3,144 matches
-
-o pețitorii. Miron Iuga s-a uitat atunci mai bine la ea și a răspuns că da, așa este... Până peste vreo trei luni, când s-a întors Grigore din Germania, bătrânul Iuga s-a gândit deseori la Nadina, viitoarea stăpână a moșiei Babaroaga. Cât l-a mâhnit pe el fărâmițarea și înstrăinarea pământurilor părintești și cum le-ar mai fi luat dânsul dacă Teofil n-ar fi pretins bani gheață! Cu limbă de moarte se gândea să dea în grijă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de galițe scormoneau și ciuguleau. O găină începu a cotcodăci sâcâitor. ― Așa, măi oameni! zise Miron liniștit, ca și când înjurătura argatului I-ar fi smuls dintr-o toropeală. Să vorbiți cu conița dacă n-o să vă luați seama, că dumneaei e stăpâna moșiei. De altfel mă bate gândul s-o cumpăr mai bine eu... ― Aoleu! Atunci degeaba ne mai străduim noi! făcu Luca Talabă speriat. ― Ba de ce? continuă boierul. Luptă dreaptă. Vreți voi pământ, dar vreau și eu. Și mai drept ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ceva și pentru el. Baba Ioana îl alungă: Ia mai du-te dracului și tu și nu-ți baga botul!" Ascultător, câinele se retrase și dădu din coadă fără a pierde nădejdea, uitîndu-se cu jind și la porc, și la stăpână, și la celălalt câine, o corcitură de șase luni, care sărea pe la spatele babei și hămăia arar, ca un copil jucăuș. Când văzu baba Ioana că porcul, în loc să soarbă, mai mult se hîlborește, îi luă ceaunul, mormăind: ― Văd că te-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înșelat, dar îl pofti să mai stea, să ia o cafea bună, cu toate că nu merită decât pușcărie pe viață. Grecul râdea cordial, se scuză că mai are puțină treabă în sat și apoi e dator să se prezinte coniței și stăpânei Nadina. Se oferi chiar să ducă și pe tânărul Herdelea înapoi la Amara, dacă-i face plăcere. ― Atunci mai zăbovește prin sat, zise Gogu, jovial. Că doar n-o să îndrăznești să-mi momești oaspeții cu teleguța dumitale? De altfel, fii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
poate mai bine să citească pentru examenele ce vrea să le dea negreșit după Crăciun. Astfel i-a rămas timp de alergătură, s-a străduit și a încherbălit jumătate din câștiul de primăvară și l-a adus ca să-i dovedească stăpânei că e în stare să facă și imposibilul spre a fi pe placul ei. Nu cere decât o mică favoare și e sigur că, văzând ea credința lui, nu i-o va refuza. Firește, e vorba tot despre Babaroaga. El
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui Grigore pe urmă aranjamentul cu arendașul. Nu voia să-i ascundă asemenea lucruri și îndeosebi că a primit o sumă importantă și deci cheltuiala lui cu ea va fi mai mică. Grigore îi repetă, ca totdeauna, că ea e stăpână deplină pe veniturile ei și el nu dorește să se amestece în gospodăria ei. Părerea lui însă ar fi că nu trebuia să-i dea lui Platamonu nici măcar asigurarea platonică. De ce să-și lege ea mâinile pentru viitor? Nadinei îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu anumite deprinderi și cu un anumit nivel de educație, care îl situează pe o anumită treaptă de evoluție, pe scara între „ vulgus profanum” și „ înalta societate educată”. Din cele mai vechi timpuri, membrii înaltei societăți au format o mafie stăpână pe domeniul educației și al bunăstării. Au fost interesați și au acționat astfel încât, în înalta societate să nu pătrundă decât urmașii membrilor ei, deși uneori total degenerați (handicapați). Membrii înaltei societăți conduc lumea în interesul lor și sunt interesați în
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
După visul acesta mi-au trecut durerile mari de cap, pe care le-am avut. Aceste vise nu sunt întâmplătoare sau fantezii. Acum mă înfior când mă gândesc că visele mele exprimă efectul fanatismului meu religios. Eu nu mai eram stăpână pe gândirea mea și pe discernământul meu. Eram total dependentă de duhovnic. Eu nu mai aveam cap să gândesc și să hotărăsc ceva. Totul pentru mine hotăra duhovnicul, care mă dirija total. Privindu-mă în oglindă, mi se părea că
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
să o conduc? Îmi imaginam scenele cele mai neverosimile. Dar de la un timp începuse să aibă o anumită aroganță în ton, nuanța aceea de ironie cam vulgară pe care a folosit-o întotdeauna când s-a simțit superioară cuiva sau stăpână pe situație. Atunci făcea o mutriță în același timp cinică, afectat vinovată și misterioasă, care mă scotea din sărite. Limbajul ei începu să se încarce de aluzii și termeni erotici, pe care îi strecura compulsiv, indiferent de subiectul discuției. Simțeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
