1,921 matches
-
Mordechai "Motta" Gur (născut Mordechai Gorban, în ) (n. 6 mai 1930, la Ierusalim - d. 16 iulie 1995, la Tel Aviv) a fost un general și om politic social-democrat israelian. A îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Israeliene în perioada 1974-1978. A devenit faimos în calitatea de comandant al brigăzii 55 care în iunie 1967, în Războiul de Șase Zile, a cucerit Orașul Vechi al
Mordechai Gur () [Corola-website/Science/310171_a_311500]
-
din 2009 pentru Parlamentul European a obținut un nou mandat. La data de 14 iulie 2009 a fost ales în funcția de președinte al Parlamentului European cu 555 de voturi "pentru" din cele 713 exprimate, fiind susținut de creștin-democrați, de social-democrați și de liberali. Creștin-democrații și social-democrații au convenit ca în a doua jumătate a legislaturii să-l aleagă în funcția de președinte al PE pe eurodeputatul german social-democrat Martin Schulz, înțelegere dusă la îndeplinire în data de 17 ianuarie 2012
Jerzy Buzek () [Corola-website/Science/309145_a_310474]
-
obținut un nou mandat. La data de 14 iulie 2009 a fost ales în funcția de președinte al Parlamentului European cu 555 de voturi "pentru" din cele 713 exprimate, fiind susținut de creștin-democrați, de social-democrați și de liberali. Creștin-democrații și social-democrații au convenit ca în a doua jumătate a legislaturii să-l aleagă în funcția de președinte al PE pe eurodeputatul german social-democrat Martin Schulz, înțelegere dusă la îndeplinire în data de 17 ianuarie 2012. a fost primul european din fostele
Jerzy Buzek () [Corola-website/Science/309145_a_310474]
-
eră de prosperitate maximă a început în 1664, când Hamelin a devenit oraș de graniță fortificat al Ducatului de Brunswick-Calenberg. Orașul a devenit parte din Prusia în 1867. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, a fost folosit pentru detenția social-democraților, comuniștilor și a altor deținuți politici. Aproximativ 200 din ei au murit acolo; mai mulți au murit după aceea, când naziștii au trimis prizonierii în marșuri mortale în aprilie 1945 de teama unui atac al Aliaților. Imediat după război, Închisoarea
Hamelin () [Corola-website/Science/309233_a_310562]
-
formată din câteva mișcări separate, care au reprezentat diferite segmente ale societății germane și care au colaborat numai sporadic, sau nu au avut niciun fel de contacte între ele. Una dintre ramurile mișcării de rezistență a fost formată din organizațiile social-democraților (SPD) și comuniștilor (KPD), ale căror partide au fost scoase în afara legi. Aceste rețele pot fi caracterizate mai degrabă ca „de opoziție” decât „de rezistență”, de vreme ce ele nu s-au angajat în activități de rezistență, altele decât cele care incitau
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
ele nu s-au angajat în activități de rezistență, altele decât cele care incitau la grevă, membrii de partid trecuți în clandestinitate căutând mai degrabă să păstreze vii organizațiile lor politice, decât să lupte activ împotriva regimului. Se pare că social-democrații și comuniștii au încercat doar să supraviețuiască în așteptarea unor schimbări politice în viitor. Una dintre puținele excepții a fost cazul activistului social-democrat Julius Leber, care s-a imploicat în rezistența activă antinazistă. Au existat și acțiuni de rezistență din partea
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
și prins schimarea rolului femeii într-unul exclusiv de casnică și mamă), politica externă agresivă și succesele precum ocuparea Renaniei în 1936 și anexarea Austriei din 1938 l-au ajutat pe Hitler să primească laudele majorității germanilor., În această perioadă, social-democrații și comunștii au reușit să menține o structură clandestină. Moștenirea perioadei de conflicte de dinainte de 1933 a făcut ca social-democrații și comuniștii să nu poată coopera. Rețele acestor partide au fost infiltrate de agenții Gestapoului, iar rata arestărilor și eliminării
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
în 1936 și anexarea Austriei din 1938 l-au ajutat pe Hitler să primească laudele majorității germanilor., În această perioadă, social-democrații și comunștii au reușit să menține o structură clandestină. Moștenirea perioadei de conflicte de dinainte de 1933 a făcut ca social-democrații și comuniștii să nu poată coopera. Rețele acestor partide au fost infiltrate de agenții Gestapoului, iar rata arestărilor și eliminării fizice a activiștilor politici a fost foarte ridicată. Cu toate aceste, rețelele social-democrate și comuniste au continuat să existe, să
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
nu l-au trădat Gestapoului”. Este remarcabil că în timpul celor doi ani de comploturi, structurile opozanților de la toate nivelurile au rămas nedescoperite. O explicație ar fi aceea că în acele momente Himmler se concentra încă asupra inamicilor tradiționali ai naziștilor, social-democrații și comuniștii, (și, bineînțeles, evreii), și nu putea crede că există un centru al opoziției chiar în apropierea sa. Un alt factor hotărâtor a fost protecția asigurată de Canaris compolitiștilor. Slăbiciunile majore ale corpului ofițeresc erau reprezentate de respectarea unui
