1,992 matches
-
subiective și interesate ale conducerii societății. Pe baza lor, psihiatrii primesc o putere de decizie importantă, "supraputerea", printr-un raport de subordonare față de puterea politică. Astfel, parteneriatul psihiatrie- putere politică, în guvernarea sufletelor-probleme sau a sufletelor care creează "probleme" sistemelor social-politice, nu l-au inventat regimurile totalitare ale secolului XX, ci el există din zorii Modernității. Această relevanță a cercetărilor lui Foucault i-a neliniștit pe toți acei intelectuali echipați cu "radical psiho-". Nebunul e cel care critică și cel care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
că "ceva era în neregulă cu Foucault" din moment ce și-a permis să critice psihiatria și instituirea unor norme arbitrare pe baza unei instrumentalizări acelui "radical psiho", pe care profesorul francez l-a descris în cursul Puterea psihiatrică. Psihiatria, ca practică social-politică, stă în proximitatea culpabilă a unor regimuri politice totalitare. Psihiatria politică s-a practicat încă de la constituirea acestei discipline. Psihiatrul, ca expert al "sănătății creierului", pus în slujba regimurilor politice poate demonstra că X, Y, Z, individ inconvenient sistemului, devenit
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în relație cu ceilalți. Nimeni nu înnebunește de la sine, iar nebunia nu vine din ceruri! Ea trebuie căutată într-un raport istoric al omului cu societatea, cu practicile (perverse) ale unui Social și ale unui Politik. Condițiile personale și condiționările social-politice sunt aspecte importante ale producerii nebuniei. Boala mentală se situează la interferența dintre geneza umană, istoria psihologică și individuală, formele concrete de existență 28. Pentru gânditorul francez, "singurul a priori concret în care boala mentală dobândește înfățișările necesare"29 este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în creier, ceea ce a făcut să primească "un statut, o structură și o semnificație psihologică"30. Prin psihologizarea nebuniei, ea a fost "inserată în sistemul de valori și de represiuni morale; [...] închisă într-un sistem punitiv în care nebunul, infantilizat social-politic, se înrudește pe de-a-ntregul cu copilul și în care nebunia, culpabilizată, se leagă de la începuturi de vinovăție"31. Nebunul își pierde controlul asupra propriului eu; de acum încolo, sufletul său se află în mâinile psihiatrilor, psihologilor și infirmierilor, care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
intensiv și fără măsură produce nebunia, la polul opus, absența lecturii, necititul globalizant de astăzi produce, de asemenea, imbecilitate și subdezvoltare mentală. Pe un fond de necitire este posibilă în societatea românească o anumită masă de manevră în diverse acțiuni social-politice de după 1990. Nu mai citiți, uitați-vă la televizor! este deviza mediei românești și a Politikului insidios, întotdeauna interesat să aibe o masă de manevră. Nu întâmplător sau "inofensiv" cultura și învățământul (umanist) sunt subfinanțate de către statul român prin politicienii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
statul român prin politicienii lui pentru care cultura e "un decorativ" al vieții. Avem o tranformare negativă a creierelor și a ideii de umanitate. Pot spune, cu certitudine, că lectura nu produce nebunie decât în condiții perturbatoare și de presiune social-politică a celor cu asemenea activități. Foucault glumea pe seama acestei idei preconcepute ("lectura produce nebunie!"), spunând: Când oamenii încep să gândească la sănătatea activităților intelectuale, eu cred că e ceva greșit acolo. În opinia lor sunt un om periculos, din moment ce sunt
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pe care ceilalți le au despre oameni și lucruri. Între nebunie și anormalitate nu poate fi pus semnul echivalenței. Nebunia se referă la o stare patologică a creierului și a comportamentului, în timp ce a-normalul se situează în afara normelor, în afara funcționalității social-politice a modelelor, în afara uniformității comportamentale a unei întregi medii social-politice. Această uniformitate a comportamentelor ar fi bine să o privim ca pe un efect al puterii-cunoaștere; putere social-politică ce are nevoie de oameni aflați în stadiul unei docilități, al unei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nebunie și anormalitate nu poate fi pus semnul echivalenței. Nebunia se referă la o stare patologică a creierului și a comportamentului, în timp ce a-normalul se situează în afara normelor, în afara funcționalității social-politice a modelelor, în afara uniformității comportamentale a unei întregi medii social-politice. Această uniformitate a comportamentelor ar fi bine să o privim ca pe un efect al puterii-cunoaștere; putere social-politică ce are nevoie de oameni aflați în stadiul unei docilități, al unei îndoctrinări, al unui reducționism psihic; oameni ce nu gândesc critic
