1,939 matches
-
armă de distrugere în masă, numită 'Alchimistul'. Misiunea de punere în funcțiune a Alchimistului, care folosește nava "Beezling" și doi însoțitori, este interceptată de mercenari cu șoimi negri. Două nave scapă, dar sunt grav avariate și departe de orice sistem stelar. Dr. Alkad Mzu, creatoarea Alchimistului, supraviețuiește atacului. La puțin timp după aceea, Omuta aruncă cincisprezece bombe cu antimaterie pe Garissa, transformând planeta într-un teritoriu nelocuibil și omorând majoritatea celor nouăzeci și cinci de milioane de locuitori. Confederația impune o
Disfuncția realității () [Corola-website/Science/320717_a_322046]
-
oameni, chiar și în perioada iernii. În anumite situații, phagorii sunt angajați ca soldați de către societățile umane. Înainte ca sistemul Helliconia-Batalix să fie capturat de Freyr, rasa dominantă a planetei era cea a phagorilor. Creșterea temperaturii rezultată în urma noi configurații stelare a ajutat evoluția rasei umane. Înainte de Freyr, strămoșii oamenilor au fost creaturi asemănătoare maimuțelor, ținute uneori de phagori drept animale de companie. Deoarece rasa umană s-a dezvoltat după capturarea de către soarele Freyr, phagorii îi numesc "Fii lui Freyr". Amintiri
Helliconia () [Corola-website/Science/320755_a_322084]
-
iar cele două tehnologii sunt relativ compatibile. Navele adamiste folosesc motoare bazate pe fuziune, ceea ce face ca cea mai mare parte a economiei umane să se bazeze pe proliferarea Heliului 3. Folosirea motoarelor superluminice le permite adamiștilor să colonizeze sisteme stelare, lucru realizat atât pe planete, cât și pe asteroizi. Edeniștii reprezintă, în principiu, o singură cultură. Ei sunt o societate idealizată, egalitaristă, utopică și, deși nu crede în practicile religioase, nu le interzice. Majoritatea edeniștilor trăiesc în stații spațiale gigantice
Zorii nopții () [Corola-website/Science/320759_a_322088]
-
de Zeul Adormit ca un stat al clasei de mijloc, care suferă de pe urma războiului, genocidului, distrugerii mediului, crimelor abominabile și lăcomiei, lucru exemplificat perfect de Pământ ca centru putred al Confederației. Pe de altă parte, perspectiva raselor extraterestre, a navelor stelare, a ingineriei genetice și a lumilor locuibile este extrem de optimistă, făcând din Confederație o eră de aur a omenirii. O temă prezentă în poveste este aceea a dualității (de exemplu aceea dintre adamiști vs edeniști, tyrathca vs mosdva). Fiecare parte
Zorii nopții () [Corola-website/Science/320759_a_322088]
-
SN 1006 a fost o supernovă, văzută pe Pământ începând cu anul 1006 d.Hr.; Pământul se afla atunci la circa 7.200 de ani-lumină distanță de ea. A fost evenimentul stelar cu cea mai mare magnitudine aparentă din istoria înregistrărilor, ajungând la o magnitudine vizuală de aproximativ -7.5. Apărut la început în constalația Lupului între 30 aprilie și 1 mai din acel an, această „stea nouă” a fost descrisă de
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
Wagon Train" spre stele”. În 1964, Roddenberry a semnat un contract de dezvoltare de programe pe trei ani cu o importantă companie de producție independentă, Desilu Productions. În concepția originală a lui Roddenberry, protagonistul era căpitanul Robert April al navei stelare S.S. "Yorktown". Acest personaj a fost transformat apoi în căpitanul Christopher Pike. Roddenberry a prezentat pentru prima dată serialul"Star Trek" companiei CBS, care l-a refuzat în favoarea creației lui Irwin Allen, "Lost in Space". Roddenberry și-a prezentat apoi
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
serial de televiziune american. Walter Koenig s-a alăturat distribuției în rolul sublocotenentului Pavel Chekov în cel de-al doilea sezon. Printre persoanele care au lucrat la producția serialului s-a numărat directorul artistic Matt Jefferies. Jefferies a proiectat nava stelară "Enterprise" și majoritatea interioarelor sale. Contribuția sa la succesul serialului a fost omagiată prin denumirea de „Tub Jefferies”, dată coloanelor de serviciu din interiorul navelor prezentate în diversele serii "Star Trek". Pe lângă faptul că a lucrat cu fratele său, John
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
practică acumulată ca aviator în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ca și cunoștințele sale despre construcția aeronavelor, pentru a crea o punte elegantă, funcțională și ergonomică. Costumierul serialului "Star Trek", Bill Theiss, a creat aspectul frapant al uniformelor Flotei Stelare pentru membrii echipajului de pe nava "Enterprise", costumele pentru actrițele invitate și pentru diverse specii extraterestre, cum ar fi klingonienii, vulcanienii, romulanii, tellariții, andorienii și mulți alții. Artistul și sculptorul Wah Chang, care lucrase pentru Walt Disney Productions, a fost angajat
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]
-
