725,910 matches
-
sensul tocmai ai înaltelor valori morale de care pomenea scriitoarea. Pentru mine, care am trăit în România și totodată am citit și marii scriitori ruși, farmecul și măreția puternicii țări vecine din răsărit rămîn noțiuni în parte tulburi și contestabile. Situația geografică și experiența istorică mă fac să mă întreb cum ar gîndi francezii dacă ar fi fost în locul nostru, dacă potrivirea dintre introducerea autoarei și sensibilitatea franceză nu e cumva decît un gest de politețe cam ipocrit pentru cea din
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
fac o faptă bună. Mă gîndeam chiar că, dacă eu, sau alții, "societatea", i-am dedica mai mult timp, s-ar ramoli mai încet și că poate nici n-ar fi căzut așa jos după moartea nevestii. în cîțiva ani, situația s-a degradat. Rareori mă mai recunoaște și am crezut că această pierdere de spirit antrenează moartea fizică, uitînd că există come lungi și come prelungite. Pe măsură ce unchiul s-a transformat într-un cadavru, tot mai cadavru, dar încă viu
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
Eu și fratele meu, venind în Franța, am făcut, în fond, ce au făcut strămoșii noștri, mînați cu toții de un același destin călător. Eu mă laud de pe poziția diametral opusă, cu dezrădăcinarea, ca alții cu rădăcinile, cu provizoratul cortului, o situație care se leagă filosofic direct de condiția de pasaj a vieții. Învăț să mă laud cu avantajele adaptării, care înseamnă renaștere, un orizont larg deschis ca cel pe care ți-l poate da vederea mării... învăț să mă laud în
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
Dacă aș avea un asemenea reper afectiv, cum zice-se au alți români, sau pretind că-l au, m-aș constitui în grup cu ei, în loc să-i ocolesc, și aș găsi și o activitate care să măgulească acest sentiment național. Situația mea de ins în vînt, fără rădăcini naționale, e cea mai inconfortabilă din toate, fără să comporte o notă eroică. Dimpotrivă, deseori i se asociază ideea unei obscure vinovății, a unei carențe afective, împotriva căreia simt nevoia să reacționez, sprijinindu
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
al cărții sale (una de genul "De ce e invocat aici și Caragiale?"), Ruxandra Cesereanu va răspunde: "Caragiale, pentru că Ťmofturileť sale au devenit emblematice pentru oricine invocă balcanismul, bizantinismul și miticismul românesc; cine consideră că o stare de fapt sau o situație este ridicolă și grotescă în România folosește astăzi termenul Ťcaragialismť sau Ťca-n Caragialeť". Prin urmare, ceea ce contează pentru a servi teza principală a eseului este nu poetica " în fond, mai curând mucalită, decât violentă " a lui Caragiale, ci efectul de
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
dominant analitică ar fi ea. Prozatorul are intuiția, imaginația, capacitatea de expresie a existenței autentice și devine artificial doar prin exercițiul în exces al acestora. Dar romanul acesta masiv are norocul unui echilibru între real și ideal, epic și analitic, situații și teză, disimulate toate acestea într-o bine modulată viziune, deopotrivă ironică și patetică. Deruta este un roman dialogic, cu o înscenare epică pregnantă, o narațiune analitică și hiperrealistă. O lume provincială, cu vocații iluzorii sau neîmplinite existențial și artistic
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
Petrișor Staicu. Trecut într-un mod traumatic prin ultimul război mondial, Petrișor Staicu, un Mitică provincial, este, în noua lume "socialistă", smuls conjunctural de jos, din postura de funcționar umil, anxios, inapt de decizie, așadar cu totul nepotrivit epocii și situației ivite, și pus să răspundă de organizarea unui ambițios combinat industrial. El nu rezistă în escaladarea excelenței impostoare, în fapt neînțelese, și revine la umilința și insignifianța comună, atât de potrivită și de omenească, în ceea ce-l privește. Al doilea
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
este tot un roman al industriei, pe structura anchetei. Aici sunt investigate accidentele de la un pasaj de cale ferată. Regăsim aceeași recurentă propensiune către metaromanesc, critic și parodic cu formele stereotipizate. Nu aflăm, însă, intenția vreunei înnoiri semnificative în problematică, situații, tehnică. Excepția rezidă într-un detaliu privind personajele. E vorba de fenomenul sociologic și profesional al forței de muncă "socialiste" care se deplasează, cotidian, între domiciliu și locul de muncă. Dacă mijloacele plate ale romanului ajung să fie parodiate, platitudinea
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