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
de altă parte, exemplu studenților a dat curaj grupurilor de opoziție, așa puține și dezorganizate cum erau. „Trandafirul alb” nu a fost un semn al nemulțumirii populației civile și nu a provocat un val de acțiuni antiguvernamentale. Rețelele clandestine ale social-democraților și comuniștilor au supraviețuit. Ele au raportat despre creșterea nemulțumirilor în rândurile muncitorilor industriali și ale fermierilor. Celulele ilegale ale sus-numitelor partide nu au întreprins nicio activitate de luptă. populația de rând continua să-l aprecieze pe Hitler și să
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
orientarea lor politică era neclară. Istoricul german Detlev Peukert, primul cercetător care a studiat societatea germană în timpul perioadei naziste, a numit acest fenomen „rezistența zilnică”. Cercetările sale au avut ca sursă principală rapoartele Gestapoului și SD-ului, ca și rapoartele social-democraților din exil asupra situației din țară. Social-democrații își bazau rapoartele pe o rețea de informatori aflați în rețelele clandestine de partid, care supraviețuiseră prigoanei naziste. Peukert și alți autori au relevat că cea mai persistentă sursă de nemulțumire din Germania
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Detlev Peukert, primul cercetător care a studiat societatea germană în timpul perioadei naziste, a numit acest fenomen „rezistența zilnică”. Cercetările sale au avut ca sursă principală rapoartele Gestapoului și SD-ului, ca și rapoartele social-democraților din exil asupra situației din țară. Social-democrații își bazau rapoartele pe o rețea de informatori aflați în rețelele clandestine de partid, care supraviețuiseră prigoanei naziste. Peukert și alți autori au relevat că cea mai persistentă sursă de nemulțumire din Germania Nazistă era cea generată de starea economiei
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
bunuri și altele. Uneori lua și forme mai active, precum avertizarea persoanelor amenințate cu arestarea, ascunderea unor urmăriți sau sprijinirea acestora pentru fuga de autorități, ca și neanunțarea autorităților de descoperirea unor activități de opoziție. Muncitorii industriali, în rândurile cărora social-democrații și comuniștii fuseseră foarte activi, au declanșat greve de scurtă durată. Aceste greve au fost tolerate, cel puțin până la declanșarea războiului, în principal pentru că erau strict de natură economică, fără nicio legătură cu politica. O altă formă de rezistență a
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
suspiciune. Au urmat loviturile date conspiratorilor. În ianuarie și februarie 1944 au fost arestați Moltke și Canaris. Gestapoul a strâns lațul în jurul cercului de conspiratori până în toamna aceluiaș an. La 4 iulie, Julius Leber, care încerca să stabilească legături cu social-democrații și comuniștii pentru formarea unui „front unit”, a fost arestat. Conspiratorii rămași în libertate au devenit conștienți că orice tentativă de asasinat trebuie organizată rapid, dar fiind faptul că pe frontul de răsărit Armata Roșie avansa fără a putea fi
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
în 1944. Partidele social-democrat și comunist și sindicatele afiliate lor au fost distruse încă din 1933. Sindicatele catolice și Partidul de Centru au ales să se autodizolve. Ca urmare, sindicaliștii catolici nu au suferit tot atât de mult ca cei comuniști și social-democrați și au reușit să păstreze o rețea ilegală de activiști. Liderii acestora din urmă, Jakob Kaiser și Max Habermann, au ajuns la începutul anului 1944 la concluzia că a venit vreme acțiunii antinaziste. Au fost organizate celule de rezistență, care
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Paul von Hindenburg. Parlamentul ales după organizarea unor noi alegeri, în care naziștii dețineau majoritatea, a votat legea de împuternicire din 23 martie 1933, prin care se transfera puterea legislativă de la parlament la guvern. Partidele opoziției politice - comuniștii (KPD) și social-democrații (SPD) - au fost interzise. Hitler a dat o ultimă lovitură celor care îi mai amenințau puterea prin organizarea „nopții cuțitelor lungi”, acțiune dusă la îndeplinire de trupele de asalt naziste conduse de Ernst Röhm. După moartea preaședintelui Hindenburg (2 august
Evenimente care au precedat al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/310813_a_312142]
-
contribuție bazată pe experiența trecută. Din partea Partidului Social Democrat Independent existau puțini participanți la discuții, majoritatea conducătorilor partidului aflați în occident, printre care Eftimie Gherman și Sacha Volman refuzând orice legătură cu celelalte partide. Totuși la tratative au participat câțiva social-democrați, printre care Iancu Zissu, care se prezenta ca delegat al lui Constantin Titel Petrescu. Totuși, poziția lui era slăbită din cauza unei scrisori trimise în străinătate de un grup de membri ai Partidului Social Democrat Independent, rămași în România, care nega
