2,683 matches
-
niciodată nu ne a lipsit și că părinții noștri, deși au avut greutăți și piedici pe care noi nu le vom întâlni, ei nici odinioară nu s-au deznădăjduit” și după cum spunea în Cuvântul din 1843, „deși pe un teatru strâmt și cu mici mijloace, au săvârșit lucruri uriașe” Insistând asupra rolului pe care istoria națională îl are pentru stimularea sentimentului național, Mihail Kogălniceanu subliniază și un alte aspect, asupra căruia se opriseră istoricii transilvăneni. „trebuința istoriei patriei ne este neapărată
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
malaxor nevăzut, dar ale cărui rotițe se fac auzite în permanență. Fiecare dintre cele cinci cicluri ale cărții (și în special Male dicat, Texte poetice și Relatări) conține asemenea pendulări între decorul mai "larg" al străzii provinciale și cel mai strâmt al camerei sărace, între o exterioritate mizerabilă, înșirată în "cârduri de oameni străini", consumați la rându-le de mizeria proprie, și răul interior. Un fel de întâmplări în (i)realitatea noastră zilnică, de nimicuri ridicate la rang de catastrofă ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
convingătoare, deși adesea jucată, reprezentată. Iată, bunăoară, parada obiectelor specific brumariene, aureolate, fără excepție, de o nedezmințită învestitură senzorială: încăpătorul "dulap obscur", ce se dovedește "dulap sacru" (va fi înlocuit, undeva, cu Fragedul cufăr "de mărimea obișnuită a odăilor mele strâmte, joase", burdușit cu "perne umplute cu puf de gâscă, șaluri de lână afumată, perdele rupte, rufării intime, feminine, mototolite delicat"), "tăvi trântite, gingașe și moi,/ Cu clopoței gălăgioși la gene/ Și degete prelinse din oloi", "linguri cristaline,/ Pâlnii de somn
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iată și o mostră, pe deplin edificatoare, a faptului că, într-adevăr, bărbatul poate îmbrăca inclusiv momentele de un erotism apăsător alunecând înspre lubric în straiele somptuoase ale unui act de venerare a femeii aproape sacrosanct: "Iubito, raiul tău cel strâmt/ Și-adânc și laic dintre fese,/ Îmi ceri, mișcând genele-ți dese,/ În versuri proaspete să-ți cânt./ Ci eu, nemernicul ce sunt,/ Storc din căpșuni ulei sub prese,/ Fățarnic ceru-ntind pe mese/ Și din aluatul cel mai blând
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prima conține preludiul imagistic-echivoc al cântecului viorii, iar a doua serie este cea care desfășoară principalul fir intratextual cel violonistic. La rândul lui, acest paralelism intratextual pregătește alegoria intertextualității: vioara. (H4a) Era noapte și ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate, strâmte și noroioase ce trec prin noianul de case mici și rău zidite din care consistă partea cea mare a capitalei României, și prin bălțile de noroi ce împroșcau pe cutezătorul ce se încredea perfidelor unde treceau niște ciubote mari, cărora
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă de stropii de ploaie ce inundase sticlele. (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 34). (h4b) Era o noapte tristă. Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate ale Bucureștilor, ce se trăgeau strâmte și noroioase prin noianul de case mici și rău zidite din cari constă partea cea mai mare a așa-numitei capitale a României. Tropăiai prin bălțile de noroi ce te împroșcau cu apa lor cea hleioasă îndată ce aveai cutezarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
simultan, împotriva thatcherismului anilor optzeci. The House of Sleep/Casa somnului (foarte cunoscut și apreciat și în România), din 1997, ne dezvăluie un Jonathan Coe extrem de subtil, ieșit din sfera marilor teme sociale, culturale sau politice și intrat pe culoarul strîmt al explorărilor subliminale (clinica pentru insomniaci, unde se desfășoară acțiunea, a și fost comparată, în comentariile anglo-saxone, cu un subcon știent multi-etajat, expus analizei intense). Ultimele două romane publicate de autor pînă în prezent, The Rotters' Club/Clubul putregaiurilor (Clubul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nespectaculoase, ajungînd indistincte. Poetul nu mai vrea să le descifreze, preferînd lăsarea lor în uitare. Poemul amintit sugerează, discret, această perfidă sucombare: N-avem prerii/pe care să feliem seara un soare uriaș peste tot ochiul se oprește în marginea strîmtă a cerului,//se duce sedus de ochiul de ciclop/al unui lac. Țara noastră neîngrădită/e doar mlaștină care se usucă încet/ între două priviri ale soarelui.// Au dezgropat din turbă/ scheletul Marelui Elan Irlandez,/l-au aranjat, o ladă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
rațională cu convingerea că efortul de a ajunge acolo este profund îmbogățitor și, în cele din urmă, este calea de comunicare cu nespusul creației. Ileana OANCEA, Timișoara, 15 octombrie 2015 Argument Sursă inepuizabilă de sensibilitate, poezia se desprinde de cadrele strâmte ale contingentului, dând naștere unei forme superioare de cunoaștere a lumii, orientată către transcendent. Deținând un statut special între celelalte modele literare, văzută fiind ca necesitate spirituală a lumii moderne și uzând de un limbaj aflat într-o sferă ascendentă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
