55,270 matches
-
întreg se țes, Stau una-n alta și-și dau ghes! Puteri cerești coboară, urcă, Găleți de aur fac să curgă. Cu aripi binecuvîntate Din ceruri vin, pămîntul spre-a-l străbate Și-n lume-armonic să răsune toate. Ah, ce spectacol! Doar spectacol, vai! Natură infinită, unde-mi dai Tu sînii să-ți cuprind? Izvoare De viață, care țin cer și pămînt, Spre care tinde-un piept flămînd - Voi curgeți și-adăpați, și-n van tînjesc eu oare? (Nemulțumit, întoarce filele
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
țes, Stau una-n alta și-și dau ghes! Puteri cerești coboară, urcă, Găleți de aur fac să curgă. Cu aripi binecuvîntate Din ceruri vin, pămîntul spre-a-l străbate Și-n lume-armonic să răsune toate. Ah, ce spectacol! Doar spectacol, vai! Natură infinită, unde-mi dai Tu sînii să-ți cuprind? Izvoare De viață, care țin cer și pămînt, Spre care tinde-un piept flămînd - Voi curgeți și-adăpați, și-n van tînjesc eu oare? (Nemulțumit, întoarce filele cărții și
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
proiecte purcese de predecesorul ministru Ion Caramitru, nu au putut fi continuate. La Iași, ca să intrăm pe teritoriul senatorului-ministru, lucrurile stau cam în felul următor: Filarmonica (fostul palat al vistiernicului Alecu Balș, construit pe la 1815, unde aveau loc concerte și spectacole de teatru, nuclee ale viitoarelor instituții profesioniste, unde a concertat și Franz Liszt, inclus în Legea 5/2000 ca obiectiv patrimonial național, la fila 125, drept „Casa Balș”) e tot în schele; Teatrul Național stă pe un teren grav afectat
Demagogi cu ștaif by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/13079_a_14404]
-
bucurie. M-a apucat brusc o mîndrie nelalocul ei. Mă confirmase o artistă adevărată. Foaierul și balconul Operei din Timișoara sînt înțesate de lume. Candelabre aprinse, flori. Doamna Doina-Ioana Popa, președinta Fundației Culturale “Artmedia”, grație căreia publicul timișorean beneficiază de spectacole extraordinare de teatru din țară și străinătate, face cu eleganță și discreție oficiile de gazdă. Împreună cu Denisa Comănescu și Rodica Binder încercăm înaintea spectacolului să creionăm din cîteva linii tremurate portretul interior al Aglajei. Cîtă aproximație. De ce nu putem înțelege
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
Candelabre aprinse, flori. Doamna Doina-Ioana Popa, președinta Fundației Culturale “Artmedia”, grație căreia publicul timișorean beneficiază de spectacole extraordinare de teatru din țară și străinătate, face cu eleganță și discreție oficiile de gazdă. Împreună cu Denisa Comănescu și Rodica Binder încercăm înaintea spectacolului să creionăm din cîteva linii tremurate portretul interior al Aglajei. Cîtă aproximație. De ce nu putem înțelege nimic decît raportîndu-ne la noi? În sală sînt toate locurile ocupate, se recurge la strapontine și trepte. Stau la balcon între Rodica Binder și
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
noi? În sală sînt toate locurile ocupate, se recurge la strapontine și trepte. Stau la balcon între Rodica Binder și Ludwig Metzger, realizatorul filmului pentru televiziune dedicat Aglajei Veteranyi. A venit de la Köln. Mă tem că n-o să-i placă spectacolul. Îi știu de-acum pe germani. Sensibilitatea lor e diferită de a noastră. Trag cu coada ochiului să-i văd reacția. În special la românisme prea îngroșate, la hăulituri, la sudalme. Simt cum se încălzește treptat, aplaudă cu tot corpul
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
de-acum pe germani. Sensibilitatea lor e diferită de a noastră. Trag cu coada ochiului să-i văd reacția. În special la românisme prea îngroșate, la hăulituri, la sudalme. Simt cum se încălzește treptat, aplaudă cu tot corpul. E cucerit: “Spectacolul românesc este excepțional. Mai bun decît cele pe care le-am văzut la Zürich și Stuttgart”. Remarcă în mod special viziunea regizorală și interpretarea celor două protagoniste: Adriana Trandafir și Antoaneta Zaharia. Regret absența lui Radu Afrim. Aș fi vrut
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
ne repetăm, dar e imposibil și timișorenii sînt atît de disciplinați, de cuviincioși, de amabili. Nu vor să-și păteze eticheta de “Mică Vienă”. Lansări de carte: Humanitas, Polirom. Cele două romane ale Aglajei. Ada Milea cîntă un song din spectacol. Aplauze la scenă deschisă. Urmează recitalul de poezie al lui Șerban Foarță. Îl ascult declamîndu-și versurile, ciudatele alcătuiri verbale de o muzicalitate impecabilă și-n urechi îmi cîntă vocea germană a lui Oskar Pastior. Nici unul din ei nu s-a
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
