22,065 matches
-
către el. — Ce-i? se răsti ea, vădit enervată de intervenția lui și cu o figură boțită de somn și de ani. Cred că e vorba de o confuzie la mijloc... — Uite care-i chestia, dacă ție nu ți-e somn, asta nu înseamnă că trebuie să mă ții și pe mine trează. — Departe de mine orice intenție de a vă provoca vreun neajuns - trecu el pe nebănuite într-un registru politicos -, dar nu vi se pare totuși cel puțin ciudat
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nici cea mai vagă urmă de bun-simț să se înmulțească, așa cum fac toate oile normale, se cuibări în bucătărie lângă aragaz și își mai făcu o cafea tare și fără zahăr. Pe care însă nu o bău, pentru că îl fură somnul imediat ce-și găsi o poziție care nu-i cerea efort pentru a-și menține echilibrul. La amiază, considerând că e un moment la fel de bun ca oricare, mai înghiți două antinevralgice și un algocalmin fiolă și începu să se foiască
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Che Guevara, cu ochii mijiți așteptând să-și ia un cap în dinți. Simți cum îl pătrunde ca un șarpe o frică necunoscută. Dădu să se ridice. Îi privi chipul lui Che Guevara și de-odată pricepu. Che Guevara dormea somnul de veci. Se întâmplase așa, Dumnezeu știe când, la un moment dat după ce își terminase para zemoasă. PE URMELE ȘUȘANELELOR-DE-VIȚĂ-NOBILĂ Șușanelele-de-viță-nobilă, în pofida rezonanței lor vioaie, sunt și s-au dovedit, ca atare, cu mult mai apatice, ursuze și chiar iubitoare
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Peste noapte se trezi de patru ori sub diverse pretexte și spre disperarea nevestei. Se răsuci și se suci, își făcu un ceai de iasomie și îl bău arzându-și limba și cerul gu rii. Dimineața îl găsi orb de somn și surescitat la maximum. Se bărbieri cu mai multă atenție decât de obicei și cu o spaimă întrucâtva mistică privind lama briciului. Își trase pantalonii și cămașa pe el, își făcu nod dublu la șireturile de la pantofi, o cruce în dreptul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
călduț, psihologul Bogdan Urmuzescu își jură în barba rară, în timp ce se arunca într-un taxi, că o să înceapă chiar de mâine să studieze ca să devină inginer, că viața de psiholog e de tot căcatul și că să fii sculat din somnul cel mai dulce nu e nici o sfârâială. Ajunse îmbufnat la locul faptei și se așeză și el, confirmând încă o dată puterea exemplului și spiritul gregar, pe aceeași bordură, despre care se surprinse gândind înduioșat că fusese, de bună seamă, martora
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Urmuzescu, ca orice psiholog, nu mai credea de mult în fericire. Totuși, starea de spirit i se mai îmbună și, ca dovadă, își scoase haina și i-o puse delicat pe umeri Melaniei, care părea să doarmă cel mai odihnitor somn de care avusese vreodată parte un muritor. Conversă din politețe cu barmanul Florin, dar, constatându-i olfactiv gradul de alcoolemie din sânge, hotărî că e inutil. Așa că ațipi și el, într-o rână, pe umărul lui, după ce făcură un schimb
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Gigi Pătrunjel își smulse câteva fire din cap și încă o filă dintre mape. Frumoasă domnișoară, Mi-ați robit simțurile. De când v-am zărit prima oară deschizând portița verde a căsuței dumneavoastră, domni șorică dragă, sunt nebun. Nu mai am somn, nu mă mai pot gândi la nimic altceva decât la frumusețea... Tăie frumusețea și scrise trăsăturile. Ei, na. Oi fi vreun pui de pictor acum. Îi veneau în minte substantive, de-a valma. Ce căuta el să exprime însă nu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
jos sărind câte două trepte. La setul al patrulea simți așa, un val de căldură, cu transpirație rece. Numai la revoluție mai încercase simțăminte comparabile. Pe scurt, nu înțe legea, dar era clar într-un colțișor de minte trezită din somn că urma să se întâmple un lucru care avea să-i dea de furcă și de gândit mult timp de acum înainte. Mătușa Pamela, care locuia la scara cealaltă, urca gre oaie, ca un elefant lăuz, ținându-se de balustradă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lungi rapid până în stomac. Se trânti îmbrăcat în cearșafurile proaspăt schimbate de aceeași mătușă grijulie și dormi așa până a doua zi dimineață. Și poate că ar mai fi dormit câteva ore bune, dacă nu l-ar