2,631 matches
-
di Braccio Guicciardini a fost Podestà (guvernator) și Comisar de Prato atunci cand orașul a fost contopit de trupele spaniole la 29 august 1512. Văzând orașul pierdut, Battista a încercat să fugă, dar a fost capturat și pus în lanțuri de către spanioli, care au pus și o recompensă de 1000 de florini pe capul său; vezi Francesco Guicciardini, Le lettere [Scrisorile], (ed.) Pierre Jodogne, I, Romă, 1986, p. 226. 178 Cricca este un joc de cărți. 179 Moneda cu valoare mică, un
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
aș pleca din țară... Ați observat ce bine seamănă între ei românii care și-au găsit de lucru în străinătate? Seamănă între ei, dar ceea ce-i mai interesant e că seamănă, ca frații dintr-o mamă, și cu francezii, cu spaniolii și cu italienii. Au plecat cu fețele căzute, de morți vii, și, în numai un an, doi, le-au înviat privirile, zâmbetul, vorba, sentimentele. În țară, semănau cu disperații cărora le vedem chipurile la televizor la inundații și la cozile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
noștri de drum. Ajuns În cel mai Înalt punct al muntelui, indianul Îi dăruiește toată tristețea sa Pachamamei, Pămîntului-Mamă, sub forma simbolică a unei pietre. Treptat, acestea se strîng grămadă pentru a forma piramidele pe care le-am văzut. CÎnd spaniolii au sosit pentru a cuceri această regiune, au Încercat de Îndată să distrugă și să desființeze asemenea credințe și ritualuri, dar fără succes. Astfel Încît călugării spanioli s-au decis să accepte inevitabilul și au convenit să așeze o cruce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
omnipotență le-a permis să se ridice la statutul de dominatori, ei au construit temple și un castel pentru preoți. În acest fel, exprimîndu-și măreția În piatră, ei au transformat impozantul Cuzco În orașul cucerit, În cele din urmă, de spanioli. Chiar și azi, cînd furia animalică a gloatei cuceritoare transpare din fiecare gest făcut pentru a le imortaliza cucerirea, iar casta incașă nu mai e de mult la putere, construcțiile lor din piatră Încă se ridică enigmatice, indiferente la stricăciunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a legat soarele de amiază. A mai rămas atît de puțin! Urmînd cursul rîului Vilcanota și trecînd pe lîngă niște locuri mai puțin importante, am ajuns la Ollantaytambo, o fortăreață Întinsă, unde Manco al II-lea∗ s-a răsculat Împotriva spaniolilor, ținînd piept trupelor lui Hernando Pizzaro și formînd o dinastie minoră, Dinastia celor Patru Incași. Această dinastie a coexistat cu imperiul spaniol pînă cînd ultimul său reprezentant, slăbit, a fost asasinat În piața centrală din Cuzco, din ordinul viceregelui Toledo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
PÎnă și ultimul incaș a fost capturat la mare depărtare de Machu Picchu, unde Bingham a descoperit schelete care aparținuseră, aproape toate, unor femei. Le-a identificat ca fiind ale fecioarelor Templului Soarelui, un ordin religios pe ai cărui membrii spaniolii nu au reușit să-i șteargă de pe fața pămîntului. Așa cum se obișnuiește cînd e vorba de astfel de construcții, Templul Soarelui, cu faimosulul lui Intiwatana, Încununează orașul. Este făurit din aceeași piatră care-i servește și drept piedestal, iar În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a ordonat să cînte imnul național al Spaniei. În timpul primelor acorduri, pălăria roșie a episcopului a rămas nemișcată, În timp ce acesta dădea din mîini ca o marionetă. „Opriți-vă, opriți-vă, s-a comis o confuzie“, a șoptit el, pe cînd spaniolii prezenți vociferau În gura mare: „După doi ani Întregi de muncă, ei ne cîntă așa ceva!“. Orchestra Începuse să cînte imnul republican al Spaniei - nu pot spune dacă cu bună știință sau din greșeală. După-amiaza, Își părăsește locuința maiestuoasă din catedrală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
povestea generalului incaș Ollanta, condamnat la moarte pentru că se Îndrăgostise de o prințesă incașă ∗ Pus pe tronul incaș de către Hernando Pizarro, după ce a fost ajutat să-l detroneze pe Atahualpa, ca răsplată, Manco al II-lea s-a Întors Împotriva spaniolilor. Prima lui rebeliune a fost Înăbușită la Ollantaytambo, În 1536. ∗ Pentru că rima cu culo (care În spaniolă Înseamnă „cur“) ∗ Generalul Franco a fost dictator militar În Spania, din 1936 pînă la moartea sa, În 1975. ∗ Carlos Gardel a fost un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
