2,230 matches
-
este de 85 m, iar cea maximă de 281 m. Conține un volum de cca. 4918 km de apă. Se află la o altitudine de 176 m deasupra nivelului mării , la fel ca și Lacul Huron, cu care comunică prin Strâmtoarea Mackinac, ceea ce face ca din punct de vedere geologic și hidrologic să formeze un singur lac (uneori numit Lacul Michigan-Huron). Acest ansamblu formează cel mai mare lac de apă dulce din lume, ca suprafață. În mod convențional se consideră că
Lacul Michigan () [Corola-website/Science/313115_a_314444]
-
independenți abia în vara anului următor. Vombații trăiesc în păduri, savane și stepe și, în general, în ținuturile înierbate din zonele de joasă altitudine (câmpii) și cele deluroase și montane. Sunt răspândiți în sud-estul Australiei, Tasmania și Insula Flinders din strâmtoarea Bass. Numărul vombaților în ultimii ani a scăzut foarte mult din cauza stârpirii lor directe de către om. Pentru că produceau pagube în recolte, omul i-a distrus; apoi mulți vombați au fost omorâți de câini și pisici sau de otrava pusă pentru
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]
-
dorea să deranjeze Marea Britanie intervenind pentru oprirea lui Garibaldi, dar la fel de mult n-ar fi dorit să-l vadă pe acestă ocupând Neapole și amenințând Romă și Papalitatea. El a sugerat prin urmare Mării Britanii posibilitatea unei blocade comune asupra strâmtorii Messina pentru a-l reține pe Garibaldi în Sicilia, dar britanicii au refuzat. Garibaldi a trecut strâmtoarea cu succes la mijlocul lui august, întâlnind doar o rezistență simbolică din partea marinei militare napolitane, cu care convenise deja să nu lupte în mod
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
-l vadă pe acestă ocupând Neapole și amenințând Romă și Papalitatea. El a sugerat prin urmare Mării Britanii posibilitatea unei blocade comune asupra strâmtorii Messina pentru a-l reține pe Garibaldi în Sicilia, dar britanicii au refuzat. Garibaldi a trecut strâmtoarea cu succes la mijlocul lui august, întâlnind doar o rezistență simbolică din partea marinei militare napolitane, cu care convenise deja să nu lupte în mod serios. Cavour a organizat deci invadarea Statelor Papale de către o armată pie¬monteza care să-I intercepteze
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
cuirasatul Bismarck și crucișătorul greu Prinz Eugen au fost desemnate pentru raid. La începutul lunii mai 1941, Bismarck și Prinz Eugen au început pregătirile de misiune. Navele au plecat din port la 19 mai 1941, înaintând spre nord- est până în strâmtoarea Danemarcei. Royal Navy a fost anunțată de plecarea lor încă din data de 21 Mai, astfel că Amiralitatea Britanică a avut timp să întindă o rețea de intercepție, compusă din circa 54 de nave de război, de diferite tipuri. În
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
era un cuirasat foarte nou, din clasa King George Vth, echipat abia în martie 1941. Avea un deplasament de 43.000t și atingea o viteză maximă de 29 de noduri, fiind înarmat cu 10 tunuri de 356mm L45. Bătălia din Strâmtoarea Danemarcei În dimineața zilei de 24 Mai, cele două cuirasate britanice au interceptat navele germane, având loc Bătălia din Strâmtoarea Danemarcei. "Hood" și "Price of Wales " au atacat dinspre est spre vest, în timp ce navele germane navigau în coloana, pe direcția
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
000t și atingea o viteză maximă de 29 de noduri, fiind înarmat cu 10 tunuri de 356mm L45. Bătălia din Strâmtoarea Danemarcei În dimineața zilei de 24 Mai, cele două cuirasate britanice au interceptat navele germane, având loc Bătălia din Strâmtoarea Danemarcei. "Hood" și "Price of Wales " au atacat dinspre est spre vest, în timp ce navele germane navigau în coloana, pe direcția generală sud-sud-vest. Astfel, cuirasatele britanice își puteau folosi doar artileria din prova, în timp ce navele germane puteau dezlănțui toate tunurile. "Hood
Bismarck (navă de război) () [Corola-website/Science/313706_a_315035]
-
nucleară. Pe parcursul jocului, cei patru vor fi numiți "The four horsemen" ("Cei patru călăreți ai Apocalipsei"). La începutul jocului, jucătorul se află în pielea lui McTavish Soap care, împreună cu regimentul SAS, conduce o operațiune asupra unei nave de transport din Strâmtoarea din Marea Bering, suspectată că ar conține arme de distrugere în masă. Operațiunea are succes, nava este scufundată, însă războiul cu ultranaționaliștii ruși abia a început. În anul 2011, într-un stat anonim din Orientul Mijlociu, Khaled al-Assad, fiind aliat cu