unei nave să călătorească cu mai mult de 93% din viteza luminii. Totuși, aceasta singura situație în care motorul este descris în felul acesta. În marea majoritate a materialelor despre "Spațiul Cunoscut", motorul necesită o navă aflată în afara influenței gravitației stelare pentru a putea fi folosită. Navele care activează motorul în apropierea unei stele riscă să dispară fără urmă, efect bazat privit ca o limitare bazată pe legile fizicii. În romanul "Ringworld's Children", Lumea Inelară însăși este convertită într-un
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
perioada când nu sunt de serviciu. Jurisdicția ARM-ului este limitată la sistemul Pământ-Lună, celelalte colonii având propriile lor forțe polițienești. Cu toate acestea, în multe povestiri din "Spațiul Cunoscut", agebții ARM operează sau își exercită influența în alte sisteme stelare colonizate de om, ca urmare a războaielor dintre oameni și Kzini și a descoperirii motoarelor superluminice, posibil ca parte a unui plan de reintegrare a societăților omenești. Spre deosebire de majoritatea universurilor ficționale, poveștile care fac parte din "Spațiul Cunoscut" au fost
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
rezervă în cele din urmă din cauza tuberculozei pulmonare. Heinlein nu a luptat pe front și, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial era deja civil, făcând cercetări în cadrul șantierului naval din Philadelphia. După spusele lui, dorința de a scrie "Infanteria stelară" a fost inițiată de un articol publicitar apărut într-un ziar pe 5 aprilie 1958, în care se milita pentru încetarea unilaterală a testării armelor nucleare de către Statele Unite. Drept răspuns, Robert și Virginia Heinlein au creat mica organizație "Patrick Henry
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
Robert și Virginia Heinlein au creat mica organizație "Patrick Henry League", care susținea programul american de testare a armelor nucleare. În timpul campaniei nereușite, Heinlein a fost atacat atât din sânul comunității SF cât și din afara ei pentru opțiunile sale. "Infanteria stelară" poate fi astfel privită ca o clarificare și o apărare de către Heinlein a viziunilor sale milita eși politice de la acea vreme. Cândva între 1958 și 1959, Heinlein s-a oprit din scrierea romanului care avea să devină "Străin în țară
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
o clarificare și o apărare de către Heinlein a viziunilor sale milita eși politice de la acea vreme. Cândva între 1958 și 1959, Heinlein s-a oprit din scrierea romanului care avea să devină "Străin în țară străină" și a scris "Infanteria stelară", publicată inițial sub formă de serial în "The Magazine of Fantasy & Science Fiction" între octombrie și noiembrie 1959 cu titlul "Starship Soldier". Deși a fost conceput pentru seria de romane pentru tineret a editurii Scribner, romanul a fost respins, fapt
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
a fost respins, fapt ce l-a determinat pe Heinlein să înceteze colaborarea și să scrie cărți pentru adulți. Romanul a fost publicat în cele din urmă ca ficțiune pentru tineret de către editura G. P. Putnam's Sons. Acțiunea "Infanteriei stelare" se petrece în plin război interstelar purtat între între omenire și o specie arahnoidă cunoscută sub numele de "Gândaci". Narațiunea, la persoana întâi, prezintă viața unui tânăr soldat din Filipine numit Juan "Johnnie" Rico și este unul dintre puținele romane
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
și o scurtă întâlnire cu tatăl său în perioada instrucției necesare pentru a deveni locotenent. Prin ochii lui Rico, Heinlein analizează aspectele morale și filozofice privind votul, virtutea civică, necesitățile de război și pedeapsa capitală, precum și natura delincvenței juvenile. "Infanteria stelară" este atât un roman, cât și un eseu politic. Tema predominantă este aceea că responsabilitatea socială cere sacrificii personale. Democrația prezentată de Heinlein prezintă aspectele unei meritocrații bazate pe renunțarea voluntară în beneficiul comun. Funcțiile publice pot fi ocupate doar
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
modalitate prin care Heinlein și-a exprimat opiniile anti-comuniste, personajele atacând ideile lui Karl Marx, teoria valorii muncii și Republica lui Platon. Războiul din Corea a luat sfârșit doar cu cinci ani înainte ca Heinlein să înceapă lucrul la "Infanteria stelară", iar în carte există mențiuni ale acstuia, precum și în legătură cu prizonierii de război americani din acel conflict și cu populara acuzație de spălare a creierelor efectuată de comuniști. După înheierea războiului, au existat zvonuri că nord-coreeni ;i chinezii dețin un mare
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