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și a comportamentului, în timp ce a-normalul se situează în afara normelor, în afara funcționalității social-politice a modelelor, în afara uniformității comportamentale a unei întregi medii social-politice. Această uniformitate a comportamentelor ar fi bine să o privim ca pe un efect al puterii-cunoaștere; putere social-politică ce are nevoie de oameni aflați în stadiul unei docilități, al unei îndoctrinări, al unui reducționism psihic; oameni ce nu gândesc critic sau nu gândesc deloc în raport cu exteriorul, cu societatea. Aceste serii de indivizi moderni nu sunt preocupate de problemele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ce are nevoie de oameni aflați în stadiul unei docilități, al unei îndoctrinări, al unui reducționism psihic; oameni ce nu gândesc critic sau nu gândesc deloc în raport cu exteriorul, cu societatea. Aceste serii de indivizi moderni nu sunt preocupate de problemele social-politice și în acest mod ei pot fi manipulați de șmecherii intelectuali cu discursuri meșteșugite. Experiența nerațiunii coboară în timp prin Hölderlin, Nerval și Nietzsche pentru a deveni "contratimpul lumii"50, adică o lume imaginară, inspirată din mitologie și istorie, dar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mai evidentă și negativizată social, izolată de lume și tratată, într-un spațiu al închiderii. "Logica" stabilirii unor diagnostice este legată de un anume soi de "metafore simetrice"53 între irațional și rațional; metafore ce au un sens în arhitectonica social-politică a nebuniei. Unul ca Nietzsche nu mai este închis, decât atunci când are nevoie gravă de consult psihiatric, ulterior eliberat și dat în grija mamei și a surorii sale. Din acest motiv nerațiunea lui Nietzsche a fost acceptată, până azi considerându
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
este... "chiar Adevărul"! De aici și ideea unui adevăr inaccesibil ființei umane, inaccesibil omului cotidian, formulată de filosoful german! Pentru Nietzsche și Foucault adevărul este dincolo de rațiune, devenit "inaccesibil" omului la Nietzsche și Ricoeur! Adevărul ca "un produs" al ierarhiei social-politice și al practicilor cotidiene la Foucault. Această experiență din biografia lui Nietzsche l-a condus pe Foucault să trateze rațiunea ca fiind... "nebunia nebuniei"54, iar nerațiunea ar însemna că "adevărul nebuniei este rațiune [...] cvasirațiune"55. În concepția lui Foucault
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
statelor naționale și fragmentarea gândirii europene în "gândiri locale"; 3) politica lui Hitler și Holocaustul. Gândirea "locală" e doar un tribalism! Nu există decât gândire în termeni universali și transnaționali. Totodată, gândirea dialectică a întronat în societățile moderne un clivaj social-politic total, bazat pe două mari fenomene: 1) sistemul politic modern guvernare-opoziție; 2) sistemul economic modern utilitate-piață. Prin filosofia sa, Hegel nu face decât să "desăvârșească" tradiția creștină de gândire, adaptând-o unor necesități contextuale și locale sinteze nefericite ale raporturilor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
norme" de comportament social. Simbolurile vieții intelectualiza(n)te sunt profund dogmatice... Poate că într-un viitor o nouă disciplină numită dogmatică intelectuală modernă se va studia în școli. Sexualitatea Sexualitatea a fost și a rămas o problemă istorică și social-politică modernă. Conceptul de "sexualitate" apare în epoca modernă. Foucault a încercat o istorie a problematizării comportamentelor sexuale 59. Cartea sa Istoria sexualității reprezintă modul prin care oamenii au inventat un comportament sexual "ca domeniu de apreciere și opțiune morală"60
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
spirale" își privesc finitudinea în față. Astfel, grație Internetului, spirala și-a modificat regimul, trecând de la vorbe și reprezentări lingvistice la imagini virtuale, obscene, violente, depersonalizate și depasionalizate. Oroarea sexuală se înscrie în ordinea capitalist-istorică a alienării unor suflete abandonate social-politic, neintegrate într-o lume meschină și închisă în proprile sale răutăți și acte impotente! Agresivitatea sexuală, sexul rece sunt echivalări ale impotenței contemporane! În felul acesta, pasiunea modernă de a mai vorbi despre sex și de a mai consuma sex
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
firea omului? Pe această direcție, Foucault a considerat că nebunia, sexualitatea vorbesc "limba adevărului", dar nu adevărul concret al faptelor, nu adevărul empiric al istoricilor, ci adevărul discursului despre cele două fenomene, pe care le-a legat de instanța puterii social-politice și de posibilitatea lui de a se produce prin discursuri. În viziunea sa, "producerea adevărului este în întregime străbătută de raporturi de putere"70, iar discursurile publice comportă interdicții de limbaj (ceea ce ar putea fi spus, fără a fi spus
