19,182 matches
-
vreme plecau cum au venit. Costache, grijuliu ca de fiecare dată, le-a ieșit cărăușilor cu felinarul aprins în poartă. De bine ce ați ajuns, intrați și rânduiți-vă după cum vi-i voia și apoi la masă. Așa om face, stăpâne! - a răspuns Hliboceanu. Da’ de când îi stăpân Costache peste noi? - s-a prefăcut Pâcu supărat. Nu-i stăpânul nostru, dar îi stăpânul casei. Dacă vrea ne primește, iar dacă se supără, adio mâncărică, udătură și somn - a lămurit lucrurile foarte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca de fiecare dată, le-a ieșit cărăușilor cu felinarul aprins în poartă. De bine ce ați ajuns, intrați și rânduiți-vă după cum vi-i voia și apoi la masă. Așa om face, stăpâne! - a răspuns Hliboceanu. Da’ de când îi stăpân Costache peste noi? - s-a prefăcut Pâcu supărat. Nu-i stăpânul nostru, dar îi stăpânul casei. Dacă vrea ne primește, iar dacă se supără, adio mâncărică, udătură și somn - a lămurit lucrurile foarte serios Hliboceanu, deși nu era nevoie. După ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în poartă. De bine ce ați ajuns, intrați și rânduiți-vă după cum vi-i voia și apoi la masă. Așa om face, stăpâne! - a răspuns Hliboceanu. Da’ de când îi stăpân Costache peste noi? - s-a prefăcut Pâcu supărat. Nu-i stăpânul nostru, dar îi stăpânul casei. Dacă vrea ne primește, iar dacă se supără, adio mâncărică, udătură și somn - a lămurit lucrurile foarte serios Hliboceanu, deși nu era nevoie. După ce fiecare cărăuș a făcut ce trebuia ca animalele să fie îndestulate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ce ați ajuns, intrați și rânduiți-vă după cum vi-i voia și apoi la masă. Așa om face, stăpâne! - a răspuns Hliboceanu. Da’ de când îi stăpân Costache peste noi? - s-a prefăcut Pâcu supărat. Nu-i stăpânul nostru, dar îi stăpânul casei. Dacă vrea ne primește, iar dacă se supără, adio mâncărică, udătură și somn - a lămurit lucrurile foarte serios Hliboceanu, deși nu era nevoie. După ce fiecare cărăuș a făcut ce trebuia ca animalele să fie îndestulate, s-au pregătit și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
un țol pus peste suman, contrariat că nu mai aude glasul lui Hliboceanu, și-a întors privirea spre înapoi. „Dar ce-i asta? Boii lui Iordache și ai lui Hliboceanu merg fără să fie cineva pe lângă ei. Unde or fi stăpânii lor? Ei. S-or fi oprit și ei pentru cine știe ce nevoi” - s-a liniștit Alecu. După o vreme, o forță nevăzută l-a făcut să privească, din nou, în urmă. Cei doi încă nu se aflau lângă boii lor. „De ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-i mai cunoști de înțurțurați ce sunt! Nu uita să fierbi rachiuașul și vinișorul, că o înghețat și sufletul din noi, Costache. Nici o grijă! Hliboceanu ar fi vrut să stea la masă cu toți cărăușii, dar încă nu se simțea stăpân deplin pe el. Când toate au fost puse la locul și rostul potrivit, Cotman și Mitruță s-au dus de-a dreptul în cămăruța lui. Bine ați venit! Da’ greu mai trece timpul când aștepți! Mă întrebam eu așa... „Oare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ieșit să le deschidă poarta. Măi, să fie! Da’ de când aveți voi cai? Stai stai! Eu cunosc caii iștia. Îs ai celor doi despre care am vorbit noi, Hlibocene - a zis crâșmarul, mirat peste măsură. Avem cai și chiar pe stăpânii lor. Uite-i colea în sănii - s-a lăudat Mitruță. Atunci se schimbă treaba. Duceți-i în bucătăria de vară. Nu vă fie teamă că au să scape, pentru că ferestrele au gratii, iar ușa o lăcătuim bine de nici n-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
paguba ne-o scoatem noi din vânzarea cailor. Nuuu! Nu vindem caii! Vă dăm banii lipsă. Și mai mulți chiar. Ne împrumutăm, dar caii nu-i vindem! - au strigat lotrii, ca mușcați de șarpe. De unde să împrumutați voi bani? De la stăpânii ocnei? Sau de la ducă-se pe pustii?... Mâine dimineață vă ducem la poliție și acolo v-o văzut Scaraoțchi. Costache, ne împrumuți sania ta pentru cai? - a întrebat Hliboceanu. Mai încape vorbă? Eu sunt unul din cei care vor merge
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
