 283), „Vede-un tânăr chiar alături.” (M. Eminescu, I., p. 103) Aceleași adverbe pot preceda și propoziții, mai ales purtătoare de funcții sintactice: „Dar greutatea este uneori un îndemn mai mult pentru încercare și tocmai când nu există încă siguranța principiului, stabilirea este cu atât mai de trebuință.” (T. Maiorescu, p.417), „N-apucasem încă bine să mă vâr în apă, când iată
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dincotro venisem eu, zăresc, din depărtare, că vine și se îndreaptă (...) d. Arsene.” (C. Hogaș) • adverbe (locuțiuni adverbiale) de modalitate; exprimă atitudinea subiectului enunțării față de conținutul semantic exprimat prin predicat, cel mai adesea, sau prin termeni care realizează alte funcții sintactice: poate, firește, desigur, fără-ndoială, cu siguranță etc.: „Probabil că cei mai mulți dintre spectatori n-au înțeles și în sală s-a făcut din nou liniște.” (M. Eliade). Când se circumscriu verbului-predicat, adverbele poate și pesemne îl preced în mod direct
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
planul subiectiv, printr-o relație de incidență: „Obișnuit cu mirosurile ierbii în floare, s-a speriat, firește, de mirosul de carne arsă.” (O. Paler, Galilei) Când, însă, preced verbe-predicat (sau componente ale predicatului) aceste adverbe sunt expresie a modalității, categorie sintactică prin care se exprimă atitudinea subiectului enunțării față de obiectul enunțării: conținutul semantic al enunțului. Sintagmele formate dintr-un adverb de modalitate și un verb sunt adesea sinonime cu sintagme modale morfologice; enunțul Poate că a plecat., de exemplu, este sinonim
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adverb de modalitate și un verb sunt adesea sinonime cu sintagme modale morfologice; enunțul Poate că a plecat., de exemplu, este sinonim cu prezumtivul perfect Va fi plecat.9 Dintre celelalte unități lexico-gramaticale, în limba română contemporană, nu realizează funcții sintactice pronumele de întărire, cu valoare adjectivală, și uneori pronumele personale. Rolul adjectivului de întărire în enunț este asemănător adverbului de modalitate tot sau chiar: subliniază sau fixează identitatea cu sine însuși a conținutului semantic al termenului (mai ales pronume personal
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îl însoțește: „Și mi-s dragă mie însămi, pentru că-i sunt dragă lui.” (M. Eminescu) „Când ești enigma însăși a vieții mele întregi” (M. Eminescu, I, p. 232) Observații: Când este întrebuințat singur, pronumele de întărire realizează mai ales funcția sintactică de subiect: „Și însumi bine-vă-cuvânt, / Căci e nevoie pe pământ / Să vă-nmulțiți.” (T. Arghezi) Forma scurtă de dativ a pronumelui personal la persoanele I și a II-a este întrebuințată în stilul narativ popular ca expresie a atitudinii afective
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sale; forma este cunoscută sub numele de dativ etic: „Și când colo, mă vede tologit cu pielea goală pe năsâp, cât mi ți-i gliganul...” (I. Creangă) „Toma-ncet mi se scula / Peste câmpuri se uita...” (Poezii populare) Realizarea funcțiilor sintactice Situând la baza interpretării sintaxei (limbii române) funcția simntactică și constituerntul sintactic, structură de diferite dezvoltări prin care aceasta se realizează ca sens sintactic, am abandonat în mod firesc distincția Sintaxa propoziției - Sintaxa frazei. Spre deosebire de edițiile anterioare, noua ediția a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mă vede tologit cu pielea goală pe năsâp, cât mi ți-i gliganul...” (I. Creangă) „Toma-ncet mi se scula / Peste câmpuri se uita...” (Poezii populare) Realizarea funcțiilor sintactice Situând la baza interpretării sintaxei (limbii române) funcția simntactică și constituerntul sintactic, structură de diferite dezvoltări prin care aceasta se realizează ca sens sintactic, am abandonat în mod firesc distincția Sintaxa propoziției - Sintaxa frazei. Spre deosebire de edițiile anterioare, noua ediția a Gramaticii Academiei renunța la acest model, vorbind de "realizarea propozițională" a complementului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gliganul...” (I. Creangă) „Toma-ncet mi se scula / Peste câmpuri se uita...” (Poezii populare) Realizarea funcțiilor sintactice Situând la baza interpretării sintaxei (limbii române) funcția simntactică și constituerntul sintactic, structură de diferite dezvoltări prin care aceasta se realizează ca sens sintactic, am abandonat în mod firesc distincția Sintaxa propoziției - Sintaxa frazei. Spre deosebire de edițiile anterioare, noua ediția a Gramaticii Academiei renunța la acest model, vorbind de "realizarea propozițională" a complementului, circumstanțialului, pe lângă alte forme de realizare. etc. în subcapitolele consacrate acestor funcții
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
