5,168 matches
-
-o face. Dorința va apărea inevitabil de o parte sau de alta ...ori ea ori el ...ori amândoi . Și în toate acestea ,prietenia nu are loc. Nu-și găsește cursul nu-și formează opinii,nu-și dezvolta idei. Se sinucide sorbind cea mai dulce otravă:) Dar cred cu convingere că dacă cei doi reușesc să treacă peste dorința ...unul din ei să înțeleagă că nu se poate altfel...celălat să aibe răbdare...dacă într-adevăr click-ul ,ceva-u,l acel Je ne
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356080_a_357409]
-
fix în oglindă ca și cum ar fixa ochii auditorilor și exclama simulând epuizarea: „Dar ce vă spun eu toate astea?!“ sau „Nu știu dacă mai are rost să continui, n-aș vrea să vă obosesc sau să abuzez de atenția dumneavoastră...“ Sorbea puțină apă din pahar și cu figura tot mai plictisită își continua perorațiile.” (“Vorbitorul”) Aceste rânduri ne trimit cu gândul la absurdul lui Eugen Ionescu. Vă rugăm să ne descrieți cum se împletește comicul absurd cu tragicul, dar și cu
INDIA CA SPAŢIU SPIRITUAL INTACT ÎNTR-UN DIALOG CU SCRIITOAREA CARMEN FIRAN, AUTOAREA ROMANULUI “INDIA ÎMPOTRIVA CUVINTELOR” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356068_a_357397]
-
suliți soarele-mi trimite cu dulceață la cafeaua mea de dimineață și liniștea domnește peste uliți întrebări cu multe brațe dacă am sau nu resurse, mă împing spre multe curse și sunt gata să mă înhațe din cafeaua mea amară sorb un optimism robust dăltuit în piatră, bust parcă m-aș vedea într-o doară; dar când știu că vine iarna și că nu am pălărie parcă zic atuncea: fie, tot mai bună e povarna! suta grame, nu simți frigul te
CAFEAUA DE DIMINEAŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356214_a_357543]
-
să cred în firea ei - puteri nebănuite se-ascund sub fruntea-ți unsa cu mir de taină sfậntă, de-ntậiul dintre zei - lumină din lumina mă-nvăluie, din zori, pe rug și simt cum ma străbate fiorul din cuvậnt, cum liniștea mă soarbe, cum freamătă iubirea, si, de-oi muri, vreodată, le-oi cerne pe pămậnt - privesc cu luare-aminte alesu-ți trup și văd cum<< viul lampadar >> coboară din icoana, cum razele-i albastre se scurg pe mine ploaie, cum vindeca păcatul și
ELOGIU SFÂNTULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356255_a_357584]
-
clipă, o sunătoare și voi lucra, în marele stup, ca un rob, cu tot roiul de harnice albine - si voilucra, în marele stup, ca un rob, cu tot roiul de harnice albine - mă voi trezi, în fiecare dimineață, și voi sorbi roua de pe dulci clorofile mă voi trezi, în fiecare dimineață, și voi sorbi roua de pe dulci clorofile iar în clipa celesta voi picura lumină pe sufletul, recunoscător, ce înfloare - iar în clipa celesta voi picura lumină pe sufletul, recunoscător, ce
ELOGIU NECUVÂNTULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356264_a_357593]
-
tot roiul de harnice albine - si voilucra, în marele stup, ca un rob, cu tot roiul de harnice albine - mă voi trezi, în fiecare dimineață, și voi sorbi roua de pe dulci clorofile mă voi trezi, în fiecare dimineață, și voi sorbi roua de pe dulci clorofile iar în clipa celesta voi picura lumină pe sufletul, recunoscător, ce înfloare - iar în clipa celesta voi picura lumină pe sufletul, recunoscător, ce înfloare - pe țarina << necuvậntului >> voi secera, poate, si grậu, si neghina, deodată, pe
ELOGIU NECUVÂNTULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356264_a_357593]
-
moarte al mamei gâlgâind de sânge. Nu știu ce m-a înduplecat să rămân totuși, aici. Poate scorpia care m-a îmblânzit, Scorpia mea, Singurătatea...care poartă numele Poesiei... Lașasem libertatea în urmă, închisoarea aceea călduța rotundă, umflată precum balonul, din care sorbeam printr-un soi de tub lung, mișcător, moale, catifelat la atingere pentru închisoarea această numită ironic: viața. Mă jucam cu tubul acela, mi-l înfășuram pe grumaji, pește gât, așa cum mai tarziu aveam să mă-nfășor cu propriile gânduri. Mă
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356251_a_357580]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > DOAR STÂNCĂ Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Doar stâncă Poetei AP De neclintit rămâne-vei ca-n clipa Sosirii uraganului ce bate Să-ți soarbă lacrima de pe aripa Ce te-a purtat către singurătate Cu ciutele își vor căta refugiu Pe-o stâncă rece, în singurătate, Chiar și proscrișii protejați de giulgiu Din flori de colț pentru eternitate Nu-ți licita prea des temeritatea De
DOAR STÂNCĂ de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368800_a_370129]
-
