1,838 matches
-
unul dintre colegi - era veteranul de război cu ochiul de sticlă - fluiera zi de zi teme și motive din toate cele nouă simfonii ale lui Beethoven, plus un concert pentru pian. Tehnica lui era de o perfecțiune uimitoare. Suite și sonate, tot ce mai avea de oferit muzica clasică de la Bach până la Brahms, el le fluiera cu atâta artă și cu atâta forță, încât de atunci încolo puteam să deosebesc simfonia a treia de a cincea, pe Schubert de Schumann. Fluiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
puteam să deosebesc simfonia a treia de a cincea, pe Schubert de Schumann. Fluiera cu o pasiune înfrânată, așadar nu din cale-afară de tare, nici doar pentru sine. La cererea colegilor, repeta o melodie sau alta, cutare sau cutare adagio, Sonata Kreutzer, Mica serenadă. Dacă îmi aduc bine aminte, adică fără să exagerez peste măsură, putea să fluiere chiar pasaje întregi din Arta fugii a lui Bach. În timp ce le fluiera celorlalți studenți motive cunoscute și, în ceea ce mă privește pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
probelor de admitere? Neașteptând răspunsul candidatului, președintele comisiei îi oferi o coală de hârtie pe care erau inserate ariile impuse ca probe de concurs. Comisia avea libertatea de a alege una sau mai multe dintre acestea : Siciliana și Presto din Sonata I în sol minor de Bach ; Sarabanda și Giga din Partea a II-a în re minor ; altele câteva și... la alegere: Felix Meldenssohn-Bartholdy: Concert în mi minor, partea I sau a II-a și a III-a, urmate de o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și a III-a, urmate de o listă ce cuprindea o duzină de arii cu dificultăți de interpretare deloc de neglijat. Proba întâi urma să fie interpretată din memorie. Comisia îi ceru apoi candidatului să interpreteze: Siciliana și Presto din Sonata I în sol minor. După ce își reacordă vioara, puse arcușul pe strune gata să înceapă aria cerută. Deși emoțiile își spuneau cuvântul în cel mai înalt grad, el era hotărât să le stăpânească; nu era nici timpul și nici locul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
tot ce merita văzut În Suedia, tot ce ar fi putut să mă intereseze „ca femeie“. N‑a lipsit nici faimoasa corabie Vasa, scoasă din mâl după secole, conservată acum ca o mumie faraonică. Într‑o seară, după spectacolul cu Sonata duhurilor de la Teatrul Național, gazda mea m‑a condus la bibliotecă. Abia de am reușit să Înfulec un sandviș Într‑un expres. Era ora unsprezece, biblioteca Închisă. Cu toate astea, doamna Johanson Îi arătă portarului o anume legitimație, drept care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
adevărat. N‑are nici un rost să amintesc că m‑am lăsat de pian la nouă ani. — Frumos, zice Elinor, regalându‑mă cu un surâs înghețat. Și Sacha se pricepe la muzică. Anul trecut a dat la Londra un recital de sonate pentru pian de Beethoven. Ai fost? Lua‑o‑ar naiba pe Sacha asta. Cu blestematul ăla de schi nautic și cu blestematele alea de sonate. Nu, zic sfidătoare. Dar am... întâmplarea face că am dat și eu un recital. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Și Sacha se pricepe la muzică. Anul trecut a dat la Londra un recital de sonate pentru pian de Beethoven. Ai fost? Lua‑o‑ar naiba pe Sacha asta. Cu blestematul ăla de schi nautic și cu blestematele alea de sonate. Nu, zic sfidătoare. Dar am... întâmplarea face că am dat și eu un recital. Cu... sonate de Wagner. — Sonate de Wagner? mă îngână Elinor neîncrezătoare. — Îhm... da. Îmi dreg glasul, încercând să mă gândesc cum să scap de subiectul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pentru pian de Beethoven. Ai fost? Lua‑o‑ar naiba pe Sacha asta. Cu blestematul ăla de schi nautic și cu blestematele alea de sonate. Nu, zic sfidătoare. Dar am... întâmplarea face că am dat și eu un recital. Cu... sonate de Wagner. — Sonate de Wagner? mă îngână Elinor neîncrezătoare. — Îhm... da. Îmi dreg glasul, încercând să mă gândesc cum să scap de subiectul cu realizările. Deci. Cred că sunteți foarte mândră de Luke. Sper ca această mică remarcă a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
l-am plesnit în toiul Unui asalt în plină zi; Dar dânsul a pornit războiul Cu gândul de-a mă...cuceri. Vecina O vecină taciturnă Cântă cât e noaptea toată; Soața zice că-i NOCTURNĂ, Eu aș zice că-i ...SONATĂ. În vizită de lucru la turci Fata recunoaște-agale Că nu știe-o boabă „turcă” Da’-n afacerile sale Ea cu limba se descurcă! Plagiatorul I-a născut recent nevasta Și cei ce-i cunosc odorul, Spun că nici de data
