9,106 matches
-
tată fricos sau, mai degrabă, curajos. Dar dacă mă gîndesc uneori la asta este grație lui Heidegger, un filosof născut într-un orășel din Pădurea Neagră. Este primul gînditor care, la vîrsta de 37 de ani, a făcut deosebirea dintre spaimele cu chip și cele fără de chip". În contextul de basm sunt inserate poze color. Ca să înțelegem "spaimele cu chip", suntem invitați a ne imagina cum se simte autorul cînd trece, la o oră nocturnă, printr-un cimitir ("mi-e frică
Dincolo și dincoace de Noica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7475_a_8800]
-
un filosof născut într-un orășel din Pădurea Neagră. Este primul gînditor care, la vîrsta de 37 de ani, a făcut deosebirea dintre spaimele cu chip și cele fără de chip". În contextul de basm sunt inserate poze color. Ca să înțelegem "spaimele cu chip", suntem invitați a ne imagina cum se simte autorul cînd trece, la o oră nocturnă, printr-un cimitir ("mi-e frică de combinația dintre întunericul nopții și toate poveștile sădite în mine despre sufletele celor dispăruți"), sau cînd
Dincolo și dincoace de Noica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7475_a_8800]
-
preocupat doar de păstrarea curățeniei în apartamentul prietenei sale. Totuși, iepurașii încep să crească - ca și îngerii din nuvela Blandianei - ceea ce într-un anumit moment face necesară "revelarea miracolului". Într-o viață pusă sub semnul violenței, represiunii și cenzurii, exprimarea spaimei se face doar în mod indirect. Astfel se explică importanța alegoriei în textele Anei Blandiana, în care fiecare întâmplare generează multiple interpretări. Chiar dacă simbolică în metoda sa, alos-agoreuo înseamnă "a spune altceva", iar alegoria ni se arată realistă în scopul
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
generează multiple conotații și sugestii care fac ca momentele de tăcere să devină deosebit de expresive. Așa cum a semnalat Blandiana însăși: "Poezia nu e o înșiruire de întâmplări, ci o înșiruire de viziuni (...) Idealul devine să exprimi puțin, să sugerezi mult." (Spaima, 143-144; Cosecha, 159). Astfel se întâmplă în "Lecția de teatru", nuvelă cheie pentru a interpreta Proiecte de trecut, unde, prin intermediul unor reprezentații inițial absurde pentru persoana căreia îi sunt destinate, - actorul de la oraș care călătorește la țară- se dezvăluie semnificația
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
De ce nu ați plecat?" adresată în mod insistent de către povestitoare unchiului său în "Proiecte de trecut" este simbolică pentru încremenirea vieții din acea perioadă, paralizie care a dus la situații aproape suprarealiste. 2 Ana Blandiana, " Poezia între tăcere și păcat", Spaima de literatură. București: Humanitas 2004, 151. Cosecha de angeles, 164. 3 Pe linia tradiției filosofice idealiste, Blandiana semnalează importanța percepției în "Ochiul închis": "Nu îndrăznesc să închid o clipă ochii/ De teamă / Să nu zdrobesc între pleoape lumea." (Cosecha: 32-33
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
Bratu Iulian Steaua a băgat spaima în celelalte echipe din Liga I, după ce sezonul trecut a câștigat la pas campionatul, și l-a început în forță și pe acesta - dublu 3-0 cu Petrolul și Vardar. "Roș-albaștrii" au dat de pământ, în acest debut de sezon, cu
O echipă din Liga I oferă jucătorilor prime anti-Steaua by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/74921_a_76246]
-
puternic fuga de lectură, consecință a lipsei de educare a acestui gust. Înapoiata școală a anilor '90 convingea parcă mai mult în acest sens. Pe atunci încă se citea. Enorm față de azi. Consecințele se văd: vocabularul mult redus, imaginația suferă, spaima de efort intelectual este o stare reală. (De aceea, la ora de filozofie, dialogăm cu textul în față.) Inteligența predominant teoretică este, datorită vîrstei, mai puțin pregătită. Violența de limbaj, licențiozitatea în genere sunt practicate, deseori, fără prezumție. Și, pentru că
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
un stil pompier, ci prin acumulare tulbure, densă, de griuri existențiale cu o sociologie a uzurii și supraviețuirii dificile. Obținerea unui serviciu, protejarea copilului, inadaptarea sunt probleme care creează un spațiu de încărcătură emoțională puternică. Nefericită este producția vampirologică; Buffy spaima vampirilor a deschis genul liceenilor, vampirii alcătuiesc un fel de club al adolescenților geluiți și emopalizi care chiulesc de la liceu pentru un pahar de cola-blood, precum în Twilight (2008), recenta producție a lui Catherine Hardwicke. Filmul lui David S. Groyer
Fiori fioroși și groază îngrozitoare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7506_a_8831]
-
spera să se întoarcă, în eventualitatea că ar fi căzut comuniștii și ar fi venit vremuri mai bune. Nu lecturile și contactele intelectuale au ținut-o atât de trează, ci teama pentru mama ei și dorința de a o salva. Spaima i-a acutizat sensibilitatea, creând arcul voltaic prin care legătura cu țara sovietizată a fost permanentă, reală, nesfârșit de dureroasă. Era o luptă personală. Ea se desfășura pe fondul unor fierberi generalizate în Paris și în tot Occidentul. În 1950