multor modele de costume și de la pregătirea personalului atât pentru operațiunile cu costume, cât și pentru tactica unităților de luptă și folosirea operațională a costumelor în timpul conflictelor. Deși costumele de luptă reprezintă cea mai de seamă moștenire lăsată de "Infanteria stelară"', influența ei merge mai departe, către conflictele contemporane. La peste o jumătate de secol de la publicarea cărții, ea se află pe lista lecturilor Corpului Marinei Statelor Unite, și a Forțelor Navale ale Statelor Unite Este primul roman ajuns pe lista de lecturi
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
armatei Statelor Unite care, la ora actuală, folosește multe idei similare conceptelor folosite de Heinlein (voluntari, forță de atac tehnologizată). În 2002, un general al Marinei descria viitorul echipamentului Marinei ca similar celui al infanteriei mobile. Spre mirarea lui Heinlein, "Infanteria stelară" a câștigat în 1960 premiul Hugo pentru "Cel mai bun roman". Până în 1980, la douăzeci de ani de la lansare, fusese tradusă în unsprezece limbi și se vindea încă foarte bine. Cu toate acestea, Heinlein s-a plâns că, în ciuda succesului
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
bine este să fii soldat... Restul personajelor sunt și mai caricaturizate, sau doar o exprimare a uni atitudini." Richard Geib a adăugat "'Războinicii' pe care i-am cunoscut în viața reală erau mai complecși decât orice personaj întâlnit în "Infanteria stelară". Iar cei despre care știu că au ucis, erau mai ambivalenți în legătură cu gestul lor." El s-a mai plâns și de lipsa aproape totală de sexualitate între personaje sau de aspecte romanțate serioase. O altă plângere legată de roman o
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
între personaje sau de aspecte romanțate serioase. O altă plângere legată de roman o constituie că acesta este sau inerent militarist, sau pro-armată. Timp de doi ani s-a purtat o dezbatere pornind de la comparația dintre un citat din "Infanteria stelară" și poemul anti-război "Dulce et Decorum Est" al lui Wilfred Owen. Dean McLaughlin l-a numit "un poster de recrutare de lungimea unei cărți." Alexei Panshin a comentat că Heinlein a exagerat realitatea vieții militare, pretinzând că acel conflict între
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
al lui Wilfred Owen. Dean McLaughlin l-a numit "un poster de recrutare de lungimea unei cărți." Alexei Panshin a comentat că Heinlein a exagerat realitatea vieții militare, pretinzând că acel conflict între omenire și arahnoizi există doar pentru că "infanteria stelară nu e nici pe jumătate la fel de gloropasă dacă stă pe fundul ei și își lustruiește armele pentru a zecea oară în lipsa unei alte activități." Joe Haldeman, un veteran al Războiului din Vietnam și autor al romanului anti-război câștigător al premiilor
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
și își lustruiește armele pentru a zecea oară în lipsa unei alte activități." Joe Haldeman, un veteran al Războiului din Vietnam și autor al romanului anti-război câștigător al premiilor Hugo și Nebula "Război etern", s-a plâns și el că "Infanteria stelară" glorifică inutil războiul. În apărarea lui Heinlein, George Price a susținut că acesta "subliniază în primul rând că războiul este ceva 'îndurat', nu savurat și, în al doilea rând, că războiul e atât de neplăcut, de dezolant, încât trebuie purtat
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
ca un "SF militar scris extrem de bine." "Heinlein a fost la apogeu când a scris asta în 1959. Stăpânea atât de bine tehnica scrierii SF-ului, încât putea realiza așa ceva și să scape cu fața curată." "E uimitor că ["Infanteria stelară" este] încă controversată în zilele noastre, la cincizeci de ani de la apariție" și "Probabil că [pe Heinlein] l-ar fi încântat cât de mult i-a făcut cartea pe oameni să gândească și să discute." Forma de organizare a omenirii
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
credinței lui Heinlein că omul este un animal sălbatic. Conform acestei teorii, dacă omului îi lipsește busola morală în afara instinctului de supraviețuire, când va fi confruntat cu o altă specie la fel de imorală, singurul rezultat posibil va fi un război. "Infanteria stelară" a influențat multe scrieri SF ulterioare, stabilind tonul pentru aventurile militare din spațiu. Romanul lui John Steakley "Armor" s-a născut, după spusele autorului, din frustrarea creată de prezentarea insuficientă a luptelor din "Infanteria stelară", aspect pe care dorea să
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
va fi un război. "Infanteria stelară" a influențat multe scrieri SF ulterioare, stabilind tonul pentru aventurile militare din spațiu. Romanul lui John Steakley "Armor" s-a născut, după spusele autorului, din frustrarea creată de prezentarea insuficientă a luptelor din "Infanteria stelară", aspect pe care dorea să îl dezvolte. Romanul anti-război al lui Joe Haldeman, "Război etern" este în general privit ca o replică directă la "Infanteria stelară" și, deși Haldeman a declarat că este rezultatul experienței personale din timpul Războiului din
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]