2,860 matches
-
dorită, viața îi rezervă o lecție dură. Un accident stupid o desfigurează, și pentru atrăgătoarea ușuratică din acea clipă începe calvarul. Abia acum, când arată ca o „iazmă hidoasă”, înțelege ea prețul dragostei. O operație de chirurgie plastică îi redă splendoarea și, deci, speranța, însă excesele unei nopți de amor provoacă iarăși un dezastru, sluțindu-i chipul. Dyonisia se sinucide, nemaiputând îndura coșmarul unei existențe fără sens. Sexualitatea, ca ispită ce duce în cele din urmă la rușine și dezgust, și
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
Roma, responsabil pentru stabilirea paternității evagriene a Tratatului despre rugăciune - atribuit, până în anul 19346, Sfântului Nil Sinaitul. Același iubitor al tradiției răsăritene, I. Hausherr, a încercat în nenumărate studii și cărți 1 să-l recupereze pe Evagrie Ponticul în toată splendoarea sa spirituală și teologică. După al doilea război mondial, marele artizan al redescoperirii călugărului din Pont a fost Antoine Guillaumont (1915-2000), cel care a publicat în Franța la Editions du Cerf (colecția Sources Chrétiennes) o primă ediție critică a unor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
după tablourile pictorului francez Garnery - deși unele detalii sînt departe de a fi corecte. Prima înfățișează un atac împotriva unui cașalot, iar a doua un atac împotriva unei balene normale. în prima gravură, un cașalot impunător este zugrăvit în toată splendoarea forței sale, tocmai cînd țîșnește din adîncurile oceanului, purtînd în spinare scîndurile sfărîmate ale unei ambarcațiuni izbite din plin. Prova ambarcațiunii e parțial intactă, iar pictorul ne-o arată stînd în cumpănă pe spinarea monstrului; acolo, la prova, se afla
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
călărețul în luptă, oceanul fără stăpîn cotropește pămîntul. Gîndiți-vă la viclenia mării, amintiți-vă cum făpturile ei cele mai temute lunecă sub apă, invizibile de cele mai multe ori și mișelește ascunse sub cele mai frumoase tonuri azurii. Gîndiți-vă de asemenea la splendoarea și frumusețea diavolească a multora dintre triburile ei cele mai necruțătoare, precum și la forma delicată a multor specii de rechini. Gîndiți-vă încă o dată la canibalismul universal al mării, ale cărei creaturi se devorează unele pe altele, ducînd un război veșnic
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
împleteau necontenit în jurul lui, zumzăind, uriașul trîntor părea să fie țesătorul însuși, năpădit de o verdeață din ce în ce mai proaspătă, mai intensă, deși rămînea, vicleanul, un biet schelet. Viața îmbrăca Moartea; Moartea sprijinea Viața; aprigul zeu se cununa cu tînăra Viață, zămislind splendori cu capetele cîrlionțate. Cînd am vizitat, împreună cu regele Tranquo, locul unde era expusă acea magnifică balenă și am văzut craniul ei prefăcut în altar și fumul artificial înălțîndu-se prin deschizătura pe unde-i ieșise cîndva jetul, m-am minunat că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca niște puhoaie de lumină. Puternicul soare japonez pare să fie focarul arzînd al nemărginitei și scînteietoarei lentile a Oceanului. Cerul pare lustruit. Nici un nor nu-i întunecă întinderea; orizontul parcă plutește; iar această nuditate strălucitoare este la fel de insuportabilă ca splendoarea tronului ceresc. Sextantul lui Ahab era din fericire prevăzut cu sticle colorate, prin care putea privi vîlvătaia soarelui. Legănîndu-se în ritmul vasului unduit de ruliu, rămase cîteva clipe cu luneta la ochi, pentru a surprinde momentul cînd soarele va ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
simtă cea mai mică satisfacție în fața victoriei repurtate. Moneda bătută pe valorile cavalerismului are, în roman, o serioasă bază de susținere. Nu doar scena inițială, ci și ultima vizită făcută familiei Sternwood trimite la postura de erou salvator. Revenită la splendoarea inițială, atmosfera naturală acordă o scurtă perioadă de grație personajelor angrenate în mecanismul păcatului și al crimei. Marlowe recâștigă ceva din puritatea inițială, legându-și încă o dată gândurile de domnița ce așteaptă să fie salvată: În arbuștii medievali păsările cântau