Triade. De fapt, reședința familiei Jecza. O casă a artei, ea însăși o piesă de artă. Aglaja a pătruns în casa lor: pereții sînt capitonați cu poezii însoțite de litografiile lui Jean-Jacques Volz. În salonul mare asistăm la un mic spectacol - colaj din textele ei - în duet cu fragmente din poemul De-a Aglaja de Marie-Jeanne Jutea-Bădescu, prezentat cu vervă și emoție de trei actori de la secțiile de teatru maghiar și german din Timișoara. Din bucătăria imensă care respiră acea “Gemütlichkeit
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
au adulat-o, construiește micile minciuni menite să dovedească lumii că nimic nu s-a schimbat, își revarsă ranchiunele și drapată în gloria trecutului luptă cu prezentul: cu impresarii, cu cabinierele, cu publicul, cu propriile amintiri, cu teama de moarte. Spectacolul de la Teatrul de Comedie începe cu secvențe din filmele Marlenei: imaginile alb-negru venite dintr-o lume uitată, din contexte necunoscute, trezesc curiozitatea; apariția Emiliei Popescu, elegantă, cu gesturi de mare felină obosită, joacă încercarea Marlenei de a face legătura dintre
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
care întâmplător o cheamă Marlene, Emilia Popescu e convingătoare. Când vrea să fie Marlene Dietrich - nu. Stînjenitoare - mai ales în “recitalul” final - devine încercarea de suprapunere a imaginii actriței bucureștene cu modelul marelui star hollywoodian, tensiunea scade, timpul devine lung, spectacolul își iese din matca sa rătăcind pe teritorii impure. Momentul Lili Marlen, de pildă, reluînd de fapt ceea ce se spusese mai înainte într-un monolog “antifascist”, mijloacele unei retorici obosite încarcă un frumos, dar banal cîntec de dragoste. Produs al
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
imaginației autoarei, dincolo de tirania unui personaj real, Aurora Leonte în rolul unei artiste fără glorie, acceptă cu generozitate postura de sac de antrenament al vedetei, creionînd cu amară detașare, dar și cu inteligentă ironie, o tragedie anonimă din vecinătatea reflectoarelor. Spectacolul nu spune prea mult celor care vor să știe cine a fost și cum a jucat Marlene Dietrich, dar cei interesați de talentul Emiliei Popescu au motive să fie mulțumiți. Au trecut aproape 30 de ani de la ultimul recital dat
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
grotesc În același timp, realizat de Cornel Popescu cu o uimitoare bogăție și varietate a mijloacelor de expresie. O adevărată Încununare a disponibilităților sale artistice. Însuși autorul piesei, JeanClaude Grumberg, unul dintre cei mai apreciați dramaturgi francezi contemporani, afirmase că spectacolul târgumureșean (nn. pus În scenă de Cristian Ioan) este mai bun decât cel de la Comedia Franceză (nn. care se juca În aceeași perioadă), iar creația lui Cornel Popescu este cea mai bună dintre toate cele șase interpretări de până acum
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
doi crabi. Am început s-arunc de sus, în joacă, pietre mai mici, apoi din ce în ce mai mari, căci Iani se adăpostise în spatele unei stânci. Aveam "muniție" din belșug: un morman de moloz și cărămizi de la o magazie dărâmată demult. Și ce spectacol nemaivăzut, când jumătăți de țiglă sau de cărămidă se spărgeau lovindu-se de stânci în zeci de schije, ca niște adevărate bombe! Între două "explozii" Iani scotea capul, îmi striga să încetez și mă amenința cu pumnul. De unde și cum
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
eu nam să mai fiu”. Observăm Însă că Moartea e personificata, cutremurul extincției se Îmblînzește, trecut printr-o intimizare care seamănă a identificare; spaimă devine extaz. Ființă tragică („De ce cu moartea te-ndrăgesti mereu?”), poetul descoperă că Moartea e chiar Iubita. Spectacolul tinereții, al vieții e permanent amenințat; vitalitatea acestei lirici se autosubminează, Înregistrînd cu finețe jocul stărilor de suflet, avînd ca poli efemeritatea și eternitatea. Credem că Hristu CÎndroveanu avea dreptate notînd că poeziile lui Cezar Ivănescu sînt contraimnuri. Poetul deplînge
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
transparență desăvîrșită a morții” și, negreșit, precaritatea omenescului, ruină trupului. Bătăios, incomod și imprevizibil ca om, Cezar Ivănescu - poetul știe prea bine că „tot ce-a fost se pierde”; versurile sale fiind „cîntare și amintire”, ne propun, pe portativ imnic, spectacolul genezic, rememorînd „vremea cu greime”, Întunecimea, suferință; sau, mai evident ÎnRosarium, Într-o epocă de spiritualizata, sensul ascensional: „eu la cer m aș Înălțare”. Rivalitatea carnalitate/ spiritualitate, drumul anabasic, dematerializarea l-au „confiscat” pe poetul-profet, anunțînd dorită eliberare din „Închisoarea
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
suprafață din noroiul În care se zbate țara, și strălucește, excelează. Am văzut numai trei piese de teatru, despre care ar fi multe de spus. Să le menționez pe scurt: Comedia norilor, după Aristofan În regia lui Dan Tudor - un spectacol de anvergură, cu Mircea Albulescu În rolul lui Socrate, Alexandru Bindea, Simona Bondoc, Oana Vânătoru, Carmen Ionescu și alți talentați actori și actrițe. Am rămas impresionat și parcă aș vrea să mai văd odată acest spectacol de excepție, care descrețește