păcate, mi le cerea înapoi. Spun "din păcate", pentru că nici unul din exemplarele încredințate mie vremelnic n-a supraviețuit. Colaborator al ziarului Ecoul, unde îl seconda pe Miron Radu Paraschivescu la alcătuirea paginei culturale, Virgil Ierunca s-a aflat în neplăcuta situație de a nu-și putea îndeplini sarcina asigurării materialului publicistic al pomenitei pagini. Trebuia să facă față sesiunii de examene din februarie, din cadrul Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, unde era înscris, și un spațiu din Ecoul
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
Galan. Și continuă să fie sărac, neavând câteodată bani pentru pâine și pentru țigări, să fie supus unor infinite tărăgănări din partea editurilor (scrisese monografiile Luchian, Tonitza, I. Jalea) și hărțuielilor cenzurii, să fie acuzat de interpretări idealiste și de cosmopolitism. Situația lui dramatică în perioadele de conformism seamănă parcă a autoflagelare. Paginile de jurnal se transformă nu o dată, spuneam, în note de călătorie, unde sistematicele vizite în marile muzee ar putea să-l intereseze cu precădere pe un actual istoric de
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
totuși profesor universitar, autoare a unor volume de istorie și teorie literară) și mai ales Petre Pandrea: "studii de filozofie în Germania, comentator al lui Brâncuși". Dar Pandrea a fost un mare publicist, polemist și memorialist. Meritau citate câteva volume. Situația se repetă și în alte rânduri. Oricât de "selectiv", îndrumarul e cu totul aleatoriu. Lipsesc o mulțime de nume importante. Figurează Șerban Cioculescu și e de mirare că nu și E. Lovinescu, Tudor Vianu, Pompiliu Constantinescu ș.a. Nu vreau să
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
primirea. Lui Dinescu vreau să i-o dau în mînă, cutia lui poștală n-are ușiță, iar la redacția aceea nu-mi vine deloc s-o expediez. Alte zece cărți le-am împrăștiat cu ocazia a fel de fel de situații legate de Tamara Nikolaevna. Am mai rămas cu zece! Și nu-mi vine deloc să mă mai despart de ele pînă ce nu văd că intră Dulapul în librăriile ieșene. O, aș vrea să am o mie și să le
A fi poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12792_a_14117]
-
mincinos (departe de noi asemenea presupuneri dezonorante)... dar orișicât, oricine, de bună credință fiind, s-ar putea înșela... În caz că, totuși, se va avea de a face cu un trișor dovedit, fără putința de a se putea interpreta în alt mod situația, de a se crede cumva că e un malantandu, eventual " se va trece neăntârziat la execuția stipulată în Jus gladis, fie cu concesiile avute în vedere, fie că nu, după caz... Un capo nu poate niciodată să înfunde adversaul său
Adevăratul cod al belotei (după domnul Lancelot) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12875_a_14200]
-
fac altceva decât să mă "reprezinte" în împrejurări imaginate, de obicei extrem de dificile și, astfel, calvarul scrierii se mai ameliorează, pentru că devin eu însumi curios cum m-aș comporta dacă ar trebui să mă confrunt, în realitate, cu astfel de situații. Și nu știu de ce acum, la vârsta aceasta, adică ajuns la adânci bătrâneți, atât de adânci încât nu mai pot ieși la suprafață, am impresia că însuși destinul nu a făcut altceva decât să-mi testeze rezistența în situații dramatice
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
de situații. Și nu știu de ce acum, la vârsta aceasta, adică ajuns la adânci bătrâneți, atât de adânci încât nu mai pot ieși la suprafață, am impresia că însuși destinul nu a făcut altceva decât să-mi testeze rezistența în situații dramatice, de multe ori tragice, ca "materie primă" pentru un roman pe care îl va scrie el cândva... Curios destin însă, acesta, care uită că personajul său nu trebuia dus chiar pe buza prăpăstiei și că, din când în când
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
Jachișa, cum puteau să se joace copiii în lagăr, poate că am împărțit o coajă de pâine, la Kazmazov, sau poate că am zăcut alături, de tifos, în cumplita iarnă a anului 1943, la Obuhov. Și chiar dacă nu am parcurs situații asemănătoare, este sigur că suferința noastră a fost identică. Așadar și cu Norman Manea am avut o "regăsire" la fel de ciudată în realitate și atât de firească în idealitatea ei, precum aceea cu Florin Mugur din Munții Neamțului, în aglomerația de
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
se decide ce anume să întreprindă cu adevărat ( " Nu știu acum de care operă mă voi apuca; de roman sau de Introducerea în Istoria Religiilor " " 6 mai 1941); ignoră căt timp va rămănea la Lisabona, de aceea savurează noua sa situație de diplomat, viața mondenă a capitalei portugheze, adăncirea în mediul feutré atăt de diferit de cel în care trăise pănă atunci. Dezorientarea intimă, incapacitatea de a se consacra integral unui proiect vor caracteriza, practic, toată perioada portugheză. |n acest interval