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la Dickens și de la Dostoievski la Zola). Visătorul neînțeles, lunaticul, „femeia nebună din pod”, monstrul ivit din combinațiile nesănătoase de sânge aparțin lumii tradiționale, epuizată de propria lipsă de imaginație. Universul doctorului Bonsentir e un Eden aseptic, o grădină a splendorilor de suprafață, dar și al subteranelor în care bogătașii „pot să-și stocheze partea rușinoasă a biografiei” (could store their embarrassments). Este un paradis negru, în care funcția vindecării a fost înlocuită de cea a ascunderii. Astfel de clinici depozitează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cred că Michnik, scria foarte bine că Întâlnim de la pensionare, foste activiste ale mișcării antiimperialiste din anii ’60 care nu mai au ce face și Își regăsesc tinereațea protestând pe stradă Împotriva războiului din Irak, până la adolescenți care descoperă acum „splendoarea” tezelor troțkiste, de la fundamentaliști mahomedani până la fundamentaliști ortodoxiști. Antiamericanismul mai include și ostilitatea față de piața liberă, demonizată În acest mit politic. El cuprinde un lucru cel puțin la fel de important: rezistența la ideea diversității. Cei care manifestă Împotriva Americii ca putere
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
că se apropie cu fiecare secundă, înălțându-se parcă deasupra trenului. Din pricina acestei înălțimi, întreg spațiul se clădea pe verticală și cuiva care trăise până atunci la șes, îi era aproape cu neputință să-și închipuie viața pe pantele acestei splendori mute. Tânăra femeie veni și ea alături, lângă ușă, și privi afară, aruncându-și pe spate părul lung, pe care vântul i-l răsfira peste obraz. Prin zgomotul roților de tren, se auzi strigătul de admirație al lui Pavel. Ea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
puțin, alteori mai mult, în Europa Central-Sud-Orientală, va impune atât într-o extremitate a Europei, cât și în cealaltă, conceptele de viață ale timpului viitor, va impune - cum spune Huizinga - „un vânt proaspăt, când se coace ideea fericită că toată splendoarea vechii meniri, în care lumea se oglindise vreme atât de îndelungată, va putea fi recâștigată”. Și, într-adevăr, printr-un dialog spiritual între Est și Vest, între Bizanțul ortodox și Roma catolică, Antichitatea este readusă treptat pe scena istoriei, este
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
fiind privilegiat. Ceea ce este important poate fi învățat fără a se cunoaște toate elementele ansamblului. Învățarea de tip „fractal” și-a găsit, în fine, o formă concretă de manifestare. Secvența (fărâma) de cunoaștere poate capta in nuce toată amploarea sau splendoarea noosferei. Accesul la cunoaștere rămâne deschis, neinstaurându-se doar o singură „poartă regală” de intrare în edificiul cunoașterii. 6. Cea mai importantă caracteristică are la bază caracterul autostructurant al conținutului, în sensul că acesta se autoconduce și se autoedifică, prin
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Este firesc să ne Întrebăm care este rostul vieții, Întrucât totul pare a fi absurd, de neînțeles. Omar Khaiam sintetizează acest aspect În următorul catren: Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-i spună adâncul tâlc al spumii; Ce rost avu venirea? Și-acum ce rost plecarea? Acest dublu traumatism psihomoral al persoanei, cu care Începe și cu care se termină viața, compensat prin dubla natură a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
A., ce avansează, câteodată, acorduri preeminesciene, în Dorul întâlnirei sau Alvir cătră a sa miniatură („și mie lin luceafărul / Din ceri va să-mi străluce, / Când dulce-a fi d-o patimă, / Aminte a-și aduce”). Vechea Romă, dar și splendorile Italiei moderne sunt beatificate poetic în compoziții clasice: sonetul Cătră Tibru sau oda La Italia. Adorația peisajului sudic se răsfrânge în contemplarea măreției romane, a vestigiilor arheologice, transcrise într-o succesiune toponimică sonoră: Columna lui Traian - memento al nobleței originilor
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
rău, că părinții ei nu au ocazia să vadă lumea acvatică cea miraculoasă! După câteva ore de desfătare a privirii, fata porni spre etaj, pereții din sticlă îi dădeau posibilitatea să poată cuprinde cu privirea tot peisajul maritim. Era o splendoare și se simțea fericită! Îi părea bine că se lăsase ambiționată de curiozitatea de a desoperi lumea și frumusețile ei. Cu ajutorul micilor animale, care o înconjurau cu blândețe, trecu să aranjeze camerele pe gustul ei. Fotoliile le împinse spre pereții
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