nu este demolat. Acolo, încă, este ieslea din care mâncau animalele fân. O să pun tulpini de floarea soarelui, de porumb în iesle și deasupra o să pun paie. Acolo o să dorm. Io Io Io, cu privirea fixată pe cel de pe pământ, soarbe din pahar și pufăie de două ori din pipă, după care zice: - Păi, nu este bine! - Știu! Viața a început să-mi închidă uși și nu mai am unde să merg mai departe ca să găsesc o ușă deschisă. Câtă măreție
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.10 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368762_a_370091]
-
rece ai băut, Cu dor privindu-l, în mână l-am luat, Cu ochii-nchiși, buzele tale am văzut. Și l-am umplut cu apa rece de izvor, De unde buzele-ți au sărutat paharul, Cu tine-n gând, eu am sorbit încetișor Și-așa, am încercat să uit amarul. Și-ncet, încet paharul din nou s-a golit, Cu vinul rubiniu eu iarăși l-am umplut, Setea de tine însă, nu mi-am potolit, Ca să te uit, dintr-o sorbire l-
PAHARUL de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368817_a_370146]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > AMĂNUNTE Autor: Eugen Emeric Chvala Publicat în: Ediția nr. 2059 din 20 august 2016 Toate Articolele Autorului * Undeva'n depărtare plânge-o trompetă, norii ascund stelele vechi, clepsidra tic tac-u-și repetă sorbind din neant clipe perechi. ** Nu sunt nimic deși visez că sunt! Nu am nimic! Pierdut în lumea mare uitând prea des de clipa trecătoare, Nu sunt decât un amănunt ... Trăiesc intens sperând că-i bine și-n lacrimi mă trișez
AMĂNUNTE de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368953_a_370282]
-
dezvăluie câteva fragmente dintr-un univers odată plutitor. O inedită extincție art nouveau făgăduiește tacit redimensionări plurivalente: "M-au vizitat aici, într-o înălțime/ hoinari miriapozi, căutători de sens// În mers târâș ori înălțând sprâncene/ Ei aurul tăcerii l-au sorbit și-au mers// Spre alte câmpuri cu alți sori și zmee/ Iar urma lor pe dale s-a prelins// Din zalele croite-n mii de catifele/ Mărunt, un strop de abur s-a subțiat, s-a stins". În același timp
MUZICALE de BAKI YMERI în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368977_a_370306]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > BALADE-N ACOLADE 2 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2123 din 23 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Epitalamuri se încaieră domol la focul prânzului festin cu ochii umezi sorb licori ce jinduie-n balade arginturi din ninsori și-un vis buimac de zori -Ce prăvălatec e riscantul pas cum să te las refugiul meu d-o viață? ai mers cu pas de blănuri ai tot mas eu călător autopastel din
BALADE-N ACOLADE 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369064_a_370393]
-
Se lucra circa 12 ore pe zi, cu cele 30 de minute pauza pentru poșirca în care erau fierte murături stricate, varză împuțită și cartofii mucegăiți. Pentru a nu îngheța poșirca care se împărțea cu mărinimie se renunța la lingură, sorbindu-se direct din gamelă. Pe pieptul deținuților acoperit cu zdrențe, stropii ce cădeau din gamelă deveneau în câteva secunde țurțuri ce se zgâlțâiau aprig sub asaltul necruțător al crivățului. Unul dintre cei mai sensibili deținuți politici ai Canalului era poetul
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
AȘ VREA SĂ FIU LA BLAJ ACUM... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului Duminică, 15 Mai 2016 Aș vrea să fiu la Blaj acum, Acolo pe Câmpia dragă, Să-i sorb întregul ei parfum Din veșnicia ce mă leagă De plaiurile mele sfinte, S-ascult cu sufletul pe brânci Dumnezeieștile cuvinte Rostite sub văzduh atunci! Mi-e dor de Blaj întotdeauna, Să-l văd pe Iancu dinspre Munți Cu paloșul oprind
AȘ VREA SĂ FIU LA BLAJ ACUM... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370811_a_372140]
-
sfârșit de săptămâna, putem petrece ziua stand doar ținându-ne de mâna! Sâmbătă am putea pleca să ne iubim la mare , Să uităm de tot și de toate, bucurându-ne de soare. Am stă amândoi pe chaiselong pe nisipul fierbinte, sorbind un Mai-tai cu acelasi pai să ne aducem aminte ..... Căci timpul de de partea noastră să ne iubim în neștire, fără să ne pese de nimeni, în secret, asta e un fel nemurire .... Referință Bibliografică: Incantație / Gabriela Maria Ionescu : Confluențe
INCANTAŢIE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370817_a_372146]
-
În aer plutesc miresme divine, Pe banca veche de sub tei Mă-ntoarc la povestea cu tine. Candva, amirosind parfum de tei Ne făuream povestea de iubire Din ochi ne izvorau scântei Ce aprindeau în suflet fericire În cer cântau nemuritorii zei Sorbind din cupe dulci nectare, Iar noi prin ploi de flori de tei Ne sărutam sub felinare. Te scufundai în ochii mei Iar eu mă rătăceam în astre, Doar ploile de flori de tei Pecetluiau visele noastre, Buimaci de-a teilor