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
o rezonanță și consecințe în ansamblul găndirii ". Lunile trec, "românismul " se transformă în amintire. Cănd va fi chemat insistent să revină la București, cel puțin căteva săptămăni, pentru a ocupa prin concurs postul de conferențiar de Istoria culturii la Universitate (situație care, cu doar trei ani în urmă, ar fi însemnat realizarea unei himere), Eliade găsește diverse pretexte pentru a se eschiva, pentru a amăna, în cele din urmă pentru a refuza net; deși comisia formată din Blaga, Gusti, Oprescu, Ralea
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
umblînd în dreapta și-n stînga, m-am gîndit la Ippolit, prietenul meu de zid. Îmi vine mai cu seamă în minte întîmplarea aceea (un necunoscut își pierde portofelul și el, redîndu-i-l, își dă seama că-l poate ajuta într-o situație extrem de delicată) în care Ippolit, știind că o să moară, face un bine. Dac-ar fi după mine, iată cum aș trăi! M-aș scula de dimineață la cinci jumătate-șase, mi-aș face o cafea mirifică, aș scrie scrisoarea pentru dumneavoastră
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
este tot mai evident faptul că eu, cel care vă scrie zilnic și amenință s-o ducă tot așa pînă la teroare și delir, nu-s în stare să încropesc o dedicație! Ce se întîmplă? Bineînțeles, e de vină și situația mea, încordarea maximă a nervilor în privința postului Tamarei Nikolaevna. Dar nu-i de ajuns pentru o justificare! Poate că, deocamdată, vreau să mă bucur eu singur de dulap, să dansez, să dansez în jurul lui, cu o gutuie-n suflet. Și
Oare un fluture sau un crin nu-i tot pe viață și pe moarte? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13084_a_14409]
-
1941): „ Zoe, cu o lună înainte, când pleca noaptea de la mine, aproape niciodată nu uita să-mi aducă aminte că nimeni nu trebuie să știe că ne vedem. «Înțelegi, frații mei sunt legionari și nu vreau să-i pun în situații penibile.» Dar astăzi îmi telefonează, mă roagă să vin la ea și, la plecare, când eu ezit să trec prin camera fratelui ei - care era acolo - ea mă îndeamnă să trec liniștit: - Treci dragă, treci. Ce importanță are? Într-adevăr
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
dragă, treci. Ce importanță are? Într-adevăr, nici o importanță.” Sigur că Zoe Ricci, ca și Camil Petrescu, își schimbă părerile și atitudinile în funcție de politica zilnică, având și ciudata impresie că sunt constanți. Ceea ce face Zoe Ricci este o adaptare la situație (jignitoare și cam ridicolă), un schimb de măști în funcție de nevoile sociale sau personale. De remarcat însă faptul că nu relația cu un tânăr evreu este în funcție de „atmosfera politică”, ci doar recunoașterea acestei relații (afișarea sau tăinuirea ei). Pentru Madeleine Andronescu
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
erau „umili și vicleni, obișnuiți cu suferința, ușuratici, grosolani, leneși” (și tot ce mai erau și evreii după părerea multor europeni), se miră, meditând la istoria lor, „că mai sunt atât de numeroși și că n-au plecat cu toții”. Amintirea situației românilor din secolele XVIII și XIX este utilă înțelegerii a ceea ce s-a întâmplat în România primei jumătăți a secolului XX. Pe scena lumii s-a jucat atunci nu doar o tragedie evreiască, ci și o veche tragedie românească. Ca
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
se așeză frumos la masă, în fața bunicului ei. “Și ce mai e pe la țară? Ce mai face mămica?” îl întrebă Eleonora, aducându-i o mică gustare. Stelian sorbi mai întâi din cana cu menado, cu aerul că nu era grăbit. Situația nu e prea trandafirie”, o informă el. “Pe vărășteni îi așteaptă zile grele și ei simt bine lucrul ăsta... Peste câțiva ani n-o să mai aibă nimeni o palmă de pământ... Așa că mă întreb ce rost are să ne mai luptăm
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
Ele completează sau confirmă informația despre fuga în Moldova în 1918, dau relații despre viața teatrală și a S.S.R. Pe acest fond predominant pragmatic, Rebreanu își regăsește uneori nervul epic, sensibilitatea artistică. Iată cum se plânge lui Mihail Dragomirescu de situația mizeră, desperată, ca deținut la Văcărești: „Pe lângă că mi s-au umflat oasele de scândurile patului, pe lângă că îmi hăuiesc creierii de insomnia cu care trebuie să mă lupt toate nopțile de-a rândul și pe lângă că am răcit peplin
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]