2,213 matches
-
membru al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Cinci luni mai târziu a fost numit ca șef al secției de buget (Narkomfina) din cadrul Comisariatului Poporului pentru Finanțe al RSSA Moldovenești. Începând din septembrie 1939 conduce secția de finanțe și comerț a Sovietului Comisarilor Poporului din RSSA Moldovenească. După ocuparea Basarabiei de către URSS, Alexandru Diordiță a fost numit în funcția de vicecomisar al poporului pentru finanțe al RSS Moldovenești. În august 1941 este încorporat în cadrul Regimentului 161 din Marina URSS, luând parte la
Alexandru Diordiță () [Corola-website/Science/309964_a_311293]
-
luptele pentru apărarea Odessei. După ocuparea Odessei de către armatele româno-germane, Diordiță este numit director-adjunct al Băncii de economii din Orenburg. Revine în martie 1942 ca vicecomisar al poporului pentru finanțe al RSS Moldovenești. Este ales ca deputat al poporului în Sovietul Suprem al RSSM în legislaturile 1-2, 4-7, și ca membru al CC al PCM la Congresele II-VII, IX-XII ale PCM. În iulie 1946 este numit în funcția de ministru al finanțelor din RSS Moldovenească, apoi în februarie 1955 devine locțiitor
Alexandru Diordiță () [Corola-website/Science/309964_a_311293]
-
RSSM în legislaturile 1-2, 4-7, și ca membru al CC al PCM la Congresele II-VII, IX-XII ale PCM. În iulie 1946 este numit în funcția de ministru al finanțelor din RSS Moldovenească, apoi în februarie 1955 devine locțiitor al președintelui Sovietului de Miniștri. În anul 1957 a absolvit Școala Superioară de Partid de la Moscova pentru înalții funcționari sovietici. În perioada 23 ianuarie 1958 - 15 aprilie 1970, Alexandru Diordiță a îndeplinit funcția de președinte al Sovietului de Miniștri al RSS Moldovenești, fiind
Alexandru Diordiță () [Corola-website/Science/309964_a_311293]
-
februarie 1955 devine locțiitor al președintelui Sovietului de Miniștri. În anul 1957 a absolvit Școala Superioară de Partid de la Moscova pentru înalții funcționari sovietici. În perioada 23 ianuarie 1958 - 15 aprilie 1970, Alexandru Diordiță a îndeplinit funcția de președinte al Sovietului de Miniștri al RSS Moldovenești, fiind simultan și ministru al afacerilor externe. În această perioadă, a fost și membru al Biroului CC al PCM. În anul 1970 este transferat la Moscova, unde lucrează ca prim-locțiitor al președintelui Comitetului de
Alexandru Diordiță () [Corola-website/Science/309964_a_311293]
-
de Stat pentru Prețuri de pe lângă Consiliul de Miniștri al URSS (aprilie 1970 - iunie 1978), apoi ca prim-vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Prețuri al URSS (iunie 1978 - martie 1983). Diordiță a fost ales de cinci ori ca deputat în Sovietul Suprem al URSS în perioada 1954-1970. În paralel, a fost membru supleant al CC al PCUS (1961-1971). În martie 1983, a fost pensionat. Ca o recunoaștere a meritelor sale, a primit două Ordine Lenin și alte ordine și medalii. Alexandru
Alexandru Diordiță () [Corola-website/Science/309964_a_311293]
-
, , (n. 19 februarie/4 martie 1907, satul Sărăței, raionul Rîbnița - d. 26 iunie 1982, Chișinău) a fost un specialist în domeniul pomiculturii și om politic din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de președinte al Sovietului de Miniștri al RSS Moldovenești (1946-1958). s-a născut la data de 19 februarie/4 martie 1907 în satul Sărăței (astăzi în raionul Rîbnița), în familia unui țăran. Începând din anul 1920 a lucrat în colhoz, ca grădinar la Ferma
Gherasim Rudi () [Corola-website/Science/309963_a_311292]
-