domenii precum estetica, retorica, lingvistica, filosofia sau psihologia este respinsă de la bun început, ca rezultat al asocierii muncii critice cu rigoarea și cu conservatorismul, impus de studii de istorie literară și de dicționare de literatură. Considerat suficient privirii critice, cadrul strâmt al textului literar devine, totuși, neîncăpător pentru complexitatea ideii, pe care poetul vrea cu obstinație să o propulseze spre transcendent, raportând-o întregii sale sfere existențiale. Cuvântul, ca intermediar între exterior și interior, devine indispensabil odată cu modernitatea, el fiind mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
etică, totodată, capătă la Ana Blandiana un regim special, realizând, astfel, crezul deconstrucției: desfacerea tradiției sau a elementului comun și redarea lui diferențiată, la nivel individual. Trebuie menționată, însă, "propensiunea spre general, specifică modernității, prin desprinderea actului poetic din cadrele strâmte ale unui fapt reperabil de biografie pură este rezultatul investirii lui cu o funcție de cunoaștere, experiența singulară devine o cale de descoperire a umanității omului, un mod de revelare a unei esențe"57. Condiția poetului drept salvator și reprezentant al
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
depășește atât latura spirituală, cât și pe cea carnală, demolând ideea de viață, de renaștere, pe care ar trebui să o impună acest sentiment, și instaurând moartea văzută ca fiind unică soluție salvatoare. Cuvântul devine și aici o haină prea strâmtă fenomen specific neomodernismului pentru tot ceea ce autoarea vrea să demonstreze. Totodată, în lipsa Cuvântului, nici mesajul nu poate fi transmis așa cum trebuie, de aceea, conștientă fiind de acest fapt, la Ana Blandiana, cuvântul joacă un dublu rol. "Cuvântul ca modelator, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
faptele, realitatea, destinele umane. Discuția în contradictoriu, disputa, i-a schimbat: sunt mai liberi, mai responsabili. CE ESTE O SITUAȚIE? Suntem pe frontul austro-italian, în timpul primului război mondial, undeva în Alpi, de partea trupelor italiene. Istoviți, tăcuți, înfășurați în prea strîmtele lor mantale pămîntii, soldații avansează încet pe flancurile unui munte. E divizia comandată de generalul Leone, în repliere după ce a pierdut Monte Fior, un pisc stîncos. Deodată izbucnesc rafale de mitralieră. Cad cîțiva oameni, secerați. "Stai!" strigă din toate puterile
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
românești de care am pomenit". Cu siguranță, poetul-observator și cronicar al anilor propriei tinerețe avea în vedere metamorfoza acelui segment social, junimea instruită, sau bonjuriștii, pe care însuși îl reprezenta, continuând: Hainele lungi și largi au dat rând straielor mai strâmte ale Evropei; <i>șlicul s-au închinat dinaintea pălăriei; ciubotele roșii și galbâne au dat pasul încălțămintelor de vax; divanurile late s-au cioplit în forme de canapele elegante și, în urmarea tuturor acestor noutăți și a mai multor alte
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
și nepotrivită", iar organizarea procesului de producție, mult deficitară în comparație cu aceleași exploatări saline austriece. "Lucrarea șavgăilor (a tăietorilor de sare specializați n.ns. D.V.) este anevoioasă, dar permisă de abundența mineralului constata el; chipul săpării este greșit [...], într-un loc strâmt sunt grămădiți pre mulți lucrători, care, fără rânduială științălnică și privighere, lucrează fără plan și se încurcă și împiedică între dânșii. Toate lucrările se fac fără întrebuințarea mijloacelor tehnice și numai cu osteneala și opintirea puterilor omenești"10. O oarecare
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
raporturile între sexe și moda de-a lungul deceniilor. Imaginea femeii până în anii ’60 era dominată de un canon binecunoscut; o talie de viespe, accentuată uneori de un corset, șolduri generoase care semănau cu linia curbei unei sticle, cu gâtul strâmt. Dacă examinăm arhivele acelei perioade și ne uităm în revistele de astăzi, suntem frapați de contrast: modelele contemporane au linia taliei și a șoldurilor mai puțin evidente. Corsetul este respins, dar chiar și morfologia manechinelor este parcă mai rectilinie: coapsele
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
în revistele de astăzi, suntem frapați de contrast: modelele contemporane au linia taliei și a șoldurilor mai puțin evidente. Corsetul este respins, dar chiar și morfologia manechinelor este parcă mai rectilinie: coapsele sunt mai puțin late iar talia mai puțin strâmtă. Faimosul contur armonios este mai puțin evident decât în trecut. Psihologii au abordat acest subiect prin intermediul revistei Playboy. Au măsurat raportul „talie-șolduri” la playmates-urile anului, cele care reprezintă canonul absolut pentru cititorii masculini, într-un interval de timp precis - un