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și mai multe forme dogmatice compun sexul occidentalizat. Dinamica sexualității, a oricărei posibile sexualități se află în "marea serie a opozițiilor binare (trup-suflet; carne-spirit, instinct-rațiune, pulsiune-conștiință)"73. Sexualitatea se produce între aceste opoziții, dar totodată este stilizată, disciplinată prin norme social-politice, prin valorile unei anumite civilizații, prin etica societăților. Oamenii nerațiunilor clasice ("bine/rău") compun mecanica discursivă și practică. Dinamica sexualității poate fi analizată prin dinamica stărilor instinctuale, de criminalitate scriptică, de jocuri simbolice discursive ale unor desființări și dezautorizări pulsionale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a guverna societatea fără rege, fără intervenția arbitrară a factorului politic în viața socială. La adăpostul unui pășunat Intelectual, regele (adică Politikul!) e... necesitate. Pentru cine? Iluzia că societatea trebuie o altă idee fixă (!) să fie guvernată de către establishment-ul social-politic este o strategie a discursurilor moderne despre Politică, unde partidele (de conducere și de opoziție) își împart guvernarea modernă, criminalitatea și violența ce derivă din aceasta. Ori de câte ori sistemul politic deraiază sau iese din matca lui social-politică precum un râu, avem
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
guvernată de către establishment-ul social-politic este o strategie a discursurilor moderne despre Politică, unde partidele (de conducere și de opoziție) își împart guvernarea modernă, criminalitatea și violența ce derivă din aceasta. Ori de câte ori sistemul politic deraiază sau iese din matca lui social-politică precum un râu, avem clasicele violențe între civili sau noua idee despre război: Războiul nu e război până când frații nu se ucid între ei! spunea un personaj din filmul Underground al lui Kusturica. Războaiele civile ar fi bine să le
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
acest lucru, fiind homosexual și victimă a maladiei SIDA. Sexualitatea nu atinge doar comportamentul sau doar puterea și adevărul, ci existența omului în profunzimea ei, ea atinge ordinea socială și politică! Sexul fără limite e sfârșitul tuturor formelor de coexistență social-politică! De pe această poziție a aprecierii morale, Foucault a problematizat modul cum etica creștină a inventat o etică sexuală opusă ca fond celei a vechilor greci, care permitea altfel de relații între soț și soție. Pe baza comparației comportamentelor sexuale din
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și raporturi de clivaj social, de fărâmițare a oricăror forme de solidaritate civică. Aici sunt și relațiile între liderii intelectuali și politici, preocupați de ritualul lor discursiv, și tinerii tratați paternal, dar, mai degrabă, marginal și în afara formelor de putere social-politică. Punerea în genunchi, punerea la zid sunt lait motive ale simbolismului religios social-politic! Zidul e chiar discursul acelor lideri! Pentru Foucault, plăcerea sexuală este în sine un rău79, cuplând-o de ideea nietzscheeană a morții lui Dumnezeu: Ceea ce poate să
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Aici sunt și relațiile între liderii intelectuali și politici, preocupați de ritualul lor discursiv, și tinerii tratați paternal, dar, mai degrabă, marginal și în afara formelor de putere social-politică. Punerea în genunchi, punerea la zid sunt lait motive ale simbolismului religios social-politic! Zidul e chiar discursul acelor lideri! Pentru Foucault, plăcerea sexuală este în sine un rău79, cuplând-o de ideea nietzscheeană a morții lui Dumnezeu: Ceea ce poate să spună un limbaj, dacă e riguros, pornind de la sexualitate nu este secretul natural
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
se înscriu în "seria" dialectică a producțiilor discursive occidentale despre sex. A controla sexul, nebunia, delincvența, discursul public etc. înseamnă a monopoliza puterea, în timp ce incitarea, instigarea, revolta nu sunt altceva decât forme de contestare a puterii și a unei ordini social-politice, menținută prin control și forță brută, prin simbolism de dogmatică intelectuală. Toate aceste fenomene de istorie social-politică privind sexualitatea nu s-au putut dezvolta fără mijloace concrete, iar aceste mijloace concrete sunt dezvoltarea și difuzarea în spațiul public a unei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
public etc. înseamnă a monopoliza puterea, în timp ce incitarea, instigarea, revolta nu sunt altceva decât forme de contestare a puterii și a unei ordini social-politice, menținută prin control și forță brută, prin simbolism de dogmatică intelectuală. Toate aceste fenomene de istorie social-politică privind sexualitatea nu s-au putut dezvolta fără mijloace concrete, iar aceste mijloace concrete sunt dezvoltarea și difuzarea în spațiul public a unei literaturi erotico-pornografice. Această industrie a incitării la consumul de pornografie nu arată neîntâlnitul, singularul, unicul sau nevăzutul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
așa numitul libertinaj al nobililor era o formă de expresie sexuală și de putere față de morala austeră promovată de oficialitățile din Anglia, Franța. Revoluția industrială și formarea unei societăți capitaliste pe baza idealului ordinii și progresului economic, cultural, stiințific și social-politic, ar coincide cu o perioadă de... represiune sexuală, astfel încât energia populației să fie înmagazinată în sistemul social-economic și politic al fabricilor și uzinelor. Și tocmai în acea Bélle Époque (1870- 1914), corespunzătoare prosperității occidentale, au început să se liberalizeze moravurile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]