5,679 matches
-
marea cea mare, și bate soarele, și se face abur, și se ridică la cer, cu tot cu scris!... Scriu pe zăpadă, dar vine primăvara, și omătul se topește, și se face abur, și se ridică la cer, cu tot cu scris!... Scriu pe spinarea iubitei, dar iubita mă părăsește, pleacă în alte brațe, și aceste alte brațe o vor sfărâma supt porunca și supt imperiul geloziei, și se va înălța la cer, cu tot cu scris!... Scriu pe femurul și pe glezna amantei, dar o voi
Ca să nu se ridice la cer, le-am adunat şi am plâns peste ele () [Corola-blog/BlogPost/340012_a_341341]
-
ieși, pe mine m-or împușca. Fie-ți jale, ieși și vino la mine. M-am dus la alt pămînt, noi aveam atunci mult pămînt, nu era colhoz, tot nu era. Cînd ne opream, soldatul mă împungea cu avtomatul în spinare ca eu să strig și mamei să-i fie jăle de mine și să iasă. Dar mama mă vedea. Și io credeam că ea nu iese. Dar cînd m-am întors din Siberia, ea mi-a povestit că ieșise, dară
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
face așa ceva? Doar asta nu se putea ține secret. Ar fi spus cineva. E clar, aici e un mister. Și sunt amestecate și autoritățile. Păi dacă e mister, musai să fie dezlegat. Și iată-l pe inspector, cu „picioarele la spinare” urcând prin zăpadă, pe drumul din pădure spre Mura. Sus, în vârful dealului, înainte de coborârea în sat, s-a întâlnit cu un localnic cu ducea spre sat un car cu lemne. Inspectorul a început să-l „tragă de limbă”, dar
Proză: Microbuzul, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339256_a_340585]
-
Dacă ar exista un om care să îndrăznească să spună tot ce-a gândit despre lumea asta, nu i-ar rămâne nicio palmă de pământ pe care să stea. Când apare un om, lumea îl zdrobește și îi frânge șira spinării. Mereu rămân prea mulți stâlpi putrezi în picioare, prea multă omenire infectată pentru ca omul să mai poată înflori. Suprastructura este o minciună, iar temelia o nesfârșită spaimă zguduitoare. Dacă, o dată la un secol, apare un om cu o privire disperată
Henry Miller: Tropicul Cancerului. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339276_a_340605]
-
Ce, crezi că pe front au venit cu drag ? Nuuu! Sunt forțați, împinși de la spate. -Câte am îndurat pe frontul acela, dar și până să ajungem acolo! Până aproape de Brăila am ajuns pe jos. Unii și-au luat încălțările în spinare, că le făcuseră răni. Alții nu au rezistat marșului. Iar eu... nu știam pe unde călcam. Lăsasem acasă copilul născut de nouă zile și fetița de patru ani neîmpliniți. În școală nimeni, în afară de soție, gândind că poate i-ar da
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]
-
conduc la pâlcuri năstrușnice de fete, îmbrăcate în culori țipătoare, ca s-o petreacă pe capră și să chiuiască până-n câmpie. Uneori mai apar șiruri de coșuri de fructe, dar nu urcă pe culme țăranii, ci le poartă acasă, în spinare, gârboviți, și se pierd printre frunze. Au prea multe de făcut și nu se duc să-l vadă pe pustnic, țăranii, însă coboară, urcă și sapă vârtos. De le e sete, sug vinul din sticla dusă la gură și ridică
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 () [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]
-
vede și pe întuneric. Acolo via nu-i doar frunze și seva intră toată în struguri. Bătrânul meu sprijinit în baston în iarba umedă, stă cu pumnul încordat: dacă vin hoții în noaptea asta, sare în mijlocul șirurilor și le înmoaie spinarea. Sunt oameni pe care trebuie să-i tratezi ca pe animale că tot nu se-apucă s-o spună. Din când în când ridică capul adulmecând aerul: i se pare că prin întuneric trece un miros înțepător de pământ, de
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 () [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]
-
albastre de cicoare ale căror priviri mai curate ca adâncul cerului răsar din loc în loc pe marginea drumurilor înguste, și vântul ușor al dimineții care face ca grâul valuri asemănătoare mării, și ciocârlia care țâșnește din lan și urcă cu spinarea în sus spre cerul boltit și albastru, și întradevăr, pitpalacul tulburător și barza care pășește rar printre răzoare, și floarea galbenă a spicelor de grâu, care nu s-au copt, încă și se revarsă în aer din nimic, și drumurile
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
reptilian/ arhaic, limbic/emoțional și neocortexul. Vorbind de forță gândului trebuie să amintim povestea lui Joe Dispenza - doctor specialist în neuroștiințe, care în urma unui accident de circulație a avut 6 vertebre fracturate în coloana, multiple fracturi, fragmente osoase în măduva spinării și alte câteva vertebre într-o stare foarte proastă. Medicii i-au pus un diagnostic destul de grav - nu credeau că va mai merge vreodată - și i-au recomandat o intervenție chirurgicală complexă, în care să-i introducă o tijă pe