faptele abstracte. Pentru asemenea fapte nu vreau să pătimesc și să mă zbat! Timp de două luni și mai bine, din necesitate, am lucrat cu disperare la transpunerea scenică a scenariului meu după „scena de la han“ din Don Quijote (încă un spaniol ilustru). Eu și colectivul pe care mi l-am ales, cel mai bun posibil, cu toate că format din neprofesioniști, adică din propriii mei colegi de la regie film (iar nu din studenții de la actorie, care ne-au fost interziși), printre care Paul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
celulă mai mare, a cărei capacitate era de 8-10 persoane, și chiar atâția eram, așa că aveam loc să dormim cu toții pe cele 4-5 paturi din plăci de fier. Printre tovarășii de celulă se aflau însă de data aceasta și doi „spanioli“: Petrică R. și Nicu E., pe care îi știam din vedere. Bineînțeles că toți trei eram incognito. Acum, că eram „vindecat“, ședințele de anchetă se întețiră. În chip logic, am continuat să folosesc principiul il faut toujours nier... În afară de „omul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în camere de despăduchere. Marea majoritate s-au întors în Italia la începutul anilor 80, de îndată ce nivelul de trai în Peninsulă a devenit acceptabil. Cei doi au preferat să rămână, ca și cum ar fi prins drag de capetele acestea de elvețieni, spanioli, români, kosovari, marocani etc. Capete de muncitori în construcții, cu urme de var după urechi, dar și capete celebre. Umbla vorba că acolo s-ar tunde și Jean Starobinsky, stea a literelor europene. Uneori, Nino-salon găzduiește aprige dezbateri politicii între
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de a ajunge la Ierusalim și aceasta îl întărea atât de mult încât nici fricile care îi erau strecurate în suflet și nici piedicile de care i se vorbea nu-l puteau face să se îndoiască. Într-o zi, un spaniol bogat îl întrebă ce face și încotro dorea să meargă. Aflând ce avea de gând, îl luă să mănânce la el și-l găzdui câteva zile, până când totul fu gata pentru plecare. Încă din Manresa, Pelerinul avea obiceiul ca, atunci când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și plecă în aceeași zi1. Vărsă de mai multe ori, încât se simți foarte ușurat și începu să se însănătoșească. Pe corabie se făceau la vedere tot felul de murdării și mârșăvii pe care el le înfiera cu strășnicie. 44. Spaniolii care călătoreau cu el îl sfătuiră să tacă, deoarece marinarii aveau de gând să-l părăsească pe vreo insulă. Dar Îi plăcu Domnului nostru ca ei să ajungă repede în Cipru, unde coborând de pe corabie, merseră pe jos spre un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
obiect rotund și mare, ca de aur, iar acesta i s-a înfățișat de la plecarea din Cipru până la sosirea la Iaffa. Taina de la Ierusalim Călare pe măgăruși, cum era obiceiul, se îndreptară spre Ierusalim. Cu două leghe înainte de sosire, un spaniol, nobil se pare, numit Diego Manes, le spuse cu o mare evlavie tuturor pelerinilor că în curând aveau să ajungă la locul de unde se putea zări Orașul Sfânt și că ar fi bine să se pregătească sufletește și să meargă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
vreun semn de curtenie, răspunse în câteva cuvinte, pronunțate foarte rar. Căpitanul îl crezu nebun și le spuse celor care-l aduseseră: „Omul acesta n-are minte; înapoiați-i lucrurile și dați-l afară”. Abia ieșit din palat, întâlni un spaniol care locuia în apropiere; acesta îl luă la el și-i dădu de mâncare și cele detrebuință pentru noapte. Plecând a doua zi dimineață, merse până seara, când fu zărit de doi soldați dintr-un turn; ei coborâră și-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fusese scos din închisoare, porni singur, ducând niște cărți pe un măgăruș. Sosit în Barcelona, toți cei care-l cunoșteau îl sfătuiră să nu plece în Franța, din cauza războaielor de acolo 1. Îi povestiră întâmplări îngrozitoare, spunându-i chiar că spaniolii erau puși la frigare; dar el nu simți nici cea mai mică frică. Capitolul VI UNIVERSITATEA DIN PARIS (februarie 1528 - aprilie 1535) Sărăcia 73. Plecă așadar spre Paris, singur, pe jos, și ajunse acolo prin luna februarie. După socotelile mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