altă parte. Eu și gemenele eram singurele care mai veniseră cu păpuși. Păpușile lor se numeau tot Ada și Carmina, dar Ada cea de cârpă era a Carminei și Carmina cea împopoțonată era a Adei. Erau păpuși mari, aproape cât stăpânele lor. Garoafa făcuse niște ochi languroși, ceva între o maimuță și Marilyn Monroe, și scuipa pe jos cu blazare. Anul trecut o mai cărase până aici pe hidoasa de Florina, păpușa ei cu ochii scoși, dar acum ne privea cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la scurt timp după terminarea războiului, existența celor două curente. Reprezentanții curentului germanofil argumentau astfel: „Noi n-avem nici un interes ca rușii să iasă învingători, ar fi triumful autoritarismului, al obscurantismului, al celei mai periculoase reacțiuni. Rusia învingătoare ar fi stăpână pe Bosfor și Dardanele, ceea ce ar însemna robia noastră economică [...]. Dimpotrivă, Rusia înfrântă însemnează redobândirea Basarabiei. E adevărat că frații noștri din Ardeal suferă, dar mai mult încă suferă cei din Basarabia și mai mult sunt amenințați în existența lor
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
îndeplinească pentru constituirea noilor state acte universal acceptate și recunoscute de o manieră încât să reiasă că ele erau expresia legală a națiunii însăși și că deciziile lor au fost adoptate în virtutea principiului astăzi de necontestat că fiecare națiune este stăpâna destinelor sale și al viitorului său. Din acest punct de vedere este în afară de orice îndoială că după căderea Imperiului rus, „Sfatul Țării” a guvernat în mod public Basarabia, fără întrerupere și în deplină independență, că el funcționa ca reprezentanța legală
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
de personalitate”, în momentul în care ai căzut în jocul lor dai dovadă de un caracter slab, fii sincer cu tine însuți și arată-ți ție în primul rând că nu ești o marionetă. Nu lăsa viciile să se pună stăpâne pe viața ta, ai primit-o în dar, un dar minunat primit de la un Tată grijuliu. Poartă-te cu ea aidoma oricărui cadou, nu o deteriora cu aceste substanțe nocive! Nu uita că depinde de tine dacă îți creezi un
Dragă trecător prin viaţă. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Trifu Robert Vladimir, Bota Claudia () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2009]
-
Deschise ușa și nu-și putu ascunde surpriza. Din prag, îi zâmbi Marina, așa cum fără îndoială fusese ea cu cincisprezece, douăzeci de ani mai înainte. Era îmbrăcată tinerește și totuși sobru. În mână avea un buchet de trandafiri roșii. - Pentru stăpâna casei, pe care n-am avut încă plăcerea s-o cunosc, spuse. De-abia după ce, încurcat, așezase buchetul pe una din măsuțe, rezemîndu-l de o enormă scoică de mare, Manole își dădu seama că nu făcuse prezentările. - Inginerul Ștefan Condurachi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
i se urâse de când tot aștepta să crape soacră-sa și nu mai putea să s-abțină. Ce-o fi fost și-n capu lui ? C-o să crape și Ivona, și-o să scape el d-amândouă, și-o să rămâie Farfuza stăpână și pe casă, și pe bijuterii, și pe banii de la cec ai babii ? Asta trebuie să fi fost în mintea lu gineri-su, de se tot plimba el pân sufragerie și-și tot freca mâinile : — Vezi ? Acu-n două, trei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aveai glas, îți îngropaseși fața în părul ei cu parfum amețitor, amețitor îi foșnea și rochia cu frou-frou, ai luat-o în brațe, i-ai atins buimăcit lenjeria fierbinte, în timp ce ea te dădea la o parte și-ți spunea, perfect stăpână pe ea, să o lași să și facă pieptănătura. Erai mult prea intimidat și lucrurile mergeau foarte greu, la plecare ai întrebat-o „mai vii și data viitoare ?“, fără a stabili însă nimic pozitiv, și chiar neîndrăznind să-ți faci
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că nicăieri pe lumea aceasta nu te poți simți apărat și în siguranță... Da, da, știu că vorbele mele nu au cine știe ce efect, m-am convins că toate polițiile secrete nu ar putea face nimic cu dumneavoastră. Totdeauna calmă, totdeauna stăpână pe situație... Acest mod de badinaj al lui l-am găsit de multe ori dezagreabil, lipsit de gust și chiar de bărbăție, calități care, la el, trebuie să spun că eu le-am regretat de multe ori lipsa. Ocazia principală
