4,267 matches
-
-l privi cu mirare. - Ce-i obiectul ăsta? Nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată. Cu o mișcare rapidă, aproape neglijentă, Grosvenor apăsă pe șapte taste, apoi răsuci un comutator. Se auzi un sunet limpede, melodios, al cărui ecou stărui multă vreme în aer. - Ce asociații ți-a trezit acest sunet? îl întrebă Grosvenor pe geolog. McCann păru să șovăie. Fața lui avea o expresie ciudată. - Mi s-a părut că văd o orgă într-o biserică. Apoi imaginea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Metodele dumitale mi se par, îți repet, imorale. Grosvenor îl privi cu atenție, apoi se aplecă asupra instrumentului și apăsă pe o altă tastă. De data asta, ieși un sunet mai trist și mai dulce, parcă lipicios, căci ecoul lui stărui multă vreme. - Ei, ce reacție ai avut acum? întrebă Grosvenor. - Mi-am amintit de maică-mea, răspunse McCann, cu un glas șovăitor. M-a apucat subit dorul de casă. Aș fi vrut să... - A nu, e prea periculos! îl întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cred liber și nu știu să mă port ca un om liber. Colegul meu m-a întrebat dacă vreau să mă conducă la hotel și-abia am îndrăznit să-i spun că aș vrea să mă plimb. Politicos, n-a stăruit, și-a luat rămas-bun și dus a fost, ca o nălucă. — Domnule Crețu, domnule Crețu! Am tresărit, m-am speriat. Era un bărbat cu barbă ca mătasea porumbului care-a coborât vioi dintr-o birjă. L-am recunoscut: doctorul care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu opune nici cea mai mică rezistență și că este imponderabilă. McAllister avu impresia că i s-a topit clanța în mână. Rămase locului surprins. Se gândea la inspectorul Clayton care, cu un minut înainte, găsise ușa încuiată. Acest gând stăruia ca un semnal. Dinapoia lui răsună tunător vocea inspectorului: - Lasă, McAllister, mă ocup eu de asta! Dincolo de ușă, în magazin, era întuneric, prea întuneric ca să vadă ceva și, lucru și mai ciudat, ochii nu i se acomodau cu bezna aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
atât de naive. Dar de data asta răspunse fără să se angajeze prea mult: - Mde, așa și așa. Tovarășii lui părură să găsească răspunsul destul de amuzant și izbucniră amândoi în hohote de râs. Cayle se îmbujora, dar, în sinea lui, stăruia încă o dorință puternică de a afla și alte lucruri. - Spre planete? întrebă el. Nici un răspuns. Seal studie cu grijă cărțile, apoi ridică o monedă măruntă de pe masă și plusă. Cayle lupta cu sentimentul că se va face de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
doar câteva secunde avea să iasă din magazin echipat pentru sinucidere și că acum dispăruse orice obstacol din calea morții lui. Lucru ciudat, era destul de dezamăgit. N-avea cum să explice, dar, într-un fel sau altul, în fundul inimii lui stăruise speranța că aceste magazine ar putea... ar putea... ce să facă? într-adevăr, ce să facă? Fara oftă și simți că bătrânul vorbește iar: - Poate că preferați să ieșiți pe ușa laterală. E mai puțin vizibilă decât cea din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
e înconjurat de mulți oameni, nu apărea nimic altceva. Mintea îi era ca o plutire pe un șuvoi de apă în toiul nopții. Și, totuși, conștiința faptului că undeva exista o greșeală străpunse întunericul din capul său. Greșeala îi mai stăruia încă în fundul minții când coti spre stânga pentru a ajunge în fața magazinului de arme. Sentimentul acela vag se transformă brusc într-un adevărat șoc: el nu se mai afla la Glay și magazinul de arme nu mai era acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
săptămâni. Intră generalul Doocar, un bărbat înalt și slab, cu ochi cenușii ca de gresie. O salută cu gesturi rigide și spuse: - Doamnă, clădirea a reapărut astă-noapte cam la un minut de la momentul în care era așteptată, și imaginea a stăruit două ore și patruzeci de minute. Innelda încuviință din cap. Se obișnuise cu această veste. Tiparul acela al reapariției fusese stabilit cam la o săptămână de la prima dispariție. Dar ea tot mai insista să fie ținută la curent cu mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nu i-am cerut această informație. O să-l întreb numai dacă mi se cere anume s-o fac. Nu am chef să ghicesc cum de a izbutit să mă ia de nevastă înainte de ora sosirii navei. În mințea mea nu stăruie nici un fel de întrebări. Bărbatul cu care m-am măritat este Cayle Clark. Este imposibil să fi fost trasă pe sfoară de cineva care se dădea drept el. Tocmai mi-a transmis apelul zilnic prin teleecran, dar nu știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