al școlii (1937-1939). În aprilie 1939 a intrat în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Din martie 1939 a fost lector docent și director al Școlii tehnice de agronomie din cadrul Fermei agricole din Tiraspol. În anii 1939-1940 a fost vicepreședinte al Sovietului Comisarilor Poporului din RSS Moldovenească, iar după înființarea RSS Moldovenești în august 1940, Rudi a devenit prim-vicepreședinte al aceluiași consiliu. Între anii 1941-1958 a îndeplinit funcția de deputat în Sovietul Suprem al URSS. Începând din iulie 1941 a fost
Gherasim Rudi () [Corola-website/Science/309963_a_311292]
-
din Tiraspol. În anii 1939-1940 a fost vicepreședinte al Sovietului Comisarilor Poporului din RSS Moldovenească, iar după înființarea RSS Moldovenești în august 1940, Rudi a devenit prim-vicepreședinte al aceluiași consiliu. Între anii 1941-1958 a îndeplinit funcția de deputat în Sovietul Suprem al URSS. Începând din iulie 1941 a fost membru al grupului operativ al Partidului Comunist din RSSM pe Frontul de Sud. În aprilie 1943 a fost numit comisar de legătură al PC din RSS Moldovenească cu brigăzile de partizani
Gherasim Rudi () [Corola-website/Science/309963_a_311292]
-
brigăzile de partizani. După reocuparea Basarabiei de către URSS, Gherasim Rudi este numit în funcția de comisar al poporului însărcinat cu afacerile externe ale RSS Moldovenești (1944-1946). În perioada 5 ianuarie 1946 - 23 ianuarie 1958 a îndeplinit funcția de președinte al Sovietului de Miniștri al RSS Moldovenești, fiind simultan și ministru al afacerilor externe. La data de 17 martie 1949, liderii comuniști de la Chișinau (Nicolai Covali și Gherasim Rudi) împreună cu reprezentantul pentru RSSM al Comitetului Central al PCUS, V. Ivanov, adresează lui
Gherasim Rudi () [Corola-website/Science/309963_a_311292]
-
R.S.S.M. A fost decorat cu trei Ordine Lenin, Ordinul Revoluția din Octombrie, Ordinul Bogdan Hmelnițki cl. I, Drapelul Roșu de Muncă, Ordinul Steaua Roșie și cu Ordinul pentru Prietenie între Popoare. A fost ales de mai multe ori deputat în Sovietul Suprem al RSSM. Gherasim Rudi a încetat din viață la data de 26 iunie 1982 în municipiul Chișinău,la vârsta de 75 de ani și a fost înmormântat în Cimitirul Ortodox Central din Chișinău. La mormântul său a fost amplasat
Gherasim Rudi () [Corola-website/Science/309963_a_311292]
-
, cunoscut și ca Grigore Starîi (în ) (n. 27 noiembrie/9 decembrie 1880, satul Bozieni, raionul Hîncești - d. 11 octombrie 1937) a fost un lider comunist din RSSA Moldovenească, care a îndeplinit funcția de președinte al Sovietului Comisarilor Poporului din această republică (1926-1928 și 1932-1937). s-a născut la data de 27 noiembrie/9 decembrie 1880 în satul Bozieni din gubernia Basarabia (astăzi în raionul Hîncești) în familia unui muncitor rus de la Căile Ferate. A fost la
Grigore Borisov () [Corola-website/Science/309968_a_311297]
-
boieresc”, iar în încheiere a rostit cuvintele „Trăiască Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, leagănul României Sovietice”. După un an în care a îndeplinit funcția de președinte al Comitetului Executiv Central din RSSAM, Starîi este numit în funcția de președinte al Sovietului Comisarilor Poporului al RSSA Moldovenești, pe care o va îndeplini în două rânduri (mai 1926 - 1928 și 7 aprilie 1932 - 1937). A fost deputat în Sovietul Suprem al URSS timp de cinci legislaturi. În perioada 1928-1932 a desfășurat o activitate
Grigore Borisov () [Corola-website/Science/309968_a_311297]
-