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
lui Dan Tudor - un spectacol de anvergură, cu Mircea Albulescu În rolul lui Socrate, Alexandru Bindea, Simona Bondoc, Oana Vânătoru, Carmen Ionescu și alți talentați actori și actrițe. Am rămas impresionat și parcă aș vrea să mai văd odată acest spectacol de excepție, care descrețește frunțile cele mai Încruntate. REGINA MAMĂ, de Manlio Santanelli, În regia lui Gelu Colceag - un spectacol cu numai doi actori - Olga Tudorache și Marius Bodochi. Am rămas și sunt Încă mut de uimire văzând vigoarea și
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
Carmen Ionescu și alți talentați actori și actrițe. Am rămas impresionat și parcă aș vrea să mai văd odată acest spectacol de excepție, care descrețește frunțile cele mai Încruntate. REGINA MAMĂ, de Manlio Santanelli, În regia lui Gelu Colceag - un spectacol cu numai doi actori - Olga Tudorache și Marius Bodochi. Am rămas și sunt Încă mut de uimire văzând vigoarea și interpretarea magistrală a inegalabilei regine a scenei, Olga Tudorache. Este o minune, de unde atâta energie să stea pe scenă aproape
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
sunt Încă mut de uimire văzând vigoarea și interpretarea magistrală a inegalabilei regine a scenei, Olga Tudorache. Este o minune, de unde atâta energie să stea pe scenă aproape 4 ore? Rolul «reginei mame» i s-a potrivit de minune, și spectacolul va intra cu siguranță În istoria de aur a teatrului românesc. Evident, alături de marea Olga, Marius Boldochi a strălucit deopotrivă. Un spectacol care merită văzut neapărat. SINUCIGAȘUL, piesa care l-a costat pe dramaturgul Nikolai Erman ani grei de Gulag
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
energie să stea pe scenă aproape 4 ore? Rolul «reginei mame» i s-a potrivit de minune, și spectacolul va intra cu siguranță În istoria de aur a teatrului românesc. Evident, alături de marea Olga, Marius Boldochi a strălucit deopotrivă. Un spectacol care merită văzut neapărat. SINUCIGAȘUL, piesa care l-a costat pe dramaturgul Nikolai Erman ani grei de Gulag, este pusă În scenă de Felix Alexa. Personajul principalSemion Semionovici Podsekalnikov este interpretat - cum altfel decât magistral, de «Eminescul» teatrului românesc, genialul
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
pe dramaturgul Nikolai Erman ani grei de Gulag, este pusă În scenă de Felix Alexa. Personajul principalSemion Semionovici Podsekalnikov este interpretat - cum altfel decât magistral, de «Eminescul» teatrului românesc, genialul Dan Puric. Atâta dăruire pe scenă, atâta profesionalism, numai În spectacolele cu Dan Puric se pot observa. Ileana Olteanu, Adela Marculescu, Tania Popa apoi Costel Constantin, Marius Bodochi, Silviu Biriș și absolut toți actorii - inclusiv copilul Nikita Dembinski joacă magistral, alături de Maestrul Dan Puric. Este un spectacol de zile mari, la
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
atâta profesionalism, numai În spectacolele cu Dan Puric se pot observa. Ileana Olteanu, Adela Marculescu, Tania Popa apoi Costel Constantin, Marius Bodochi, Silviu Biriș și absolut toți actorii - inclusiv copilul Nikita Dembinski joacă magistral, alături de Maestrul Dan Puric. Este un spectacol de zile mari, la care cu greu se pot găsi bilete. Dacă ajungeți În România, faceți tot ce vă stă În putință să Îl vedeți. Nu veți regreta, o să vă rămână tipărit În memorie pe viață. În Încheiere, revin la
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
află scrisă În destinul tău dinainte de a fi trăit tu ca să poți muri fără să știi vreodată de ce. 850. Spune-mi un număr care nu face parte dintr-o enumerare a unei ierarhii! 851. Viața este o repetiție absurdă Înainte de spectacolul dat de moarte În cinstea Existenței. 852. Nu te lupta cu morile de vânt ale timpului tău dacă nu vrei să mănânci doar pâinea deșertăciunii cernută de acestea. 853. De câte ori văd norii arși de focul zilei Îi Întreb de ce nu
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
o dată la o jumătate de secol. Una din iernile copilăriei mele - iarna lui 1928 - a fost o iarnă cumplită. Marea, care de obicei nu îngheață, a înghețat atunci până departe. Cine nu a văzut marea înghețată, - nu ziua, când acest spectacol, cu toate că rar, îți poate totuși apărea, în bizara lui întrupare de forme, ca o imaginabilă variantă polară, ci noaptea, sub raza astrului selenar, - acela, în visările sale, rămâne văduvit de cel mai fantastic dintre peisajele mării. Căci atunci când îngheață marea
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]