Mirela Teodorescu: Barierele minţii. Trăieşti cum gândeşti () [Corola-blog/BlogPost/339440_a_340769]
-
naturală a sufletului ei și nu o aberație plăsmuita din fantezii”. În recăutarea și recâștigarea iubirii comune, cele două personaje trebuie să lupte cu iadurile personale. Dependența de morfină este Iadul personal al naratorului și Șerpoaica perfida cuibărita în măduva spinării, care prosperă „pe seama durerii”, „sindromul care îl cunoștea deja”, acel alter-ego al persoanei care fusese odinioară- este învinsă după o coborâre adâncă și halucinanta în ghearele sevrajului - „un necaz care se sfârșește în bucurie”! Iadul personal al Mariannei Engel este
Andrew Davidson – Gargui. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339506_a_340835]
-
apă, fără atenție, cât a stat în coridorul spitalului raional, le-a spus medicilor: Nici Domnul Dumnezeu nu mă va salva. Sunt distrus complet de lingușitorii care s-au oploșit pe lângă puterea ce le cântă și ei dansează fericiți pe spinarea oamenilor truditori“. În ilustrația primei coperte, se întrevede trădătorul care dă sărutul vânzării, iar în spatele tristului Iisus, un bărbat care, având previziunea patimilor profetului, țipă de spaimă. Din această clamare, sugerată în imagine, se vor fi ivit paginile de echilibru
Nicolae Țurcanu: Poeme care nu dor sau Cartea dorului de viaţă () [Corola-blog/BlogPost/339608_a_340937]
-
că n-o să puneți niciodată întrebarea asta. Nedibuite de tehnicienii larșnicilor, cu numai o milisecundă înainte de zdrobirea epavei, două mari și aproape indestructibile armuri spațiale fuseseră ejectate de destinderea unor arcuri de oțel; după un zbor scurt, aterizară înapoia unei spinări de piatră mai ferite, care, printr-un noroc, era chiar locul care ascundea trapa secretă care lăsase să iasă mecaniscoadele, care, după raidul infructuos, se întorceau sub controlul operatorului spurcat la gură, care, abrutizat de o doză proaspătă din drăceasca
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
a trimis un înger să-l ia la El, căci îi păstra un loc la drepți. Și bietul Niță, un flăcău bătrân a plecat din lumea fără bucurii scăpat de povara pădurilor de brazi pe care-i tot cărase în spinare... Povestea mea se-ncheie cu adevărul că voinicul mut a fost odată dar a plecat din Rucăr la soroc și a lăsat în amintire un suflet nobil în trup de pălmaș. IOAN MUȚIU Referință Bibliografică: Voinicul mut de IOAN MUȚIU
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
vinețiu. Erau însă și alții care traversau strada fără să se sinchisească de apa pe care nici nu o remarcau și ajungeau uscați pe trotuarul celălalt. În locul unde mă întâlnisem cu prietenul meu, am simțit deodată o furnicătură pe șira spinării și am tresărit. Îmaginea lui tridimensioanlă mă privea cu insistență. Inconsistentă din cauza contururilor cețoase dar cu privirea încă vie. - "Ascultă-mă pe mine că sunt fântânar bătrân. Apele fug de oameni și ăsta nu e un semn bun!" După ce am
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
scena cu decor feeric, plin de viață, de mișcare emoționantă: „ Dimineața dansa ca o balerină / deasupra pădurii cu ciute-n barbă.// Iarba învăța de la lupi / să se clatine la gâtul pământului.// Dealurile alergau pe obrajii izvoarelor, / gâfâind amurgul adormit în spinarea / fluturilor” (Lied 37, p.91) Sentimentul singurătății îl obsedează pe G. Baciu. El înțelege că singurătatea doare și din păcate nu se poate vindeca. Toți avem momente când ne simțim singuri, fără ajutor. Vorba lui Mircea Eliade: „Singurătatea e o
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
org/modules.php?name=News&file=article&sid=877 (4) Vintilă Horia credea că jurnalele intime ar fi „inutile încercări de a intra în literatura pe o portiță de din dos [...] un fel de a pretinde a deveni celebru pe spinarea unor celebrități autentice” (v.Isabela Vasiliu-Scraba, „Contextualizări”. Elemente pentru o topografie a prezentului, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2002, p.56). Aceași părere se întrevede în spusele lui C. Noica (înregistrate pe ascuns de Securitate în 31 martie 1984) după care
NOICA PRINTRE OAMENII MICI ŞI MARI AI CULTURII NOASTRE LA 25 DE ANI DE LA MOARTE de ISABELA VASILIU SCRABA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340893_a_342222]
-