spuse Peter Cadron, îl rog respectuos pe domnul Hedrock să părăsească sala de consiliu, în timp ce noi vom discuta problema care ne-a mai rămas, aceea a pendulului. Hedrock ieși posomorit din încăpere. Pentru moment uitase că pericolul cel mai grav stăruia. CAPITOLUL XXVIII ERA 26 NOIEMBRIE, cu o zi înainte de data la care Arsenalele intenționau s-o informeze pe Împărăteasă că a pierdut războiul. Ea nu avea nici un fel de presimțire neagră. Coborâse pentru a vedea și, poate... poate pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și ponosită, destrămată pe-alocuri de atâta spălat. Părul moale îi cădea dintre cârpe și îi atârna înstrăinat ca un lucru al altcuiva. Îi văzu pe pat așternutul, cu însemnul încovrigat al spinării: murise cu genunchii la gură. Pe cearșaf, stăruia ca în ceară urma chinului ei final, cu picioarele strânse, ca un animal prins de friguri. — Câți sunteți din familie? întrebase infirmiera. Nu-i nicio femeie cu voi? Tată-său clătinase din cap: „Sunt doar eu cu băiatul... Pe femei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca pe o pisică de jad răsfățându-se pe o consolă de aur. O crezuse nemuritoare. Când venea de la școală, alerga să i se furișeze în pat, să-i miroasă pernele și să tragă pe nări parfumul dulceag, care îi stăruia între haine. Nu îl mângâia decât rar sau atunci cel puțin nu-și mai amintea. Avea degete lungi și osoase, îmbăiate în mosc. Uneori, îi respira de aproape, exact peste față, vorbindu-i până când adormea. El pleca în somn doar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pietre aduse anume îi procurau, două ore pe zi, o odihnă nemăsurată. Veterinara nu se arătă niciodată în timpul acestor încercări ale lui de a stăpâni un buiestru, prea tânăr pentru înțepenirea corpului și a oaselor care îi săltau pe spinare. Stăruia să își cunoască iubita prin alegerile ce le făcuse: grinzile de fag din padocuri, gazonul udat și proaspăt, mobilierul brun de ratan, sub umbrare roșii de pânză. Și, cu toate astea, un aer demonstrativ și impersonal plutea în spațiile de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să-i judece, tocmai el, care nu-și pusese ancora nicăieri, și, în plus, dacă lumea întreagă nu se făcuse decât unul și-același port? Ologul i-ajunsese ca un frate: de când apăruse în labirint, îi stătea la masă, îi stăruia în gând când lucra la garaj și noaptea dormea cu el în mansardă. Mai întâi, nu știa dacă îl întâlnise în bâlci sau visase, însă nu putea vorbi despre asta. Doar se frământa și Veterinara fusese prima care zgândărise rana
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lângă telefon și începu să se vaite ca și cum ea ar fi fost cea înjunghiată, și nu Laleh Saharkhizan, despre ai cărei asasini și violatori nu descoperise nimeni nimic timp de nouă ani. Cum să-i spună Shahlei povestea asta? îi stăruia întrebarea în cap, pe când se străduia să se-mbrace, ca să se ducă înspre birou și apoi până la închisoare. Când ieși cu mașina în bulevard, în ambuteiajul de nedescris al primelor ore de dimineață, hotărî să își schimbe prioritățile, așa că decise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și-ndreaptă ochii Și mulți pinteni zurăiră Și foșniră multe rochii - Și din bolta de fereastră, În armura lui albastră El apare lin din unghi Și la fata cea măeastră El își pleacă un genunchi. - Nici nu ai de ce să stărui Zise ea cu ochi-n vis, Bucuros mâna ți-o dărui, Căci în suflet te-am închis. Ș-a ei mână prea-frumoasă Fină, dulce, ea și-o lasă Pe-a lui creștet adorat - El la gură-i o apasă Ș-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
potrivită. Ș-o făcut o nuntă strașnică de-o ținut v-o trei săptămâni, luminații, lăutari, ce nu era? Și de-acolo o zis CĂLIN - NEBUNUL: - De-acu mă duc să-mi găsesc pe-a mea. Cât plângea ei și stăruia, da n-a putut să-l potrivească ca să rămâie. Ș-o pornit. Când a ajuns el la casa tătîni-său, era un palat strașnic, ș-un cârd de porci și-l păștea un băețel ca de vr-o șapte ani. Că de când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