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
Mama se juca între ziduri cu o gărgăriță-balon. Căluțul albastru ocupa o bucată de spațiu unde ar trebui să fie Iisus, dincolo, Iisus se decupa odată cu gărgărița. Și astfel, Fiul era gonit de colo-colo. La radio, se odihnea într-o sonată de Mozart, în celălalt loc plângea divin într-o vioară. Și fiindcă totul aparținea jucăriilor, și Iisus deveni o jucărie. Vigoarea jocurilor se contură în invenții din ce în ce mai selecte. Astfel balonul-cal, ținut de sfoară, vru să fie autonom. Fără să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fuioare zburătoare care, eliberate de povară, țâșneau spre cer ca săgețile albe în beznă. Îngeri care se întorceau acasă până la următoarea naștere. * * * P ovestitorul, aflat în Pleistocen, tocmai fecunda viitoarea gândire a lui Enescu cu ideea izvorului folcloric, cristalizat în Sonata pentru pian în Fa diez Major, Opus 24, nr 1 de peste 13.500 de ani, când avu un simțământ ciudat: îl durea tăcerea. Scrise încet, infinit de încet, de parcă ar fi vrut să guste acea clipă, electrocutat de extaz, ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a nu muri, iar când acordurile finale se înecau în apele impasibile ale Dunării, se auzea monoton bocetul coral. Nu vreau să moară! spuse Mioara, care plutea transfigurată printre măsurile de 12/8 ale horei bătrânești din partea I, Moderato-melancolico a Sonatei a III-a pentru pian și vioară de George Enescu. Dedesubt, Hecuba plângea, corul îi împărtășea durerea în spațiul-oglindă al orașului în care Homer se plimba la braț cu Sofocle admirând viitorul trecut al lui Enescu, înconjurat în prezentul continuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dedesubt, Hecuba plângea, corul îi împărtășea durerea în spațiul-oglindă al orașului în care Homer se plimba la braț cu Sofocle admirând viitorul trecut al lui Enescu, înconjurat în prezentul continuu de Andante Sistemo e Misterioso din partea a II-a a Sonatei care ne doare frumos pentru că natalul Bărăgan cântă în limba română. Mioara se apropie delicat de Maestrul preocupat de a imortaliza cu inflexiunile melodice corul atenienilor din Oedip, actul al IV-lea. Heterofonia, contopind mișcarea cu nemișcarea, brăzda spațiul atemporal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
minutele de oprire pentru despărțiri definitive sau temporare, orele de întârziere ca urmare a dilatării șinelor vara, atunci când trebuia să vină cineva deloc plăcut, moartea, sau se contractau atunci când trebuia să sosească, neanunțată, moartea. De necrezut cum putea să sune Sonata în tren major pentru gări și orchestră, compusă din doi harpiști care ciupeau corzile fumurilor așteptând trenul, suflătorul la tubă, neîndemânatic, pentru că îi zbura știma de pe pupitru, probabil înmărmurit la vederea atâtor brăilence frumoase sau din cauza stării pe care ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
auto.S-a lovit cu capul de capota mașinii. L-am vizitat la spital.In somn a început să delireze.O strigă mereu pe ... Maura... E secretara lui de la Institut. Dumneata,domnule,ești căsătorit? In cameră se auzeau acordurile din „Sonata lunii” de Beethoven. -Nu.Sunt solitar... -De ce nu vă căsătoriți? „Când o femeie te întreabă :de ce nu te căsătorești? - mai sunt șanse,Dacă te întreabă: de ce nu te-ai casătorit? - ești un om pierdut”. -Am avut trei tentative de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de păr de la pisica roșcată, greoaie, cu burta umflată de pui pe care Încerca să o mângâie, stângaci, până când, nervoasă, ca orice femelă În starea ei, Îl scuipa sau Îi vâra, pe tăcute, o gheară lemnoasă prin stofa ieftină. Din Sonata lui Brahms nu auzea mai nimic, dar, cel puțin, avalanșa de sunete Îi acoperea bolboroseala rușinoasă a pântecului, chinuit de posturile lungi cu varză și fasole de la cantina seminarului teologic. Și pândea, mai departe, fața Îngustă, din ce În ce mai febrilă, a Anei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