PLOI CU FLORI DE TEI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370837_a_372166]
-
Când Neamul sfâșiat se vestejea pe luncă,/ Ne-am prins ca frați de cruce în ne-înfricat avânt.// Lăsând departe vetre, „fiara” tot mai jos,/ Urcam cu tine trepte și despicând furtuni,/ Ne cățăram pe lespezi, călcând pe veacul ros,/ Sorbind cuminecare de dincolo de lumi.// Zălog rămas acolo, sub streașină de stânci/ Sau prin desișuri negre, culcuș știut de noi,/ Mi-i inima fierbinte, tresar ca și atunci,/ Când, drepți, treceam prin viață-sau moarte, amândoi. După omagiul fierbinte adresat camaradului
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
Legenda noastră stă și azi ascunsă-n lut,/ Ne pângăresc martirii, alți strigoi/ Ne toarnă mărăcini peste mormântul mut/ Și numele ni-l scuipă cu noroi.// Noi am căzut răpuși, dar înviem mereu/ Prin mucenicii, care se întorc prin prunci,/ Sorbim luceferi din genuni spre Dumnezeu/ Și-ajungem iar la El când sângerăm pe cruci. Lucrarea destul de stufoasă în care freamătă cele două volume ale Eroului-Mărturisitor Petru C. Baciu, strânge într-un buchet biografic pătimirile și prigonirile sale, alături de ale multor
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
cu pietre! Și cum se-ntâmplă-ades în viață, Când după inima-i trăiește: O floare, va rămâne-n piață, Femeia mândră ce iubește! Îmbrățișarea nopții de mătase Noaptea albă, de mătase, dacă ne-ar învălui Ochii i-aș lăsa să-ți soarbă toată vraja inimii! Buzele-aș pune pecete, frunții tale ne-ndoios Și-aș lăsa, să mă îmbete roua ei, miraculos! Mâinile mi te-ar cuprinde într-o lungă-mbrățișare Și în noapte aș aprinde cel mai sfânt dintre altare! Flacără-ființă vie
CRINUL, FLOAREA SUFLETULUI MEU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370864_a_372193]
-
galaxii Care se sparg în cioburi de stele parfumate Născînd alte imperii de nuferi străvezii Că un ocean cu valuri abia învolburate Tu te răsfeți la urmă cîntînd o melodie La flautul din care scoți sunete curate În timp ce eu îți sorb dulceața, păpădie & SONETE DISPERATE 28/11/2009 01:02 Riom 1 Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă Se prăbușesc din ceruri că fiarele-nsetate Să sfîșie pămîntul și vîntul cum ne bate
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
lui grațioase și-acum mă-nfior Și, apoi, stelele catifelate Mi se topeau argintii peste peoape Noi doi risipiți între noapte și ape Aprindeam orele ninse de șoapte Tu erai, nu puteam să te las ... Însetat că iarbă să nu-și sorb făptura Mi-aș mai pune înc-o dată gură Că în ultima clipă dintr-un ultim ceas ... & UN FULG DE PĂPĂDIE DE AI FI Un fulg de păpădie de ai fi, Te-aș mîngîia, mireasa mea eternă, Si, mult mai mult
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
alături de mine, ținându-mă de braț, transpusă și radioasă. Discutam de toate, fără vreo logică, fără continuitate. Ea îmi povestea, pe un ton copilăresc, diferite glume și isprăvi petrecute la facultate, având ca eroi anumiți profesori distrați. O ascultam atent, sorbind-o din priviri. Când se oprea din povestit mă privea și mă strângea mai tare de braț, vrând să mă asigure că e tare fericită. Am colindat astfel Brașovul până la amiază, la întâmplare, pe străzi, prin magazine, prin piețe și
PENULTIMUL EPISOD) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370893_a_372222]
-
o caracatiță și o resimțea agasantă, grețoasă, așa cum înainta, cum venea peste ea, cum i se apropia ... de ajungeau în cele din urmă, respirație în respirație, gură în gură. Și în pofte era noaptea aceea nebună, nesătulă ca femela gestantă. Sorbea, lingea respirația condensată pe geamul sub care, pe plăcuța cât o așchie de fildeș vechi, cineva ... cândva ... scrijelise cuvântul ,,..sporgenssis”. Acum, silabele acelea nu mai avea nici o semnificație. Dacia se dovedi a fi curajoasă, în timp ce, Chiva țipă de trei ori
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
își mai turnă un pahar de vin. Duse paharul la gură. Un smoc de păr din bărba lungă și albă ca omătul intră în pahar. Câteva lacrimi, una după alta se rostogoliră, stingându-se în vinul rece. Din două înghițituri sorbi paharul. Mai turnă încă unul, vărsă câteva picături pe dușumeaua veche și plină de țărână și, după ce-și făcu semnul crucii, bolborosi ceva în barbă. - Dumneazeu să te odihnească, taică socru! Îngerii să fie cu tine, Măriucă! Și iar
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]