Daaa, că bine zici, ai dreptate, hai după joardă! Dar până să ajungă ele cu joarda, copiii erau imbrățișați, pupați și împăcați. Atunci, ca să mascheze bucuria ce-o simțeau când vedeau că s-au împăcat, aplicau câte o joardă pe spinarea fiecăruia și ei o luau la fugă țipând, lăsându-le pe cele două bunici să râdă. Ehei! Și câte amintiri din astea mai avea Damblagiul în suflet! Dar nu avea acum timp pentru ele, trebuia să se întoarcă în prezent
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
pe cel mai valoros zar din buzunarul meu. - Cum își învinge un tânăr neexperimentat emoția primului zbor pe care trebuie să îl facă singur? Cum suportă valul de transpirație care îi încarcă poate fruntea și i se prelinge pe șira spinării cuprinzându-i în vâltoarea sa întregul trup ? Povestește-mi despre clipa aceea ! - Primul zbor în simplă comandă l-am făcut cu avionul în ziua de 7 iulie 1978, cu doar trei zile înainte de împlinirea vârstei de 22 de ani. De
PARTEA A III-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341363_a_342692]
-
când, ca o mângâiere, crupa lui Murgu și a lui Șoni, care se muncesc să tragă căruța încărcată cu lemne prin ogașul umed al pădurii. - Dii, Murgule! Și biciul se leagănă, abia atingând calul. Un fior rece îi alunecă pe spinare și mâna i se ridică singură la obrazul stâng. Se scutură ca de un gând rău și începe a cânta: Eu doinesc, pădurea sunăăăă, Eu doinesc, pădurea sună, Badea patruuu boi adună, Badea patru boi adunăăăă... Cu adevărat răsună pădurea
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
lângă gard. Niculaie se-ntorsesă și el de la moară și- acu' șede lângă fântână și scufunda biciu' și nește hamuri în vălău' cu apă. - Te-ai întors, Niculaie? Mai mult n-o apucat a zâce. O tăietură grozavă i-o ars spinarea și i-o plesnit pielea obrazului stâng. O scăpat corfa din mână și-o măi apucat să vadă căstrăveții împrăștiindu-să. Câte-o măi căpătat, n-o măi numărat. O căzut în țărâna din ocol. Când s-o trezit, și-o
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
din senin, spunându-și blegul în sinea sa: „Didinica mea-i deșteaptă, o să-l fraierească și poate-l ciugulește și de ceva bănuți”. - Ioane, Ioane... ce deștept ești! Ce mă făceam dacă nu te-ntâlneam?... și-i trecu pe șira spinării un fior de spaimă, aducându-și aminte că voia să se spânzure. - Naie, sper că nu cheltuiși toți banii cu haimanalele în cârciumă, că-i știu cât de lacomi sunt, iar acum râd de tine, nemernicii... - Nu, Ioane. - Poți să
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
termeni matematici, frecarea dintre tălpile cizmelor mele și pojghița de pe jos tinde la zero, fapt ce mă determină să merg precum sportivii la proba de patinaj viteză sau precum o balerină pe poante, în timp ce cară un sac cu cartofi în spinare. Mă rog, pe sărăcia asta, vi-l puteți imagina și cu pietre. De moară, nu prețioase, că alea s-au cam terminat de când au luat calea Moscovei, doar dus. Cu tot cu pui și cu cloșcă și cu ce alte orătănii or
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
la scoala, iarna, în opinci, iar pe măsuța scunda din odaie să n-ai nimic să pui ca să mănânci. Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi ca să învăț din nou la lumânare să mai privesc lumină clară a cerului cu stelele-n spinare. Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi s-ascult cum cântă cucul în pădure și să nu simt nimic, de mă rânesc, în mărăcinii rugului cu mure Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi așa cum o aveam în satul meu natal căci am plecat
RUGĂCIUNI DE PRIMĂVARĂ (POEZII) de TITINA NICA ŢENE în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341528_a_342857]
-
minte că într-una din primele săptămâni de școală am primit un telefon de la poartă: - Doamna Mirela, vă rog să coborâți că avem o problemă... - Cu mine?! - Indirect. - E urgent... - Foarte. Pe monitor era "imortalizat" Marincaș cu un sac în spinare, privind des stânga-dreapta în timp ce traversa holul și ieșind țanțoș cu sacul din UVT. - Trebuie să anunțăm Poliția... - O, nu... îl cunosc. E student în anul I. Dați-mi răgaz cinci minute să îl caut și să vorbesc cu el... - Bine
DOMNUL MARINCAŞ de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342027_a_343356]
-
cetățile de azi. Comunei Itești, de la o depărtare de numai câțiva kilometri de Bacău, cerul îi revarsă pe frunte balsam de azur și-i stoarce lacrimi de rouă din bumbacul norilor. Mantaua de codri de stejari și fagi îi acoperă spinarea dealului sfârtecat de râpi, care are la subsuori pâlcuri de cătini, de măcieși măcriș și salcâmi. Talazurile albastre ale Bistriței îi răcoresc gleznele de argilă. Satul acesta a fost hărăzit a fi mai puțin surpat de ifose, megalomanie, opulență. De
VASILE CIUBOTARU. RENAŞTEREA COMUNEI ITEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341988_a_343317]