3,995 matches
-
plecă de lângă cișmea, mișcându-și coada plictisită. - Am văzut eu un dințișor, strigă din vârful unui copăcel o vrăbiuță, a luat-o pe aleea cu flori! Cred că voia să iasă din parc și să ia un autobuz. Fetița privi speriată spre stația din apropiere. Ea era prea mică și nu avea voie să iasă din parc. Călătorii se îmbulzeau în dreptul ușilor fiecărei mașini care oprea în stație, gata să se calce în picioare unii pe alții. - N-a mers în
POVESTEA DINŢIŞORULUI NĂZDRĂVAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373180_a_374509]
-
--Huuo! Ia-i gâtul, Ioane, încă mai ai timp! Văzând ce întorsătură a luat opinia mulțimii și, speriat că ar putea să-l linșeze în furia ei, Tache a sărit în spatele lui Mărășteanu, rugându-l cu o voce de copil speriat: --Apără-mă, Ioane, nu mă lăsa! Mărășteanu l-a privit uluit, înțelegând că amărâtul acesta, disprețuit de toți, inclusiv de patronul său, care-l privea cu scârbă, trebuie și el apărat de cineva. Și acela era chiar el. Spuse cu voce
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
perdea veritabilă, se afundase în cititul cărții, încercând să se compare cu eroina cărții, Emma Bovary, care în căsnicia ei nefericită și frustrată sexual avea multe neîmpliniri, unele asemănându-se cu ale ei. Brutal, fu scoasă din visare și chiar speriată rău de lătratul unui câine foarte aproape de locul unde se afla. Animalul șiret o simțise, se apropiase furișându-se prin pădure și prin lătratul său dădea veste stăpânului că a descoperit ceva. Violeta, în graba cea mai mare, și-a
URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
-
acum cu versuri, dacă-ți mai dă mâna! -Lăsați-o în pace, e și ea la fel de înfricoșată ca noi toți! -Flower-Power, să nu leșini, fii bărbată! -Fraților, ăsta-i Styxul, ce mai! -C'est fini la comédie! ...Și tot așa! Țipau speriați, bravând ori nu... Americanul se trase puțin într-o parte și se așeză pe un bolovan răzleț. Încercă să-și înfrâneze gândurile, dar o teamă lăuntrică îi creștea în piept. Teama că totul se sfârșea într-un mod stupid, de
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
văzut eu. - Parcă este un porcușor. Vezi ce rât are?... Uite altul! Vezi că fuge! am alertat-o imediat să-l poată vedea de aproape. Tocmai ieșise din apă înotând destul de repede și se cățărase pe mal. Ne-a privit speriat și imediat a fugit în aceeași direcție prin iarba deasă în care predomina trifoiul, patlagina ori ceva asemănător cu ea, și untul babei. Era mai mare ca un motan dezvoltat, de cel puțin o jumătate de metru, cu capul mic
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
țină și să renegocieze salariul, dar agenția își lua mâna de pe ea. Treptat, cu zâmbetul pe buze, trecu în lumea viselor. Era undeva la țară, pe un plai alături de copiii săi adunând flori. - Flory! Flory! - strigă puternic Angelica. Florica tresări speriată uitând pentru moment unde se află. Sări din pat și privi în jur buimăcită. - Flory, tu sei stronza? (Flory, tu ești proastă?) - țipă baba ridicându-se nervoasă în fund. - Si, signora! (Da, doamnă!) - rosti cu inocență Florica. La reacția româncei
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
o mare poiană din pădure să văd aievea minunile crucii. Am alergat, am cercetat cu măsurat și am botezat cu vin mulțimea înfrățită ce mustea de evlavie. Am făcut cu folos rugăciuni cu sfînta cruce a Salvatorului/Mîntuitorului pentru cei speriați(chinuiți de duhuri) care zăceau. Toți cabirii (kabilii?)14 cînd au ieșit în poiană, au fost cercetați și botezați cu vin în credința sfintei cruci a Mîntuitorului, ca un singur trup.” Una din tehnicile de luptă pe care le practica
AL KAHINA de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372198_a_373527]
-
cu podoabe argintii, la complimentele nopții inundate de stele. Această noapte de cruntă frumusețe era omega timpului și începutul Veșniciei, căci în ea se întrupase printre noi Dumnezeu în formă de prunc nou-născut... Undeva, într-un sat obscur, sub privirile speriate ale unor părinți și mai obscuri, Cuvantul se îmbracă în carne și oase să ne demonstreze cum respiră Iubirea... În grajdul rece și ostil, străin de un leagăn primitor și cald, Pruncul plângea sub sclipirea stelelor muritoare. În lacrimile Lui
CRACIUNUL de DELIA ALMAJAN în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372273_a_373602]
-
cu podoabe argintii, la complimentele nopții inundate de stele. Această noapte de cruntă frumusețe era omega timpului și începutul Veșniciei, căci în ea se întrupase printre noi Dumnezeu în formă de prunc nou-născut... Undeva, într-un sat obscur, sub privirile speriate ale unor părinți și mai obscuri, Cuvantul se îmbracă în carne și oase să ne demonstreze cum respiră Iubirea... În grajdul rece și ostil, străin de un leagăn primitor și cald, Pruncul plângea sub sclipirea stelelor muritoare. Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372289_a_373618]
-
cu podoabe argintii, la complimentele nopții inundate de stele. Această noapte de cruntă frumusețe era omega timpului și începutul Veșniciei, căci în ea se întrupase printre noi Dumnezeu în formă de prunc nou-născut... Undeva, într-un sat obscur, sub privirile speriate ale unor părinți și mai obscuri, Cuvantul se îmbracă în carne și oase să ne demonstreze cum respiră Iubirea... În grajdul rece și ostil, străin de un leagăn primitor și cald, Pruncul plângea sub sclipirea stelelor muritoare....