firesc distincția Sintaxa propoziției - Sintaxa frazei. Spre deosebire de edițiile anterioare, noua ediția a Gramaticii Academiei renunța la acest model, vorbind de "realizarea propozițională" a complementului, circumstanțialului, pe lângă alte forme de realizare. etc. în subcapitolele consacrate acestor funcții.tc " Realizarea func]iilor sintactice" Abstracte și virtuale în sistemul limbii, funcțiile sintactice devin reale în actul lingvistic, când se realizează în mod concret prin unități lexico-gramaticale sau prin grupuri de unități lexico-gramaticale în interiorul cărora se desfășoară alte relații sintactice, de rangul doi sau trei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
anterioare, noua ediția a Gramaticii Academiei renunța la acest model, vorbind de "realizarea propozițională" a complementului, circumstanțialului, pe lângă alte forme de realizare. etc. în subcapitolele consacrate acestor funcții.tc " Realizarea func]iilor sintactice" Abstracte și virtuale în sistemul limbii, funcțiile sintactice devin reale în actul lingvistic, când se realizează în mod concret prin unități lexico-gramaticale sau prin grupuri de unități lexico-gramaticale în interiorul cărora se desfășoară alte relații sintactice, de rangul doi sau trei, sau prin propoziții. Devenind purtătoare ale unor funcții
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcții.tc " Realizarea func]iilor sintactice" Abstracte și virtuale în sistemul limbii, funcțiile sintactice devin reale în actul lingvistic, când se realizează în mod concret prin unități lexico-gramaticale sau prin grupuri de unități lexico-gramaticale în interiorul cărora se desfășoară alte relații sintactice, de rangul doi sau trei, sau prin propoziții. Devenind purtătoare ale unor funcții sintactice, unitățile lexicale sau grupurile de termeni (de diferite dezvoltări) primesc calitatea de constituenți sintactici ai unui enunț. Specificul dezvoltării planului semantic al funcției sintactice și/sau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
devin reale în actul lingvistic, când se realizează în mod concret prin unități lexico-gramaticale sau prin grupuri de unități lexico-gramaticale în interiorul cărora se desfășoară alte relații sintactice, de rangul doi sau trei, sau prin propoziții. Devenind purtătoare ale unor funcții sintactice, unitățile lexicale sau grupurile de termeni (de diferite dezvoltări) primesc calitatea de constituenți sintactici ai unui enunț. Specificul dezvoltării planului semantic al funcției sintactice și/sau al relației sintactice în care își are originea funcția determină dezvoltarea și structura constituenților
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau prin grupuri de unități lexico-gramaticale în interiorul cărora se desfășoară alte relații sintactice, de rangul doi sau trei, sau prin propoziții. Devenind purtătoare ale unor funcții sintactice, unitățile lexicale sau grupurile de termeni (de diferite dezvoltări) primesc calitatea de constituenți sintactici ai unui enunț. Specificul dezvoltării planului semantic al funcției sintactice și/sau al relației sintactice în care își are originea funcția determină dezvoltarea și structura constituenților sintactici (infrapropozițională și propozițională): • simplu; Funcția sintactică se realizează printr-o singură unitate lexicală
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
alte relații sintactice, de rangul doi sau trei, sau prin propoziții. Devenind purtătoare ale unor funcții sintactice, unitățile lexicale sau grupurile de termeni (de diferite dezvoltări) primesc calitatea de constituenți sintactici ai unui enunț. Specificul dezvoltării planului semantic al funcției sintactice și/sau al relației sintactice în care își are originea funcția determină dezvoltarea și structura constituenților sintactici (infrapropozițională și propozițională): • simplu; Funcția sintactică se realizează printr-o singură unitate lexicală. În enunțul „Iubirea noastră a murit aici.” (T. Arghezi), toate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
doi sau trei, sau prin propoziții. Devenind purtătoare ale unor funcții sintactice, unitățile lexicale sau grupurile de termeni (de diferite dezvoltări) primesc calitatea de constituenți sintactici ai unui enunț. Specificul dezvoltării planului semantic al funcției sintactice și/sau al relației sintactice în care își are originea funcția determină dezvoltarea și structura constituenților sintactici (infrapropozițională și propozițională): • simplu; Funcția sintactică se realizează printr-o singură unitate lexicală. În enunțul „Iubirea noastră a murit aici.” (T. Arghezi), toate funcțiile sintactice se realizează prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unitățile lexicale sau grupurile de termeni (de diferite dezvoltări) primesc calitatea de constituenți sintactici ai unui enunț. Specificul dezvoltării planului semantic al funcției sintactice și/sau al relației sintactice în care își are originea funcția determină dezvoltarea și structura constituenților sintactici (infrapropozițională și propozițională): • simplu; Funcția sintactică se realizează printr-o singură unitate lexicală. În enunțul „Iubirea noastră a murit aici.” (T. Arghezi), toate funcțiile sintactice se realizează prin câte un singur termen lexical (constituent sintactic simplu): a murit - predicat; iubirea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]