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
playmates-urile anului, cele care reprezintă canonul absolut pentru cititorii masculini, într-un interval de timp precis - un an. Au constata că raportul „talie-șolduri” suferă modificări permanente, dar are tendința să crească între anii 1960 și 2000, taliile devenind din ce în ce mai puțin strâmte, iar șoldurile mai înguste. Playmates trec progresiv de la fizionomia în „formă de sticlă” la o conformație rectilinie. În paralel, au calculat, pentru toată perioada cuprinsă între 1960 și 2000, indicele de prosperitate economică care reflectă nivelul de viață al americanilor
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
secolului trecut și convalescența asiatică, finanța mondială a fost lovită de un crah material și moral din care se pare că nu s-au tras învățămintele de rigoare. Clasa politică tace, intelectualii par nedumeriți, iar economiștii incapabili să depășească cercul strîmt al ideologiilor îmbrățișate și să ofere soluții viabile pentru ieșirea din marasmul economic. Cred că trăim începutul sfîrșitului unui ciclu istoric: cel al patologiei speculative a capitalismului deglobalizat. Sfîrșitul unei ficțiuni numită economie virtuală. Explozia și căderea cursurilor bursiere, speculatori
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
că mașina de spălat vase la asta servea, se ridica, se ducea, venea [...] Erau atitudini, comportamente pe care le deprinsese în familia socrilor și le păstrase ; el simțea asta, se potriveau cumva cu botinele, cu paltoanele de catifea, cu mănușile strîmte, cu oțetul maroniu și scriitorul italian ; cam așa fusese mereu, chiar cînd era mică, avea vreo opt ani, văzuse el bine și i-o spunea uneori la masă, era o burgheză, nu făcea zgomot cînd își mînca supa. Ironia face
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fetei de la Arhitectură suspendat la mansardă, oglindă se face, perie aspră, crâng fraged, perdea de atlaz până în halta mizeră unde igrasia își eternizează mirosul între nările unei femei încă tinere (stearpă, e înșelată acum de spasmul fals al coapselor ei strâmte) vai, ulcerul meu înflorește din spori de cenușă cărbunele alb-lăcrimos dă pe-afară primul vers cu litera ușor ondulată din pagina putredă a antologiei Des Granges balsamul cu opium, victorie! pe aspra cocoașă a veacului 12 Jacopone da Todi poartă
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
fel de cochetării, aș zice. De pildă, proiectam în imagini sumbre sfârșitul: Pe orice stradă aș porni/ ea mă duce la marginea orașului,/ în locul acela unde e mereu ceață și o baracă de carton, goală, m-așteaptă./ E atât de strâmtă baraca asta că mi se lipește de corp/ ca o haină sau ca un coșciug sărăcăcios. Ce a urmat? Cu timpul, frica de moarte, frica de suferință fizică, frica aceea atât de vie, atât de presantă, s-a stins, s-
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
limitează în mod deliberat la studiul anumitor funcții comunitare, fără a prezenta o imagine de ansamblu a Uniunii. În ceea ce privește viziunile "realiste" și federaliste, ele deformează realitatea contemporană a Europei, forțînd-o astfel să se plieze într-un cadru de interpretare prea strîmt, specific conceptelor lor specifice. Pentru a evita aceste dificultăți, interpretarea republicană clasică poate să fie de un real ajutor. Trebuie precizat de la început că nu este vorba de republicanismul specific cercurilor intelectuale, care se pretind deținătoarele monopolului asupra republicii și
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
al succesului imens de care s-a bucurat opera în epocă (printre victimele farmecului degajat de aceasta numărându-se rebeli iluștri, precum marchizul de Sade sau lordul Byron)24. Astăzi, proza lui Lewis nu mai trezește interesul nimănui în afara cercului strâmt al specialiștilor în istoria literară și al pasionaților fenomenului gotic. * * * Ultimul reprezentant proeminent al tradiției romanului gotic din descendența celui intitulat The Castle of Otranto este Charles Robert Maturin. Despre cea mai importantă operă a sa, Melmoth the Wanderer (1820
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ca ochii să-mi râdă în față, cu orbitoarea lor lumină, rece și nepământeană". Timpul se pulverizează în particule irelevante și imposibil de cuantificat rațional: "Poate a durat numai cinci minute, bezmeticul joc; poate un ceas". Spațiul camerei devine prea strâmt pentru accelerațiile spectrale: "arătarea albă s-a strecurat în coridor, deșirându-se, și oprindu-se să mă aștepte la capătul cel mai întunecos. [...] Pe urmă, în altă încăpere și în alta și încă în alta, jos pe scări, în sala
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]