fi trezit din somn sfredelul sonor al telefonului. Lui i se părea însă, undeva departe, o mașinărie odioasă care se declanșează atunci când vine primăvara, pentru a-i anunța pe ăia de la Primărie că e momentul să iasă din bârlog și să vopsească băncile de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de cărat și inutil. Acum, esențiale rămăseseră numai hainele de pe el și ziarele. Nu că ar fi fost vreun cititor înverșunat de presă, dar podeaua era rece chiar și în miezul verii și, în plus, îi marcau teritoriul alocat pentru somn. Cu timpul, pe nebănuite, Plescăială căpătase un soi de superstiție. Mai exact, dacă, bunăoară, se trezea dimineața cu capul pe Ziarul Economic, însemna că va găsi pe jos, în plimbările lui, măcar o monedă de cinci sute, tot astfel Jurnalul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu să aștepte. Așa cum și ea se lupta cu întunericul, cu norii, pentru a lumina în noapte. Obosită, copleșită de evenimentele care o luaseră pe nepregătite, Karina adormi cu cuțitul în mâini, ținându-l ca o bijuterie de preț. Un somn adânc, fără vise, odihnitor o cuprinse cu brațele sale nevăzute, dar atât de prezent. A doua zi dimineață, se trezi cu mult în urma soarelui care strălucea deja, împrumutând pământului căldura lui binefăcătoare. Nici cântecul cocoșilor, vestind o nouă zi, nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
lăsând-o să prindă rădăcini în inima mea? Iar el... Karina tresări simțind o mână pe umărul ei, scuturând-o ușor. Deschise ochii și se sperie de șoferul care era ușor aplecat asupra ei. - Se pare că v-a furat somnul și v-a adus la capăt de drum. Cred că ați ratat stația la care trebuia să coborâți. - Am adormit? O, Doamne... se pare că da. Îmi cer scuze! spuse Karina vizibil jenată. Se uită prin autobuz să vadă dacă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care se afla. Spre ușurarea ei în autovehicul era doar conducătorul auto care părea a fi înțelegător și nu se distra pe seama ei. - Nu trebuie să vă cereți scuze, nu aveți de ce. Și eu aș trage câte un pui de somn în timp ce conduc dacă asta nu ar pune în pericol siguranța călătorilor. Cred că ar fi bine să vă întoarceți în oraș cu colegul meu care pleacă într-un minut. Eu am o pauză de o jumătate de oră și nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu cred că sunt o companie prea plăcută pentru a vă reține atât de mult în preajma mea. - Da, e mai bine să plec acum, să vă las să ațipiți și dumneavoastră puțin pentru a vă revanșa pentru momentele în care somnul a vrut să vă capteze atenția pe traseu. - Bună idee! Mulțumesc! spuse acesta râzând. - La revedere și o zi ușoară vă doresc! îi spuse Karina în timp ce cobora, îndreptându-se spre mașina care o aștepta cu motorul pornit. Urcă în autobuz
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
căci se simțise tare bine fredonând și dansând pe ritmurile muzicii formației de adolescenți. Ibricul de cafea își primi porția de apă și zahăr, apoi fu supus torturii focului pentru elixirul parfumat care reușea să alunge și ultimele rămășițe ale somnului dulce în care se cufunda noapte de noapte. Era agitată. Parcă avea un surplus de energie cu care nu era obișnuită și pe care trebuia neapărat să-l consume. Se îmbrăcă repede cu o bluză neagră și o pereche de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ar fi deranjat-o că nu-i vorbise despre El de când se întorsese din mini vacanța petrecută în căsuța bunicilor ei. - Vin până la tine chiar acum. - Nu te deranja, chiar te rog să nu vii. Nu e cazul. Îmi este somn, vreau doar să dorm și nu ai avea cu cine să te înțelegi. Doar știi că nu sunt o companie plăcută când sunt obosită. - Sigur te simți bine Karina? - Da, Ana, mă simt mult mai bine și dacă voi dormi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de iubire: „gramul” de sacrificiu! Lenea, „cucoană mare” e necruțătoare, cere, cât îi ziua de mare, de mâncare! Când plictisit de câte și mai câte de-ale vieții, pui mâna pe-o carte să te mai învioreze puțin, te cuprinde somnul cel mai dulce. Orgoliul e-o boală de care te vindeci c-un dram de gândire luminoasă și-o vorbă bună așezată pe locul ei... Gândul omului e-o sită pentru vorbe; se cade ca „sita” să fie cât mai
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