contract, dar În cele din urmă s-a luat decizia ca acesta să i se Încredințeze „cuiva din comunitate“ și acel cineva a fost Bart Skiotis. Motivele care au dus la construirea noii biserici au fost două: să reînvie vechea splendoare a Bizanțului și să arate lumii situația financiară a comunității greco-americane, din ce În ce mai prosperă. Nu s-a făcut economie la nimic. A fost adus un pictor de icoane din Creta pentru a reda iconografia. A stat mai mult de un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ce sclifosită ești! Mă prefăceam doar. Făceam mofturi. De fapt nu m-ar fi deranjat să folosesc periuța de dinți a Obiectului. Nu m-ar fi deranjat nici să fiu periuța de dinți a Obiectului. Eram deja bine familiarizată cu splendorile gurii Obiectului. Fumatul e bun la asta. Îți oferă o perspectivă completă a suptului și țuguiatului din buze. Limba se ivește des, lingând de pe buze orice reziduuri lipicioase lăsate de filtru. Uneori pe buza inferioară se lipesc bucățele de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că e în căutarea unei noi soții... Ce spuneai despre o masă uriașă din tuia? o presează Trio, insensibil la chinurile acestei idile destrămate înainte de a fi început. Curiozitatea a izgonit teama și îi dă ghes. Nimic nu egalează în splendoare o masă cu tăblie vărgată din lămâi de Libia montată pe un picior de fildeș. Când aude de un asemenea obiect, parcă-și pierde mințile și și-l dorește cu ardoare. Nici o sumă de bani nu i se pare prea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din cap încruntat. N-are de ce să-și piardă timpul cu țâncul ăsta. Rolul pe care i l-a hărăzit soarta e altul. Menirea lui e să stârpească inovațiile nefaste introduse de Octavianus și să redea Senatului și poporului roman splendoarea lor de odinioară. Dacă Drusus o vrea să-l urmeze, bine. De nu, va pieri în vâl toarea evenimentelor împreună cu Tiberius Nero și cu Augustus. Da, momentul preluării succesiunii va fi cât se poate de potrivit. Altminteri, cu fiecare nouă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în marmură. Lasă în urmă fântâna cu ape țâșnitoare păzită de Thespiade, muze deșarte ce amăgesc gloata cea proastă cu dulceața cântării lor. După ultimul boschet, priveliștea se deschide. Rămâne țintuit locului, străfulgerat de frumusețe. Casa lui! O împlinire a splendorii, demnă de admirație. Marcus Agrippa a înălțat-o în această zonă mlăștinoasă de dincolo de Tibru, ca să nu fie supusă cutremurelor sau despicării pământului. Și, pentru că n-a voit ca temeliile unei construcții atât de impunătoare să se sprijine pe un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la crângul întins pe care-l mai au de străbătut. Cum în acest moment bolțile umbroase ale copacilor se deschid și fac loc unei panorame unice a Cetății, se oprește înviorat și lasă să i se perinde prin fața ochilor toată splendoarea de porticuri și temple ce ocupă orizontul. Frapat la rândul său de frumusețe, Paterculus întinde mâna în față către valea dintre Capitoliu și Palatin: — Acolo este vechiul for! Ceilalți doi tac, impresionați până în adâncul sufletului. Se zărește într-adevăr Forum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de muncă. Aude trântitul ușii și pe ele trăncănind pe drum la 9 dimineața, după care se târăște afară din pat. Evită oglinda din baie, pentru că este cât ea de înaltă și chiar nu vrea să se vadă în toată splendoarea. Începe să-și umple cada și toarnă cel puțin cinci căpăcele de spumant de baie ca să-și ascundă carnea. În timp ce cada se umple, se duce la bucătărie și-și pregătește un bol cu cereale. Cereale sănătoase. Cereale de slăbit. (Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
șocată cât să mă țină o viață întreagă, văd ceea ce explică brusc totul - și nu mă pot abține. Oricât de clișeizat ar părea, îmi acopăr gura cu mâna și trag aer în piept. Pentru că acolo, e Jenny goală, în toată splendoarea. Jenny stă întinsă pe patul lui Brad, zâmbind seducător la aparatul de fotografiat. Pe patul unde eu și cu Brad facem dragoste atât de des. Stă întinsă acolo de parcă ar fi al ei. Nu-i de mirare, nu-i deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mod fatal legate de o mână de pământ; Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit. Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare, Cum revarsă luna plină liniștita ei splendoare! Și din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate; Amorțită li-i durerea, le simțim ca-n vis pe toate, Căci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării Și ridică mii de umbre după stinsul lumânării... Mii pustiuri scânteiază
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de soare tiptil cad pe flori El fața-și ascunde milos Sub vișin pe bancă m-așez suspinând Of, iarba e tristă și ea Iar zilele-aleargă de zor într-un gând S-apropie iarna cea grea Și totuși cu câtă splendoare și fast Se plimbă azi toamna pe-alei Cu-alaiuri ce poartă pe umeri contrast De verde si roșu-n condei Aromă și gust caruselul divin De galben cât ține zarea Buchet de miresme pe cerul senin Discret iți i-
De toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83229_a_84554]