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
înfățișat maselor drept proiecție monumentală. în locul erminiilor au apărut tratatele de estetică proletcultistă, realismul a devenit obligatoriu socialist, iar beneficiarul a năpîrlit la comandă și din om pur și simplu a renăscut ca om nou, animat de nobilul sentiment al spaimei și al obedienței. De două decenii sistemul s-a ruinat, vestigiile lui artistice zac prin depozitele muzeelor, iar cărțile de estetică au amorțit și ele. Dacă privim, însă, cu puțină atenție în jurul nostru, omul nou este încă destul de vioi; atîta
Somațiile memoriei (...după 19 ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7232_a_8557]
-
două decenii sistemul s-a ruinat, vestigiile lui artistice zac prin depozitele muzeelor, iar cărțile de estetică au amorțit și ele. Dacă privim, însă, cu puțină atenție în jurul nostru, omul nou este încă destul de vioi; atîta doar că a schimbat spaima în aroganță și obediența în resentiment. ...și Piața Universității De nouăsprezece ani, Piața Universității este un loc privilegiat. Dintr-un banal spațiu public, la fel ca multe altele din București și din țară, ea a devenit peste noapte unul al
Somațiile memoriei (...după 19 ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7232_a_8557]
-
stă sub regimul simplității, al judecății deslușite și al unei atitudini: "}inuta reprezintă hotărârea, soluția, arta de a trăi și a muri cu demnitate, curaj, resemnare și un subtil amestec de indiferență, nesupărare, neacreală, speranță, lipsă (cât mai totală) de spaimă, eleganță (da, grija de salvarea aparențelor) și o savantă contrapuncție între grav și surâs". Ca să-l parafrazez, de-aia se citește cu freamăt și nesaț, ca să avem minunata impresie că am scăpat de orice fel de samavolnicii.
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
ridicate din curtea lui Nuțu Cămătaru, C.V. Tudor a glumit cu prezentatoarea. În timp ce Simona Gherghe povestea despre faptul că animalele sălbatice nu at trebui să stea în libertatea și a adus drept argument faptul că și acum își amintește cu spaimă episodul din copilărie când a fost mușcată de o maimuță cu care se fotografia, politicianul a reacționat surprinzător. "Și mie îmi vine să te mușc din când în când", a mărturisit Vadim spre deliciul celor prezenți. Europarlamentarul a recunoscut în
Ce i-a spus Vadim Simonei Gherghe în direct: Îmi vine să te... by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72625_a_73950]
-
fi făcută cu psihologia clientului de fast food-uri: fără efort și fără temeri existențiale. Oricît ar încerca Baricco să ne convingă că nu trebuie să luăm lucrurile în tragic, nu reușește. Autorul seamănă cu un crainic care, pentru a atenua spaima provocată de o știre apocaliptică, alege să ne-o spună pe un ton jovial. De aici mina zglobie cu care ne anunță domnia barbariei. Cum s-ar spune, viitorul e trist, dar să nu intrăm în panică. Paradigma culturală poate
În pragul mutației by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7261_a_8586]
-
din circuitul șantajului. Ideea ca dosarele informatorilor să fie făcute publice și ca "procesul comunismului" să înceapă cu informatorii îmi era complet străină: ne era, atunci, complet străină. Să ne înțelegem însă: procesul comunismului, termen desigur nepotrivit prin potențialul de spaimă ce-l induce, înseamnă condamnarea simbolică a comunismului, așa cum a avut ea loc în 18 decembrie 2006 prin intervenția în parlament a șefului statului. Ar fi fost aberant și profund injust să începem cercetarea trecutului prin condamnarea victimelor! Și iată
Un trecut care nu trece by Vasile Popovici () [Corola-journal/Journalistic/7146_a_8471]
-
aristocratei tanti marioara), de afecțiune și recunoștință (evocarea danei, a fiilor andrei și alexandru) etc. Cartea arată ca un puzzle captivant și multicolor, deoarece nimic din ce-i omenesc nu-i este străin autorului: frustrări, dezamăgiri, greșeli, pasiuni mistuitoare, păcate, spaime, visuri, regrete, melancolii ș.a. "Spirituală, profundă, originală, instructivă" (N. Ma-nolescu), această "epopee măruntă", împletită din lumini și umbre, mărturie a unui om al vremurilor și locurilor prin care a trecut, povestire a unui intelectual și a unui scriitor îndrăgostit de
Un căutător al Luminii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7158_a_8483]
-
caută "un drum către shambala/ un drum pe care nimeni nu îl caută/ neavând puterea să dea gunoaiele la o parte". La o lectură superficială, atmosfera sumbră, puzderia de ființe mărunte - neputincioase sau hidoase - populând o lume "de beton și spaimă", sugerează închisoarea (am avut parcă înaintea ochilor acea gravură de Van Gogh cu deținuți mărșăluind în cerc, fără scăpare). Dar dincolo de lugubra aparență, scandarea versurilor latine și-a imprimat armonia, fiindcă totul e măsură și ordine: "măsură și ordine/ văd