am uitat să te Întreb, cum te mai simți? Cum o mai duci cu ochii? cu inima? cu boala? * — Pentru ce o admir eu pe Buni mai mult decât pentru pantofi, rochii și pălărie este pentru cum cântă la pian sonata de Chopin! — De Beethoven! — De Brahms, mai degrabă. — Dar acum, de când cu boala, acum, de când cu moartea, mai poți să cânți la pian, Buni? — Termină, Încetează! Doar știi că sunt ani de când n-a mai auzit-o cântând nimeni! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu satisface partea spiritual-estetică a ființei mele. Nu în măsura în care o fac literatura sau arta. Mama tăcea, dar eu cred că în adâncul ei era de acord cu mine. Ca să nu mai vorbim de muzică! am adăugat. De exemplu rapsodiile și sonatele lui Brahms! Voiam s-o ating drept în inimă. Și atunci, după ce rămăsese tăcută vreme îndelungată, mi-a spus ce hotărâse tata. Mai târziu, în cursul serii, i-am dezvăluit bunicului ce mă lăsase mama să aflu. De bună seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o primisem de la tata. Se oxidase un pic, dar cu ajutorul batistei și al salivei mele acide, am curățat-o până ce a lucit din nou. Am căutat o vreme tema simplă și atât de mișcătoare a cântecului popular dintr-una din sonatele lui Brahms pe care mama obișnuia s-o cânte pentru mine, nesigură și probabil fals. Pe pervazul ferestrei stă aparatul de radio rămas de la infirmieră. Maldărul de blocuri de desen și toate creioanele, cretele, pensulele și sticlele de tuș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mi le fac din nuiele. înmormântarea a avut loc două zile mai târziu, zile în care, în mod cu totul extraordinar, tata mi-a citit două capitole din Frații Karamazov și mi s-au cântat o seamă de rapsodii și sonate de Brahms. Apoi mama a scos din garderobă costumul negru, cu vestă, al bunicului. Mi se potrivea perfect, da, îndrăznesc să spun că-mi venea foarte bine. Și m-a bucurat faptul că eu, îmbrăcând costumul lui, am avut, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Mi se potrivea perfect, da, îndrăznesc să spun că-mi venea foarte bine. Și m-a bucurat faptul că eu, îmbrăcând costumul lui, am avut, ca să zic așa, ocazia să-l reprezint pe bunicul la propria lui înmormântare. Mama cânta sonatele în felul ei obișnuit, imperfect și șovăitor, cu degetele tot mai neliniștite, țepene și rășchirate. Eu de fapt nu știu cum trebuie să sune muzica de pian a lui Brahms. Seara, după ce am băut berea de după înmormântare la Gästgiveri, tata m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mai autentică decât opera vieții mele. Stau culcat pe spate și spun asemenea lucruri. La izvoarele râului Ava au înflorit sălciile. Salcia este un arbore nobil. Nu rar, dar nobil. Ca să-mi limpezesc gândurile, mă tot întreb: Oare chiar erau sonatele lui Brahms cele pe care mi le cânta mama la pian? Sau: O să-mi aducă Manfred Marklund o gamelă plină cu felul acela de mâncare pe care doar Eva lui știe să-l prepare cu adevărat? Sau: Ce a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
explodeze în mine, împrăștiind limbi de foc. Era ca și cum bubuitul unui vârtej ar fi cuprins întreaga casă. Eu mă bălăbăneam - ca să nu spun că navigam - prin încăperile mici, privirea mea interioară vedea picturi pe sticlă uimitor de strălucitoare, transparente, auzeam sonatele pentru pian ale lui Brahms așa cum le cânta mama odinioară și mă umplea o bucurie care semăna cu cea a paraliticului care a început să umble. Deși de fapt era exact pe dos: eu nu mai puteam umbla. în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
era în pat cu cine știe ce fată, m-am gândit cutremurându-mă. Poate că tocmai în secunda aia avea orgasm în brațele altei femei. Mi-am dat seama că așa înnebunesc oamenii. Că dacă nu mă controlam, aveam să devin o sonată. Am hotărât că trebuia neapărat să vorbesc cu el. Trebuia să-l sun. Dar făcând un calcul rapid, mi-am dat seama că trebuia să mai aștept cel puțin până la trei, când în New York avea să fie ora zece dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pahar cu oțet din mere, apă, o linguriță cu miere de albine și iată-mă dispus și bun de plimbare. Toxina, auzindu-mi explicația a început să tremure și pentru că s-a iritat rău, a început a-mi cânta o sonată: -De ce n-ai spus de la început că nu mă pot lipi de tine? De ce ai ținut neapărat să-mi fac atâtea planuri în zadar? Nenorocitule!.. -Nu te supăra pe mine, Toxino. Tu ai drumul tău, eu am drumul meu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]