Call of Duty 4: Modern Warfare () [Corola-website/Science/313752_a_315081]
-
dorit să asigure pentru trupele sale obstacole naturale mai importante. În seara zilei de 13 mai, regimentul 271 al "68e Division d'Infanterie", care ocupa canalul prin Zuid-Beveland și regimentul 224 al "60 Division d'Infanterie", au ocupat poziții în dreptul strâmtorii Sloe, care separa inslua Walcheren de Zuid-Beveland, în ciuda faptului că militarii nu aveau timp suficient să își sape tranșeele. Această mișcare a trupelor a împiedicat concentrarea eficientă a trupelor aliate, ceea ce le-a permis germanilor ca, în ciuda inferiorității numerice, să
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
perioadă de glaciațiune. In trecutul îndepărtat populația asiatică a reușit să treacă pe o porțiune de uscat în Australia. Apa mării de la suprafață este tot timpul anului foarte caldă. este mărginită la vest de Marea Timor, la est se află strâmtoarea Torres, Papua-Noua Guinee, la nord partea de vest a Insulelor Moluce iar la sud Australia cu provinciile din nord Queensland și Northern Territory ca și golful Carpentaria. Marea Arafura oferă o sursă de pește pentru locuitorii din regiune, populația de
Marea Arafura () [Corola-website/Science/314183_a_315512]
-
de camarazii săi. Italienii au început discuții de pace cu Aliații. În ciuda acestor încercări ale italienilor, invazia în peninsulă și-a urmat totuși cursul. Pe 3 septembrie 1943, au fost declanșate primele atacuri ale Armatei a 8-a direct peste Strâmtoarea Messina (Operațiunea Baytown). Trupele lui Montgomery au fost țintuite pe loc mai multe zile în „vârful cizmei” italiene. Divizia 1 aeropurtată britanică a efectuat o debarcare auxiliară pe 9 septembrie la baza navală de la Taranto. Pe 3 septembrie, regele Victor
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
de invazia miceniană. Între anii 1194-1184 î.en., răpirea Elenei din Sparta de către Paris, fiul regelui Troiei, Priam, a dus la izbucnirea unui război mitic de 10 ani, binecunoscut ca Războiul troian. Troia era situată într-un punct care controla strâmtoarea Hellespontului și în plus poseda și un teritoriu foarte bogat,renumit și pentru creșterea berbecilor și cailor.O coaliție de 28 de state aheene,totalizând un număr de aproximativ 100.000 de luptători, îmbarcați pe 1200 de corăbii,cele mai
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
unui cronicar apusean, "creștinii înșiși se purtau urât, căci dărâmau și incendiau palatele din suburbii, cărau plumbul, cu care erau acoperite bisericile, și îl vindeau grecilor. Din pricina acestor fapte, împăratul s-a mâniat și a poruncit să fie transportați peste strâmtoare speriat de tulburările pe care prezența unui număr mare de oameni, fără căpătâi le ar fi putut provoca în oraș. După traversare, ei n-au încetat să săvârșească felurite fapte urâte, punând foc și pustiind bisericile" (Anonim, "Faptele francilor și
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
235 km și are un perimetru de 10.748 km, fiind a zecea insulă ca suprafață din lume și a treia din Canada. În nordul insulei Ellesmere se întinde Marea Lincoln și Oceanul Arctic, la est este despărțită de Groenlanda prin strâmtoarea Nares și golful Baffin, la sud strâmtoarea Jones o desparte de insula Devon, iar la est se învecinează cu insula Axel Heiberg, de care o despart strâmtorile Eureka și Nansen. Ea are o linie de coastă foarte neregulată, caracterizată prin
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
10.748 km, fiind a zecea insulă ca suprafață din lume și a treia din Canada. În nordul insulei Ellesmere se întinde Marea Lincoln și Oceanul Arctic, la est este despărțită de Groenlanda prin strâmtoarea Nares și golful Baffin, la sud strâmtoarea Jones o desparte de insula Devon, iar la est se învecinează cu insula Axel Heiberg, de care o despart strâmtorile Eureka și Nansen. Ea are o linie de coastă foarte neregulată, caracterizată prin prezența a numeroase fiorduri și peninsule. Sud-estul