îngropată pentru totdeauna. Nu aștepta iertare pentru greșelile tale dacă la rândul tău nu știi (sau nu poți) să ierți.. Seara, la culcare, omul credincios (sau nu...) obișnuiește să spună „Doamne ajută!”, Dimineața revenit din nou la viață din împărăția somnului (un fel de moarte de-o noapte!) își spune la fel „Doamne ajută!”. Ce va fi zicând omul nostru după ce a primit „ajutorul”?! aceasta-i întrebarea... Omul, săracul, adună banii firfiric de firfiric, după care începe a-și plăti gloabele
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
pe pământ, printre oamenii de rând, simte arșița usturătoare a țărânii uitate o vreme... Profesore, dacă cei cărora le vorbești în cuvinte „meșteșugite” nu prea te ascultă cu atenție, de vină nu sunt ei! Visul-taină ce ne leagănă pe aripile somnului, ne ajută să înțelegem câte ceva din viața cea de toate zilele. Când visul e urât și alunecă în coșmar, ne trezim și continuăm a visa cu ochii deschiși la darnicele zile de mâine... Poate că nu lumea, poate ceilalți, sunt
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
trebui să-i citesc ceva despre embriologie; ca să fie conștientă de ceea ce face... dar nu! Ca să fie inconștientă, așa va ieși cel mai bine... fără îndoială..." Și în ziua următoare o învață o preparare embriologică în perioada corespunzătoare. Ieșind din somnul cronic, ea exclamă: Lasă, lasă, pentru Dumnezeu, lasă, lasă asta.... Ah, dacă am fi însămânțați noi, bărbații!... suspină Avito, tăcând: "am face-o mai științific și în mod conștient". Așa e, că dacă ați fi însămânțați voi bărbații, nu ați
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
roadele pe care le poate da. * Visul Marinei se face mai profund, coboară în realitățile eterne. Se simte izvor de viață când dă piept copilului. Desprinde sugarul capul și rămâne privind-o, se joacă cu biberonul apoi, iar când în somn surâde, își zice mama: Se visează cu îngerii". Cu îngerul său se visează ea strângându-l la piept, ca și cum ar vrea, întorcându-se la el, să doarmă acolo cu el departe de lume. Avito nu face decât s-o întrebe
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
recunosc, dar... și se apropie oferindu-și buzele, în timp ce vocea interioară murmură: "Ai căzut, te întorci să cazi și vei cădea de o sută de ori mai mult...". Se lasă sărutat de Marina, strângând la piept copilul și recade în somnul vieții sale. Da, am fost dur, dar... dar este nevoie, trebuie să-mi împlinesc voința... și botezul? De ce? Pentru a se spăla de păcatul originar? Dar tu crezi că această inocentă creatură are păcat? Și vocea demonului familiar: Da, nu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
noi are microbul său, microbul său special și specific, bacillus individuationis, cum îl numește don Fulgencio, și te-a contaminat...." Asta a fost ieri iar astăzi Marina găsește pe soțul ei înțepând copilul cu un ac, și trezindu-se din somn inima sa de mamă, exclamă: Dar ești nebun, Avito, ce faci? Și tatăl surâde, se întoarce să-l înțepe și răspunde: Tu nu înțelegi... Dar, Avito adaugă cu blândețe. Studiez aceste reflexe! Ce lume e asta, Sfântă Fecioară! Și recade
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
brațele scoțând un țipăt, iar tatăl cu un surâs enigmatic, zice: Această forță de presiune o va pierde apoi. Stră-străbunicul nostru, antropopitecul și vărul de-al doilea, cimpanzeul.... Ce lume e asta, Fecioară Preasfântă! Și se retrage mai mult în somn. Alte dăți îi pune un văl pe ochi să observe dacă îl urmărește cu privirea, sau face zgomot pentru a atrage atenția. Și în unele și în altele se întâmplă că sprijinind copilul cu mânuțele sale de pânză se aprinde
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
-o cu conștiința libertății; îți propun ei cvadradura cercului? Meditează la cercul pătratului! Când începe don Fulgencio să gândească la asta, de cu noaptea și pe bâjbâite, odihnindu-și capul pe pernă împreună cu doña Edelmira, soția sa, se cufundă în somnul apăsător de atâtea grave meditații. Pe bună dreptate se numește filosofia sa ritmică, supraumană. Resimte o sfântă ură, un odium philosophicum, pentru simțul comun, despre care zice: "Simțul comun? La bucătărie!" și când ajunge la urechile sale acest stupid sfat
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]