oamenii ieșiseră, ca niște vechi vecini, spre a discuta strania Întâmplare În care erau implicați. Odată depășite ritualul datului la cheie și intervențiile chirurgicale, fiecare se mânia pe automobilul proprietate personală ca pe o vită care nu răsplătise suficient Încrederea stăpânului. Ce era Însă de făcut? Unui cal care și-a rupt piciorul poți să-i tragi un glonț În cap, cum să procedezi Însă cu o mașină care, deși pare a fi În deplinătatea funcțiilor sale, se comportă mai degrabă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu dosul palmei sau a abandonului cu paginile desfăcute și cotorul În sus, poate chiar o amprentă plină de grăsime ori un colț Îndoit, indicii pentru reluarea ulterioară a călătoriei. Acum, această carte e o haină care a deprins contururile stăpânului; ea nu mai poate fi nici considerată nouă, nici nu poate fi dăruită mai departe. E ca o soartă de om. Sfârșitul lumii nu e o problemă de matematică, ci de interpretare. Imaginați-vă, de pildă, că nu stați sprijinit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
prin salon ca o gazdă impecabilă, verificând ținuta servitorilor și Întâmpinându-și oaspeții. Cumva, forma de sub cearșaf Îmi amintea de o pârtie pe care schiasem cândva, o rână domoală a muntelui, unde schiurile Își trăiau propriile vieți. Sus, te simțeai stăpân, apoi, pe durata coborârii, vântul Îți sculpta alte trăsături, schiul stâng ți se rotea ca o elice, dreptul gonea ca un râu de munte, iar jos ajungeai un om diferit, cu alte amintiri. Așa era și Anette, o enigmă suflată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cetățeanul condamnat la câteva luni de Închisoare, unde s-a stins În chinuri rezonabile, după contaminarea cu germenii unei boli tinere, proaspăt coborâte din Anzi. Odată instalat oficial asediul, din clădiri au Început să iasă animalele de companie, alungate de stăpâni nu atât pentru că asupra lor plutea riscul colaboraționismului cu inamicul, cât pentru că reprezentau un bot ori un plisc În plus de hrănit. Primii au ieșit, În mod neașteptat, câinii, pe care i-am fi bănuit de ceva mai multă fidelitate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de vată de zahăr mișcătoare Înțepând caldarâmul cu bețe subțiri, lipsiți Însă de damele al căror apendice bulevardier fuseseră până nu demult, ciobănești germani scăpați de orbii pe care-i aveau În grijă, terrieri jucăuși, obișnuiți să țopăie pe lângă șoldul stăpânilor, sau dobermani cândva agresivi, târându-și acum lesele În urmă ca pe niște existențe ratate. Ieșeau toți, privind nedumeriți spre trotuarele fără de oameni, pentru ca, adulmecând urmele Încă vii ale acestora, fiecare s-o apuce pe drumul lui, după câteva scurte
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Împărțire a sferelor de putere În cartier. Ferestrele s-au deschis și În cadru au apărut posesorii de păsărele, care la rândul lor au deschis ușițele de sârmă, iar perușii, scatiii, sticleții și canarii au scăpărat prin aer, lăsându-și stăpânii singuri În propriile colivii. Doar pisicile n-au fost eliberate, ele fiind libere din născare, poposind numai pe lângă niște gazde vremelnice, posesoare ale unei singure vieți, În general extrem de plictisitoare, căci oamenii nu lunecă de-a lungul burlanelor și pervazurilor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În care cartierul se scufunda pentru două ore, când până și circulația turbată a mașinilor se domolea, și se culca. După-amiaza se trezea și se reapuca de scris. Seara pleca la o plimbare de-o jumătate de oră, ca un stăpân ieșit Întru Împlinirea unor ritualuri canine, lipsit Însă de câine. Cu ajutorul unui dispozitiv optic care putea face vizibil și ochiul din ciorapii unei dansatoare de cancan țopăind pe scena de la Moulin Rouge, Îl urmăream necontenit. Numai două lucruri Îmi rămâneau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aceasta, a fost frica. în fruntea obștii se instituie un Celălalt, fascinat de puterea totală, aspirînd a se înfățișa oamenilor nu doar ca legiuitor sau garant al ordinii, ci și ca destin. Autoritatea totalitară se bizuie pe frica de acest stăpîn autoproclamat, cu intenție provocată supușilor și întreținută ca un principiu sacrosanct al statului. Deși nu e o divinitate, ci un om aidoma nouă, acest Celălalt scelerat posedă atributele unui Dumnezeu uzurpat. Terorii absolute îi corespunde frica absolută. Ea cauzează pervertirea
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
solidarizează încă: viața de sânge și carne, cu îmbâcseala ei ca o ofensă la adresa internauților aventurieri. în acest punct al istoriei contemporane au apărut blogurile. Orice ins își poate face un blog, adică un ținut peste care numai el este stăpân. Blogerul stă pe scaun înalt și nu lasă în curtea lui decât pe cine vrea. El își pune la vedere gândurile, viața, personalitatea pentru că vrea ca lumea să știe în orișice clipă ce face el. Este un om curajos. Firește
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