al Comitetului Executiv Central din RSSAM, Starîi este numit în funcția de președinte al Sovietului Comisarilor Poporului al RSSA Moldovenești, pe care o va îndeplini în două rânduri (mai 1926 - 1928 și 7 aprilie 1932 - 1937). A fost deputat în Sovietul Suprem al URSS timp de cinci legislaturi. În perioada 1928-1932 a desfășurat o activitate econmică în orașul ucrainean Harkov. A fost delegat la cel de-al XVII-lea Congres al PCUS, precum și la cel de-al V-lea Congres al
Grigore Borisov () [Corola-website/Science/309968_a_311297]
-
desfășurat o activitate econmică în orașul ucrainean Harkov. A fost delegat la cel de-al XVII-lea Congres al PCUS, precum și la cel de-al V-lea Congres al Cominternului. Cu prilejul celui de-al VIII-lea Congres extraordinar al Sovietelor din întreaga Uniune Sovietică, a fost ales ca membru al comisiei de redcatare a textului Constituției URSS. Ca o recunoaștere a meritelor sale în cadrul fondării URSS, a fost decorat cu Ordinul Lenin. Grigore Borisov-Starîi a fost arestat la data de
Grigore Borisov () [Corola-website/Science/309968_a_311297]
-
(în ; n. 3/16 mai 1904 - d. 24 ianuarie 1960) a fost un lider comunist din RSS Moldovenească, care a îndeplinit funcțiile de președinte al Sovietului Comisarilor Poporului din RSSA Moldovenească (1938-1940) și apoi pe cea de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenească (1941-1951). s-a născut la data de 3/16 mai 1904 în satul Popencu (de pe malul stâng al Nistrului, astăzi în
Fiodor Brovko () [Corola-website/Science/309966_a_311295]
-
în ; n. 3/16 mai 1904 - d. 24 ianuarie 1960) a fost un lider comunist din RSS Moldovenească, care a îndeplinit funcțiile de președinte al Sovietului Comisarilor Poporului din RSSA Moldovenească (1938-1940) și apoi pe cea de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenească (1941-1951). s-a născut la data de 3/16 mai 1904 în satul Popencu (de pe malul stâng al Nistrului, astăzi în raionul Rîbnița), într-o familie de țărani săraci. Este membru al PCUS din 1927, absolvind
Fiodor Brovko () [Corola-website/Science/309966_a_311295]
-
Ucraina. Apoi, în perioada 1938-1951 este membru al Comitetului regional din Moldova al PC din Ucraina, apoi membru al CC și membru al Biroului CC al PC al Moldovei. În perioada 1938-1940, Fiodor Brovko a îndeplinit funcția de președinte al Sovietului Comisarilor Poporului din RSSA Moldovenească, după ce fusese o scurtă perioadă prim-vicepreședinte. La data de 3 august 1940 a fost numit în funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenească, deținând această funcție până la 28 martie 1951. În
Fiodor Brovko () [Corola-website/Science/309966_a_311295]
-
Moldovei. În perioada 1938-1940, Fiodor Brovko a îndeplinit funcția de președinte al Sovietului Comisarilor Poporului din RSSA Moldovenească, după ce fusese o scurtă perioadă prim-vicepreședinte. La data de 3 august 1940 a fost numit în funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenească, deținând această funcție până la 28 martie 1951. În această perioadă, el a locuit într-o casă cu curte de pe Strada Mihai Kogălniceanu nr. 83 din Chișinău, casă declarată astăzi monument de arhitectură locală. În august 1940
Fiodor Brovko () [Corola-website/Science/309966_a_311295]
-
locuit într-o casă cu curte de pe Strada Mihai Kogălniceanu nr. 83 din Chișinău, casă declarată astăzi monument de arhitectură locală. În august 1940, după anexarea Basarabiei de către URSS, conducerea RSS Moldovenești (secretarul Comitetului regional al PCUS, Piotr Borodin, președintele Sovietului Comisarilor Poporului Tihon Konstantinov și Președintele Prezidiului Sovietului Suprem, Fiodor Brovko) a propus ca frontiera de sud a RSS Moldovenești să fie demarcată cu includerea în componența Moldovei a plaselor Reni, Bolgrad, Ismail, a județului Akerman, toate cu o populație