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe terasă și să-l fi văzut, târât de Sophie în nefericita plimbare... Dar nu îndrăznește să-și mai urmărească gândurile în această direcție... — în schimb, ne gândim cu toții la acea lume străină de după război, dominată de o Rusie ajunsă stăpână la gurile Dunării, la Marea Neagră ! Atotputernică ! Profesorul își aude glasul vibrând de o emoție care îl rușinează. Și jena că își profanează gândurile, făcând demagogie de salon ! Și o irepresibilă dorință de a vorbi înainte, antrenat de acel sentiment necercetat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să fi îmbătrânit. Oare Ruby se întreba dacă o va îngriji pe Alex la bătrânețe sau dacă Alex o va îngriji pe ea? Dar acum era vorba de altceva, un gând mult mai puțin rațional. Alex nu se simțise niciodată stăpână la Belmont. În copilărie, nu locuise aici. Tatăl ei închiria foarte des casa și, când între două închirieri se muta și familia ei aici, Alex se simțea mai curând un musafir. Sentimentul persistase și după ce se stabilise la Belmont, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu o privise astfel - în fața forțelor care se adunau împotriva ei. Pe de altă parte, dacă ar fi fost să accepte ceea ce dorea Ruby, adică stabilirea, printr-o prefacere revoluționară, a unei relații total diferite, o relație de egalitate cu stăpâna ei, situația ar fi devenit de neconceput pentru Alex, ar fi însemnat răsturnarea definitivă a ordinii și a bunului-simț. Nu existase între ele nici un gest de afecțiune sau de recunoaștere care ar fi putut media o asemenea transformare. Era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i dai asta... e încă în serviciul doamnei McCaffrey? Întrebarea îi fusese adresată lui Bill, s-ar fi zis că Rozanov nu se aștepta ca Ruby să poată vorbi. — Da, răspunse Eastcote. — Vrei, te rog, să-i dai plicul ăsta stăpânei dumitale? Eram convins că o s-o întâlnesc pe una dintre voi aici. — Uhuu! Ruby dădu din cap și luă scrisoarea. — Exact ca pe vremuri, nu-i așa? întrebă John Robert. Îi zâmbi, și Ruby, zâmbindu-i la rândul ei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
John Robert se arăta politicos și recunoscător față de Pearl dar, într-un anumit fel (poate că inconștient), reușea să marcheze diferența dintre cele două fete care, între ele, ajunseseră să se considere ca două surori. Pentru el, însă, Hattie era „stăpâna“, iar Pearl „însoțitoarea“. Pearl sedimenta toate acestea într-un strat de resentimente, care rămăsese însă destul de subțire. Hattie și Pearl erau amândouă speriate de John Robert. Dar în timpul absențelor lui, Hattie îl dădea uitării, pe când Pearl, nu. Pearl era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se repezea spre ea ca s-o lovească. Impresia fusese atât de puternică, încât nu avu puterea să rostească acel „mulțumesc“, care ar fi făcut-o pe Ruby să plece. Nu spuse nimic. Femeia smeadă, vânjoasă, se uită fix la stăpâna ei, apoi se întoarse și ieși. Nu-și scosese pantofii la ușa de la intrare. Alex, care recunoscuse caligrafia lui John Robert, se așeză pe bancheta de la fereastră, sub storul pictat. Scrisoarea, evident, nu sosise prin poștă, ci fusese predată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o ființă care se simte extrem de nefericită. În timp ce umbla, amețită, încerca una din acele crize de non-identitate prin care trece, probabil, fiecare dintre noi, într-un moment sau altul. Cât stătuse în poziție de „drepți“, în ușă, în spatele „tinerei ei stăpâne“, îmbrăcată în uniformă de cameristă, cu șorț, se simțise absolut invizibilă. Mă rog, preotul o observase, dar nu-i plăcuse felul lui de a o observa. Și acea tânără doamnă McCaffrey îi aruncase vreo două din surâsurile ei mieroase, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să se apuce de treabă. Părintele Bernard avusese o primă surpriză. Se așteptase să găsească o fată bădărănoasă, bine dezvoltată, care umplea tot spațiul cu personalitatea ei, dar creatura aceasta firavă, liniștită, era și mult mai copilăroasă și mult mai stăpână pe sine decât își imaginase el că putea fi o adolescentă americană. Începu prin a-i cere să facă o scurtă expunere asupra articolului de fond din ziarul „Times“ din acea zi, pe care-l adusese cu el, împreună cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]