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
colega lui Liviu Vârciu de la “Roata Norocului” și spionul WOWBlitz în show-ul “WOWbiz”, a mărturisit secretul care o menține în formă. Deocamdată nu fac niciun efort să arăt așa. Nu am ținut niciodată dietă, mănânc tot ce poftesc. Sunt spaima ciocolatei, nu trece nicio zi fără să mănânc cel puțin una. O singură dată am ținut un regim de câteva zile după ce mi-am pus cercel în limbă, și asta pentru că mi s-a recomandat să nu consum anumite alimente
Ce vedetă mărturisește că este "spaima ciocolatei" by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/71815_a_73140]
-
de servicii sociale adecvate persoanelor vârstnice afectate de conflictul armat din Ucraina, la nivel local și/sau județean; ... d) sprijinirea în vederea integrării/accesului la serviciile sociale recomandate în urma evaluării inițiale și elaborării planului de intervenție; ... e) consilierea/intervenția pentru depășirea șocului, spaimei, temerilor de natură imediată, a stărilor de vulnerabilitate emoțională, în echipă cu psihologul și/sau alți specialiști; ... f) suportul în cazul pierderii resurselor personale sau pierderii membrilor familiei sau persoanelor de atașament; ... g) consilierea, în vederea prevenirii abuzului, în cadrul serviciilor
INSTRUCȚIUNI nr. 597 din 31 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/253653]
-
înțelegea rostul întrebărilor și cine anume era omul acesta piele și os care găsea atâta plăcere în despicarea firului de păr în patru, pentru care amănuntele erau mai importante decât faptele. Rămăsese mai mult ca sigur după anchete cu o spaimă față de oricine îl bombarda cu întrebări. Pleca spinarea ca lovit. - Deci femeia era analfabetă, dar fiica ei îi trimitea totuși scrisori? Și cine era, mai întreb o dată, cel care i le citea? Poștașul însuși? Au apelat cumva la dumneata, erai
Tradiții și talent personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4929_a_6254]
-
parc/ și mă leagăn la fiece pală de vînt./ Eu nu mai urc surprins pe clopotul lui Gauss,/ ci doar lunec cu spor/ spre o umbră veșnică” (Autoanaliză). Sub semnul unui simbolism discret, poetul comunică pe de-o parte o spaimă de imensitate (o agorafobie morală), pe de alta discreția însăși a ființei care, departe de orice ambiție emfatică, încearcă a o alina: „Cît hău e-năuntru, cît spațiu afară.../ să drumuiesc în șoaptă, căci huma din mine/ dispare ca o
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
contextul descris, trasate mereu de intervenții subțiri de roșu, verde, uneori albastru și... negru. Schema expoziției te decuplează oricum din realitatea vie de afară, cu semnele ei zgomotoase; intri aici ca într-o tăcere de unde nu te poți întoarce fără spaima că lucrurile rele care s-au întâmplat, odată, mai demult și mai aproape, poate chiar azi, s-ar putea repeta. Apoi culoarele Palatului Baroc, cu treptele lui blânde și pasajele de trecere prin uși translucide de sticlă, te conduc acolo
Inutilele obiecte ale imaginației by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5991_a_7316]
-
cu mare acribie de Dora Mezdrea: a existat în permanență o fractură de planuri între Noica și interlocutorii săi, și nu numai în primii ani de după eliberare (1964), când discursul Securității era mai agresiv, iar al filosofului, încă nedesprins de spaimele pușcăriei. Chiar după 1970, când politica regimului Ceaușescu față de cei denumiți generic „foștii legionari" se relaxează considerabil - regimul, aflat în zbor spre culmile naționalismului, dorind să-i recupereze -, Noica este în continuare privit cu suspiciune, spionat, ascultat, înconjurat cu informatori
Noica în dosarele Securității by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6017_a_7342]
-
durează însă până la p. 7, adică preț de două poeme. În al treilea, deja, adus cu picioarele pe pământ, Aerostate se arată a fi un personaj ca toate personajele: „Sub acoperișul din paie și stuf, nici un foc/ nu mai adună spaimele unei nopți de iarnă.// E multă singurătate ce fierbe în oala de tuci, în gutuile/ de pe raft/ și multă îndepărtare în nasurile turtite de geamul/ ferestrei./ Nu sunt copiii viței de vie la cules de flori de salcâm și/ nici
Numărătoarea continuă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6026_a_7351]
-
în apărarea lumii prea calmă”), cînd sinistru diversă, „o eczemă disperat scărpinată”. Poetul iese din sine, se întrupează în această ambianță infernală ca într-o antitranscendență. Lira pe care o mînuiește nu are glasul curent al introvertirii, ci unul al spaimei și deplîngerii în grup, făpturile îngrozite strîngîndu-se instinctiv unele în altele dintr-un reflex al defensivei. Dezastrele împing istoria înapoi, în preistorie ( u o ). Un autoportret pe care ni-l oferă autorul e compus din liniile rebarbative ale unei extravertiri
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]