Este posibil sa fim unici în UNIVERS. Cel puțin în universul cunoscut de noi. Până acum... Este posibil să fim, în prezent, stăpânii acestui univers cunoscut de noi. Dar... Nu am ajuns departe. Stăpânim, deocamdată parțial, legile universului astrofizic cunoscut. Nu am ajuns încă să stăpânim universul omului. A celui ce populează Terra. Celui ce i s-a dat „în stăpânire” pământul. Debordăm
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93202]
-
de evoluție cu potențialul aproape nelimitat, însă limitat în folosirea acestui potențial, omul se confruntă în existența sa scurtă cu probabilități, cu certitudini de scurtă durată, cu incertitudini permanente. Într-o durată limitată de timp, determinată biologic, omul se vrea stăpân al acestui timp, interpretând trecutul, sufocând prezentul ți proiectând viitorul funcție de aspirațiile sale. Aspirațiile sale propuse la timpul prezent. Nu cele pe care le au urmașii săi pentru propriul lor viitor. Revenind la istorie. Luând orice moment (perioadă) crucial(ă
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93202]
-
Le citez, deși aș prefera să vi le ofer fotocopiate, cu rotunjimile și ascuțișurile cernelurilor cu tot. Un Dinescu avant la date și avant le nom pare să fi scris, omniscient această microepopee a repetiției: "Irupe pata pe pereți. Servitorii stăpânii/prietenii preoții o șterg cu furie/iar în dosul petei apare un mic diavol într-un/as de treflă cu un lanț de aur pe burtă/Cu ajutorul trusturilor chimice se ucide diavolul/și în dosul lui apare stăpânul trusturilor chimice
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
pereți. Servitorii stăpânii/prietenii preoții o șterg cu furie/iar în dosul petei apare un mic diavol într-un/as de treflă cu un lanț de aur pe burtă/Cu ajutorul trusturilor chimice se ucide diavolul/și în dosul lui apare stăpânul trusturilor chimice./ Toată lumea e mulțumită și nu mai șterge nimic./ Peste o săptămână chipul diavolului astupă iar pe proprietarul trustului/și peste o săptămână pata se face la loc. și se reîncepe./ Cu singura precizare că eu am devenit conștient
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
și a hispanistului). Parcurgând "Bărbatul cu cele două morți ale sale" (Ed. Humanitas, București, 2007) cititorul are de la bun început percepția unui autor mânuind cu precizie meșteșugul narațiunii - dar și al descrierii, al evocării și al portretului literar -, altfel spus stăpân pe arta, nu la îndemâna orișicui, a comunicării cu tâlc, cu miez și cu har, care vine din spațiul eposului popular trecut prin filtrul prozei noastre culte, cu tot rafinamentul de rigoare. Forma de jurnal a scrierii este suficient de generoasă
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
anatemizează totul fără discernământ, ci face disocierile necesare, sesizând că, în ciuda vicisitudinilor istorice, acelea au fost "ultimele timpuri normale" (p. 90), pe care el, cel născut la începutul epocii postbelice, a avut norocul să le mai "apuce": cu țăranii încă stăpâni pe pământurile lor și necorupți de colectivizare, cu ultimii exponenți ai vechii lumi burgheze - din rândul căreia făceau parte și bunicii săi - trăind încă în casele și, măcar parțial, pe proprietățile lor și continuând să se bucure de respectabilitate în
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
imaginea romantică, puternic luminată alb-negru, și cea neretușată a zilelor noastre, reprezentarea literară și etnografică a "țiganilor" impulsionează un amplu domeniu de cercetare. Sunt oare "țiganii" acei artiști mândri, acele nobile și pasionate caractere din literaturile apusene, sunt ei nedomoliții stăpâni ai propriilor destine, sau nimic altceva decât robii cu firi orientale, refractari la lege, din scrierile sud-est-europene? Câteva universități europene au încredințat secțiilor de germanistică (fiind totuși vorba de o ramură a marelui trunchi indo-european) sarcina de a explora această
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
asupra Timișoarei s-a pogorât din senin ciuma. Sinistra molimă avea și un nume: Eugen Florescu. Am văzut atunci pentru prima oară chipul unei bestii negre la suflet, capabilă să calce peste cadavre doar pentru a-și sluji mai bine stăpânii din Comitetul Central. Nu știu cum erau torționarii ideologici din anii '50, dar îmi imaginez că nu puteau fi mai îngrozitori decât acest produs al mlaștinii morale bolșevice. Naționalist, șovin, xenofob, Florescu a încercat să sufoce, până la ultimul articol, revista pe care
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]