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Titel Petrescu. Totuși, poziția lui era slăbită din cauza unei scrisori trimise în străinătate de un grup de membri ai Partidului Social Democrat Independent, rămași în România, care nega dreptul lui Zissu de a reprezenta partidul. Personalitatea cea mai combativă a social-democraților în cadrul discuțiilor era Gabriel Bădărău. Dintre participanții care nu erau implicați politic trebuie menționat ing. Niculae Caranfil, membru corespondent al Academiei Române, o personalitate având pe de o parte vaste cunoștințe în domeniul tehnic și economic iar pe de alta aptitudini
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
care aceste aspirații pot fi traduse în viața de cei aleși în alegeri. Una dintre ideile la care țin adversarii stângii moderne este că aceasta ar fi înrudită cu comunismul. Istoria arată că sunt numeroase partidele și mișcările de stânga (social-democrați, socialiști, trotzkiști, anarhiști etc.) care s-au opus cu fermitate autoritarismului comunist, aderenții lor înfundând pușcăriile comuniste. Pornit că o miscare radicală de stânga cu țeluri generoase, comunismul a degenerat în URSS (iar după acest model și în alte țari
Politică de stânga () [Corola-website/Science/309875_a_311204]
-
politică, optând pentru înscrierea în PSD . Robert Negoiță este un tânăr politician în ascensiune atât în cadrul PSD cât și pe scena publică. De la momentul 2004, acesta a devenit vicepreședinte al TSD și o figură importantă în cadrul organizației de tineret a social-democraților. În a doua jumătate a anului 2007, Robert Negoiță a lansat, în cadrul TSD, Liga Tinerilor Întreprinzători Social Democrați, organizație al cărei președinte a fost ales în mod oficial începând cu 1 ianuarie 2007. LTISD este o organizație nouă, care își
Robert Sorin Negoiță () [Corola-website/Science/310361_a_311690]
-
al României la scurt timp după abdicarea forțată, la începutul anului 1948. În cadrul discuției ce a avut loc la hotelul Derby din Davos, Niculescu-Buzești a propus formarea unui Comitet Național Român care să cuprindă trei țărăniști, un liberal și un social-democrat, iar orice membru suplimentar să aibă merite în lupta împotriva naziștilor sau comuniștilor, organizația fiind altfel in imposibilitatea de a reprezenta poporul român. Fostul suveran a așteptat să se consulte cu generalul Nicolae Rădescu înainte de a lua o decizie. A
Grigore Niculescu-Buzești () [Corola-website/Science/306201_a_307530]
-
și au înființat consilii paralele cu guvernul republican paralizat. Această revoluție a întâlnit atât opoziția comuniștilor susținuți de sovietici, care își primeau ordinele de la biroul politic al lui Stalin (care se temea să nu piardă controlul), cât și a republicanilor social-democrați (care se temeau să nu piardă drepturile de proprietate privată). Colectivele agricole au avut un succes considerabil în pofida lipsei de resurse, cauzată de faptul că Franco ocupase deja zonele cel mai bogate în resurse naturale. Pe măsură ce războiul a progresat, guvernul
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
pentru 35 de milioane de dolari, urmând apoi un contract de novație cu firma Rompetrol International, controlată tot de Patriciu. În 2004, Dinu Patriciu a sponsorizat campania lui Mircea Geoană pentru alegerile pentru postul de primar general al Bucureștiului, un social-democrat, membru al partidului PSD care concura împotriva candidatului de dreapta Traian Băsescu. Apropiat al fost prim-ministrului Călin Popescu-Tăriceanu, Patriciu a putut influența uneori, eșaloane superioare ale PNL și se bucura de o influență puternică în acțiunile Guvernului. În plus
Dinu Patriciu () [Corola-website/Science/305471_a_306800]
-
a început să critice guvernul Groza cam în aceeași perioadă, s-a retras din BPD, dar a fost implicat în scandalul Tămădău, toți liderii săi fiind înlocuiți cu persoane loiale comuniștilor. Comuniștii i-au absorbit în cele din urmă pe social-democrați, formându-se așa numitul Partid Muncitoresc Român. La sfârșitul lunii decembrie a anului 1947, regele României Mihai I a fost forțat să abdice. Pe 30 decembrie 1947 a fost proclamată Republica Populară Română, primul stadiu al regimului comunist în România
Alegeri generale în România, 1946 () [Corola-website/Science/305872_a_307201]
-
Levi Eshkol ( în ebraică:לוי אשכול, născut Șkolnik, n.25 octombrie 1895 - d. 26 februarie 1969) a fost un om politic social-democrat israelian, originar din Ucraina, și prim-ministru al Israelului în perioada 26 iunie 1963 — 26 februarie 1969. Ca ministru de finanțe între anii 1952 - 1963 a fost unul din părinții economiei israeliene. A condus cu chibzuință Israelul în primii ani
Levi Eșkol () [Corola-website/Science/305276_a_306605]