1527 sau 1528. Ceea ce-mi permite să aflu datele evenimentelor, chiar și ale celor de dinainte, este faptul că el se afla întemnițat în Alcalá când s-a născut Principele Spaniei șFilip II, 21 mai 1527ț. Locuia împreună cu alți spanioli și studia materiile umaniste la Montaigu 2. Întrucât îl făceau să înainteze prea repede cu studiile, se găsi lipsit de temelii 1; de aceea studia cu copiii, după orânduirea și modul din Paris. Imediat după sosirea sa la Paris, primise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de temelii 1; de aceea studia cu copiii, după orânduirea și modul din Paris. Imediat după sosirea sa la Paris, primise de la un vânzător douăzeci și cinci de scuzi, în schimbul unui înscris de valoare din Barcelona. El încredință banii spre păstrare unui spaniol cu care stătea împreună, dar acesta îi risipi în scurt timp, nemaiavând cum să-i dea înapoi. Astfel, după Postul Mare Pelerinului nu-i mai rămăsese nimic, atât pentru că el însuși cheltuise o parte din bani, cât și din pricina arătată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
merseră să se adăpostească în spitalul Sfântul Iacob, unde locuise și Pelerinul, care plecase de acolo din pricinile pomenite mai înainte 1. Faptul acesta iscă mare zarvă în universitate, căci primii doi erau oameni de vază și foarte cunoscuți. Imediat spaniolii le declarară război celor doi maeștri și, neputându-i îndupleca să se întoarcă la universitate - cu toate că încercară să-i lămurească în fel și chip -, veniră mai mulți într-o zi la spital, înarmați, și-i scoaseră de acolo. 78. Ducându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a sa, care găsi de cuviință să-l ducă la Papă și făcu în așa fel ca acesta să-i poruncească să se întoarcă în Spania. Acestea nu s-au petrecut imediat, ci câțiva ani mai târziu. La Paris, îndeosebi spaniolii murmurau împotriva Pelerinului, iar Maestrul nostru de Govea 3 îl acuza că-i sucise mințile lui Amador, care era din colegiul său. De aceea luă hotărârea, și o și spuse, ca, prima dată când ar fi venit la Sfânta Barbara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lui Amador, care era din colegiul său. De aceea luă hotărârea, și o și spuse, ca, prima dată când ar fi venit la Sfânta Barbara, să facă astfel încât să i se dea o „sală”4, ca ademenitor de studenți. 79. Spaniolul cu care locuise Pelerinul la început și care îi risipise banii - pe care nu i-a mai dat înapoi - porni spre Spania prin Rouen. Așteptând să se ivească ceva cu care să plece, căzu bolnav. Pelerinul află de starea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
face. Pelerinul începu să se îndoiască dacă era bine să o ia. Fiindcă nu se putea hotărî, se gândi să ceară sfatul maestrului său și, la îndemnul acestuia, o luă. Cu toate acestea nu lipsiră cârtitorii, printre care și un spaniol. Pe vremea șederii la Paris, suferea foarte mult de stomac și, la fiecare cincisprezece zile, avea dureri mari, care țineau o oră bună, dându-i fierbințeli. O dată durerile îl ținură șaisprezece sau șaptesprezece ore. În acel timp, a terminat cursurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nici o corabie pentru Orient, se vor socoti dezlegați de legământul de a merge la Ierusalim și, prin urmare, vor merge să se înfățișeze Papei. Pelerinul fu, în cele din urmă, convins de însoțitorii săi, cu atât mai mult cu cât spaniolii mai aveau încă unele treburi, pe care el le putea pune în rânduială. S-au înțeles deci ca el să meargă acasă și, după ce se va fi întremat, să le pună treburile în rânduială, ca apoi să se îndrepte spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
călătorind ca de obicei. 92. În acel timp1, în Veneția, Pelerinul se îndeletnicea cu exercițiile și cu convorbirile spirituale. Persoanele mai de vază cărora le-a dat exerciții au fost: maestrul Pedro Contarini 2, maestrul Gaspar de Doctis și un spaniol pe nume Rozas. Mai era acolo încă un spaniol, licențiatul Hoces 3, care se întreținea adesea cu Pelerinul și cu episcopul de Cette 4 și care, deși avea o oarecare dorință de a face exercițiile, rămase mult timp doar cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Veneția, Pelerinul se îndeletnicea cu exercițiile și cu convorbirile spirituale. Persoanele mai de vază cărora le-a dat exerciții au fost: maestrul Pedro Contarini 2, maestrul Gaspar de Doctis și un spaniol pe nume Rozas. Mai era acolo încă un spaniol, licențiatul Hoces 3, care se întreținea adesea cu Pelerinul și cu episcopul de Cette 4 și care, deși avea o oarecare dorință de a face exercițiile, rămase mult timp doar cu dorința, dar în cele din urmă se hotărî să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]