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372289_a_373618]
-
băsănăul bombat, spre satisfacția soției bețive, care refuză pe toată durata petrecerii să mănânce ceva, doar așa fiind trendy, dar îmbătându-se progresiv, până la stadiul de mangă. Cei mici urlă efectiv, se ascund sub măsuța joasă, trag de urechi cățelușa speriată a gazdei și fac un vacarm, de spui că ești în junglă. Cei mai răsăriți nu-și ridică ochii din mobile, pe care le butonează de la iau dracii, căutând pe cineva să le rezolve căldarea cu foliculină. Se trimit felicitroace
BUMERANG – ONOMASTICĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376166_a_377495]
-
Publicat în: Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului E-n mine. Simt cum umblă căutând ungheru-n care nu am fost nicicând și unde triști paingi au țesut plase spre-a prinde-n ele ultimul meu vis speriat când vede cât e de decis acest trimis din lumi misterioase. E-n mine și nu pot să îl alung în timp ce sună dintr-un corn prelung și îl aud mai tare , mai aproape, un sunet trist, profund, răscolitor ce surpă
E-N MINE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379684_a_381013]
-
cărarea ce ducea spre pădure. Știa că nu are șanse mari în fața lui Marius. El cu ce să impresioneze? Cu ce să se facă observat? Inu începu să pedaleze tot mai repede pe poteca pietruită. Bicicleta sălta ca o căprioară speriată, prin hârtoape. Inu își ridică voios spatele, înfiorâdu-și trupul de plăcere. Părea să îl încânte această viteză printre copaci. Deodată, ceva scrâșni, băiatul nu mai reuși să mențină echilibrul și căzu de pe bicicletă, rostogolindu-se într-o râpă nu prea
ÎNTÂLNIREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379721_a_381050]
-
aplecat să-și plimbe palmele micuțe prin picăturile transparente în care înotau steluțe vii de lumină și apoi le-a dus la gură să-și umezească buzele ce, brusc, se uscaseră și căpătaseră un gust acru-sărat. A repetat mișcarea și, speriată că toată iarba dispăruse și setea năprasnică o invada cu durere, a deschis ochii brusc și a șoptit cu greu: - Apă! O mână blândă îi umezea buzele cu un tifon îmbibat în apă și-i ștergea fruntea asudată. Când a
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
S-a culcat și a visat pe Ilie cu un copil frumos de mână și se făcea că îi cerea o cană cu apă și o bucată de pâine, el, care nu mai băuse apă din copilărie. S-a trezit speriată, cum avea să povestească mai târziu tuturor celor interesați, și atunci a știut că Ilie al ei e mort. De dimineață, cu noaptea în cap, s-a dus la cumnatu-său, Mărin Firfirică: ‒Cumnate, hai, că Ilie e mort pă undeva
CA ECATERINA TEODOROIU -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374748_a_376077]
-
aruncătoarelor îngrămădiri de oameni fugind ca bezmeticii, cătușele sovietice cu gurile lor numeroase de foc vărsau flăcări pe țevi. Nemții intraseră în panică și se petrecuse o învălmășală de nedescris. Am sărit în căruță și am vrut să fug, caii , speriați, au luat-o razna de-a latul Mureșului, căruța s-a scufundat, văd numai capetele cailor cum înoată prin valuri, zgomotul e infernal, caii fac efortul groaznice, trag, se zbat, rușii cu românii, în urale se năpustesc peste pâlcurile de
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
pot să știu. În ziua aceea am pășit încet spre copil. Nu m-a simțit. Era prea ocupat cu strânsul roadelor. Când am ajuns lângă el l-am atins ușor pe umăr. Copilul a tresărit, s-a uitat la mine speriat, pe urmă la merele strânse într-un coșuleț. A ezitat un moment, ca mai apoi să ridice de la sol coșul aproape plin cu mere și să fugă. Creanga ascuțită a unui măr ce-și pleca fruntea spre pământ datorită poverii
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
mâzgălește mesaje pentru colegul de scaun, în timp ce fondul muzical începe să curgă. Închide ochii și începe să cânte, așa cum știe ea, ca un înger, într-o chemare divină către armonie, bucurie și frumos. Brusc, muzica se întrerupe. Copilul deschide ochii, speriat, dar continuă să cânte. Toți ochii o privesc. Publicul, juriul, concurenții din spatele scenei. - Ce cred ei, că noi am venit în provincie să le dăm lor premiile? Cuvintele strecurate dinspre masa juriului ajung la ea pe finalul piesei. Luminile verzi