numai din interior. În consecință, consider că asasinul este numitul Samuel R., nepotul victimei. Primiți, vă rog, asigurarea deosebitei mele considerații, al dumneavoastră, Abatele Brown. Capul mic, plin de bucle albe, al Melaniei Lupu se ridică. În ochii albaștri, palizi, stăruia o scânteie de râs. Glasul pâlpâi ca o flăcăruie în odaia goală: ― Sânt convinsă, draga mea, că nici de astă dată nu te-ai înșelat. Criminalul este fără îndoială băiatul acela cu obrazul pistruiat. Scoase plicul de sub aparatul de fotografiat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tare, siguri că nu-i înțelege nimeni. Femeia strâmba din nas: "O bere infectă!" Se întoarse spre Claude: "Nu-mi place povestea asta". Francezul ridicase din umeri: "C'est à prendre ou à laisser". "Ați acceptat totuși." Vocea necunoscutei îi stăruia în urechi, era sigur că ar recunoaște-o totdeauna având de ales între o mie de voci." Aveați nevoie de bani. Din nefericire, Poliția prinsese un om din rețea. Vă întrebați probabil și azi cum ați izbutit să scăpați. Trebuia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
l-am băgat puțin la cuptor. Ador prăjiturile calde când afară e umed. Mă scuzați numai o clipă... Mirciulică, ocupă-te, te rog, de musafiri! Cristescu își roti ochii prin încăpere. Recunoștea mobilele din Strada Crăiței, dispuse aici mai aerisit. Stăruia atmosfera de epocă, parfumul vechi se simțea deslușit. Melania Lupu camuflase caloriferul în spatele unui paravan scund pictat cu dragoni de aur, păpușa spaniolă, cu părul prăfuit prins într-un pieptene mic, o așezase pe un scăunel. ― V-ați aranjat admirabil
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cînd atinse un instrument aflat pe scaunul ei și începu să dicteze cu glas limpede, ca de clopot. O vreme, Hedrock așteptă să se pătrundă pe deplin de treburile curente de palat pe care le discuta ea. În minte îi stăruia un țel, o încăpățînare din ce în ce mai îndîrjită de a nu accepta eșecul reprezentat de situația actuală. Cu multă grijă, începu săși acordeze teleecranul. Imaginea tinerei Împărătese se estompă. Placa vizuală pîlpîi aducînd o lumină informă, dar în cele din urmă contură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
NU-ȘI PUTEA PERMITE LUXUL DE A DISTRUGE UN ASEMENEA SECRET. ÎNTR-O BUNĂ ZI AR PUTEA JUCA UN ROL VITAL ÎN APĂRAREA CASEI IMPERIALE ÎMPOTRIVA RENAȘTERII DUȘMANILOR. ZÎMBI VĂZÎND CÎT DE NEHOTĂRÎTĂ E. ȘI TOTUȘI ÎN MINTE NU-I STĂRUIA NICI O ÎNDOIALĂ CĂ ATÎTA VREME CÎT NAVA RĂMÎNEA ÎN FUNCȚIUNE, CEASURILE AVEAU SĂ-I PARĂ LUNGI, IAR COROANA AVEA SĂ SE AFLE ÎNTR-UN PERICOL DE MOARTE. CU UN GEST NERVOS APRINSE TELEECRANUL CARE TRANSMITEA ȘTIRILE ȘI ASCULTĂ CUVINTELE CARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ființe uriașe cu multe picioare și înțelegerea deplină a acestui fapt îl făcu să se crispeze. Așadar un trib de ființe arahnoide reprezentau acum marele premiu al naturii, inteligența supremă a tuturor veacurilor, stăpînitorii universului. Acest gînd păru să-i stăruie foarte multă vreme în minte, pînă cînd, dintr-o sursă ascunsă, veni spre el o lumină slabă, o rază care se concentra asupra lui. Brusc creierul îi fu zdruncinat de un adevărat trăsnet de vibrații: ―...rezultatul examinării ― negativ... Nici o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
obligație. Drept care m-am întors în cameră, încercînd să mai dorm un ceas, două. N-a fost însă chip. Cum m-am lungit în pat, am constatat că baia în mare nu mă spălase și de mâlul visului care-mi stăruia în minte, mă preocupa. Și înțeleg de ce. A fost prima oară când mi-am dat seama clar că nu mai eram foarte sigur de trecutul meu și că raporturile mele cu el nu mai sânt cele normale; mi-l amintesc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
necruțătoare. Trebuia mereu să-mi deschid drum cu mâinile, să mă apăr de mărăcini care se găseau aproape la tot pasul, printre flori mai ales. Am mers până n-am mai auzit zgomotul mării. Sub cerul decolorat și gol, liniștea stăruia ca o iepuroaică gravidă ascunsă în bălării, gata să nască, încordată, adulmecând pericolele. Doar câte o pală de vânt o tulbura în răstimpuri cu scurte vârtejuri de foșnete. Eram gata să mă întorc când, spre marea mea emoție, l-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]