Fiodor Brovko () [Corola-website/Science/309966_a_311295]
-
Mihai Kogălniceanu nr. 83 din Chișinău, casă declarată astăzi monument de arhitectură locală. În august 1940, după anexarea Basarabiei de către URSS, conducerea RSS Moldovenești (secretarul Comitetului regional al PCUS, Piotr Borodin, președintele Sovietului Comisarilor Poporului Tihon Konstantinov și Președintele Prezidiului Sovietului Suprem, Fiodor Brovko) a propus ca frontiera de sud a RSS Moldovenești să fie demarcată cu includerea în componența Moldovei a plaselor Reni, Bolgrad, Ismail, a județului Akerman, toate cu o populație majoritară moldovenească. Din păcate, Stalin nu a ținut
Fiodor Brovko () [Corola-website/Science/309966_a_311295]
-
găsi aici de lucru în orice domeniu.” Refugiat după eliberarea Basarabiei de către armata română, el a revenit în martie 1944, alături de armata roșie, la Soroca, unde s-au stabilit organele sovietice, menite să administreze pământurile românești recucerite, împreună cu întreg prezidiul Sovietului Suprem al RSSM. În afară de funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești, Brovko a fost în paralel și membru al Biroului Politic al Partidului Comunist din RSS Moldovenească, având în subordonare Ministerele Industriei, Agriculturii și Muncii din RSS
Fiodor Brovko () [Corola-website/Science/309966_a_311295]
-
Basarabiei de către armata română, el a revenit în martie 1944, alături de armata roșie, la Soroca, unde s-au stabilit organele sovietice, menite să administreze pământurile românești recucerite, împreună cu întreg prezidiul Sovietului Suprem al RSSM. În afară de funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești, Brovko a fost în paralel și membru al Biroului Politic al Partidului Comunist din RSS Moldovenească, având în subordonare Ministerele Industriei, Agriculturii și Muncii din RSS Moldovenească. De asemenea, a fost ales ca deputat al poporului
Fiodor Brovko () [Corola-website/Science/309966_a_311295]
-
al RSS Moldovenești, Brovko a fost în paralel și membru al Biroului Politic al Partidului Comunist din RSS Moldovenească, având în subordonare Ministerele Industriei, Agriculturii și Muncii din RSS Moldovenească. De asemenea, a fost ales ca deputat al poporului în Sovietul Suprem al URSS și al RSSM în legislaturile 1, 2 și 3. A fost decorat cu Ordinul Lenin și cu Ordinul Drapelul Roșu de Muncă. La data de 28 martie 1951 a fost eliberat din toate funcțiile politice deținute și
Fiodor Brovko () [Corola-website/Science/309966_a_311295]
-
(în ) (n. 18 martie 1934, Satul Nou, județul Cetatea Albă, România, astăzi în regiunea Odesa, Ucraina) este un lider comunist din Republica Moldova, care a îndeplinit funcțiile de președinte al Sovietului de Miniștri din RSS Moldovenească (1976-1980) și de prim-secretar al Partidului Comunist din RSSM (1980-1989). s-a născut la data de 18 martie 1934 într-o familie de țărani din localitatea Satul Nou din raionul Sărata (Bugeac, azi regiunea
Semion Grossu () [Corola-website/Science/309961_a_311290]
-
apoi ca secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din RSS Moldovenească și membru al Biroului CC (iunie 1970 - septembrie 1976). La Congresele XI-XIII ale PCM a fost ales membru al CC, fiind de asemenea și deputat al poporului în Sovietul Suprem al RSSM în legislaturile 7 și 8. În perioada 1 septembrie 1976 - 31 decembrie 1980 a îndeplinit funcția de președinte al Sovietului de Miniștri din RSS Moldovenească și simultan și pe cea de ministru al afacerilor externe. În paralel
Semion Grossu () [Corola-website/Science/309961_a_311290]