VREAU SA FIU O STEA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371688_a_373017]
-
o voce comună și temperată pe care nu reușeam să o atribui unui bărbat sau unei femei, iar înfățișarea și straiele nu mă ajutau în niciun chip. - Nu înțeleg, ce fel de magazin este acesta? am întrebat eu uluită și speriată. - Ești prima oară aici, asta trebuie să fie, de nu înțelegi! a rostit, privind în gol interlocutorul meu, după care a continuat, studiindu-mă amănunțit. În acest loc poți să vinzi sau să cumperi, după plac, eu fac comerț cu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
interesantă, pentru noi toți! Noapte bună! - Noapte bună, surioară! Lea adormi într-un târziu, surâzând gândurilor și perspectivelor promițătoare. Dorul și incertitudinile, teama și sentimentul insuportabil de vinovăție, o răvășiseră complet și-i slăbiseră cugetul. Se simțea fragilă și vulnerabilă, speriată și singură. Singură? ,, Nu ești singură, Lea! îi spusese Carlos. Eu sunt acolo, în corpul și sufletul tău!” Așa era. Suspină de dorul brațelor lui și dorința fierbinte de al le simți în jurul ei, o copleși. Se simțea incompletă fără
DILEME ( FRAGMENT 32) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375660_a_376989]
-
putea respira decât în brațele lui. Se înspăimântă la gândul acela și intră într-o criză de panică din care ieși cu ajutorul vocii liniștitoare și dragi care o ghidă expert către seninul cerului și dulceața iubirii tămăduitoare. Mică, palidă și speriată, Lea tremura cu telefonul lipit de obraz, sărutând uneori vocea limpede ce îi curgea în suflet. - Lea, a trecut?... șopti Carlos duios. Respiră regulat și nu te mișca de unde ești! Închide ochii și continuă să respiri! Când te vei trezi
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
ia în seamă, Lia porni din nou la drum cântând. Când se toci și a doua pereche de încălțări din fier, se opri să le înlocuiască și văzu din nou arătarea cea ciudată oprită puțin în urma ei. - Hei, mă urmărești? Speriată, arătarea o luă la fugă. Lia încălță a treia pereche de fier și își continuă drumul cântând. Abia când se tociră și cele din urmă încălțări din fier fata ajunse în împărăția animalelor. Dădu să încalțe prima pereche de încălțări
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
bolidului de oțel și înnebunea la gândul, că alesese asemenea soluție, ca să se elibereze de povara unei vieți, căreia nu-i putea descoperi sensul. Nu crezuse niciodată că rănile sufletului ei sunt atât de grave și de profunde. Se simțea speriat, neputincios și vinovat, în egală măsură. Nu avea de unde să știe, că alta fusese cauza declanșării dezastrului emoțional și că Lea, în loc să-și găsească liniștea și stabilitatea în mijlocul alor săi, se dezechilibrase complet, constatând că în lumea în care căuta
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]
-
severitate, fracturându-i degetul inelar. Lea auzi destul de clar trosnetul osului, urmat de strigătul înăbușit al lui Carlos care-și privea oripilat mâna deformată. Scăpă un strigăt alarmat, astupându-și gura cu palmele împreunate: - Doamne... iubitule, ce ai făcut? murmură speriată, repezindu-se într-o cursă nebună pe scări, în ajutorul lui. Ajunse în grădină desculță și răvășită, unde îl găsi pe Carlos palid de durere, ghemuit pe iarba moale și umedă, gemând încetișor. - Erai acolo? bolborosi el, îngrijorat mai mult
DILEME ( FRAGMENT 36) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375665_a_376994]
-
teroriști”, să le dăm tot ce nu vrem noi, îi exploatăm și le punem etichete, dar nu suntem mai superiori decât ei. Dacă ne iei și pe noi și ne treci pragul casei noastre, devenim la fel ca ei: străini, speriați, nepricepuți la vorbă, umiliți și cu tinicheaua de coadă. Cred că voi face o călătorie în Pakistan, destul de curând! concluzionă Patricia cu emfază și convingere. Clara o contemplă multă vreme, mută, incredulă și îngrijorată. - Patty, te simți bine? întrebă ea
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]