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
se întinde Marea Lincoln și Oceanul Arctic, la est este despărțită de Groenlanda prin strâmtoarea Nares și golful Baffin, la sud strâmtoarea Jones o desparte de insula Devon, iar la est se învecinează cu insula Axel Heiberg, de care o despart strâmtorile Eureka și Nansen. Ea are o linie de coastă foarte neregulată, caracterizată prin prezența a numeroase fiorduri și peninsule. Sud-estul insulei cuprinde zonele cele mai nordice ale Scutului Canadian. La vest de acesta se află un platou format în era
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
a traversat insula de la est la vest. În 1898-1902, Otto Sverdrup a explorat coasta de vest a insulei. În 1906, Robert Peary a condus o expediție în nordul insulei Ellesmere, pornind de la Capul Sheridan de-a lungul coastei vestice a Strâmtorii Nansen. În 2006, populația insulei Ellesmere era de 146 persoane, concentrate în două așezări: Alert (populația permanentă: 5 persoane) și Grise Fiord (populația permanentă: 141 persoane). O a treia așezare, Eureka, nu mai are în prezent locuitori permanenți, dar este
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
insulei Ellesmere și implicit a continentului nord-american), o distanță de 1900 km. La vest este mărginit de Marea Beaufort, la nord de Oceanul Arctic, la sud de Canada continentală și de Golful Hudson, iar la est este despărțit de Groenlanda prin strâmtoarea Nares, golful Baffin și strâmtoarea Davis. Strâmtorile și canalele care separă diversele insule între ele și de continent sunt cunoscute sub denumirea colectivă de Pasajul de Nord-Vest. Majoritatea insulelor din vestul arhipelagului sunt joase, cu altitudini de sub 200 m deasupra
Arhipelagul Arctic Canadian () [Corola-website/Science/313387_a_314716]
-
continentului nord-american), o distanță de 1900 km. La vest este mărginit de Marea Beaufort, la nord de Oceanul Arctic, la sud de Canada continentală și de Golful Hudson, iar la est este despărțit de Groenlanda prin strâmtoarea Nares, golful Baffin și strâmtoarea Davis. Strâmtorile și canalele care separă diversele insule între ele și de continent sunt cunoscute sub denumirea colectivă de Pasajul de Nord-Vest. Majoritatea insulelor din vestul arhipelagului sunt joase, cu altitudini de sub 200 m deasupra nivelului mării. În schimb, insulele
Arhipelagul Arctic Canadian () [Corola-website/Science/313387_a_314716]
-
o distanță de 1900 km. La vest este mărginit de Marea Beaufort, la nord de Oceanul Arctic, la sud de Canada continentală și de Golful Hudson, iar la est este despărțit de Groenlanda prin strâmtoarea Nares, golful Baffin și strâmtoarea Davis. Strâmtorile și canalele care separă diversele insule între ele și de continent sunt cunoscute sub denumirea colectivă de Pasajul de Nord-Vest. Majoritatea insulelor din vestul arhipelagului sunt joase, cu altitudini de sub 200 m deasupra nivelului mării. În schimb, insulele mari din
Arhipelagul Arctic Canadian () [Corola-website/Science/313387_a_314716]
-
Nordvest către Asia, Martin Frobisher a fost primul european despre care se știe sigur că a atins arhipelagul arctic canadian, prin expedițiile sale din 1576-1578, când a descoperit și explorat Golful Frobisher din insula Baffin și a intrat, accidental, în Strâmtoarea Hudson. El a luat în posesie zonele arctice în numele Angliei. A fost urmat de John Davis în 1585-1587 și apoi de Henry Hudson, care în 1610-1611 a explorat strâmtoarea și partea estică a golfului care îi poartă numele.. Expedițiile lui
Arhipelagul Arctic Canadian () [Corola-website/Science/313387_a_314716]
-
explorat Golful Frobisher din insula Baffin și a intrat, accidental, în Strâmtoarea Hudson. El a luat în posesie zonele arctice în numele Angliei. A fost urmat de John Davis în 1585-1587 și apoi de Henry Hudson, care în 1610-1611 a explorat strâmtoarea și partea estică a golfului care îi poartă numele.. Expedițiile lui Thomas Button (1612-1613), William Baffin și Robert Bylot (1618), Thomas James (1631) și Luke Fox (1632) au extins și ele zonele arctice cunoscute de europeni, dar apoi a urmat
Arhipelagul Arctic Canadian () [Corola-website/Science/313387_a_314716]
-
până la Polul Nord, o revendicare contestată însă de celelalte țări. Canada revendică toate căile maritime din Pasajul de Nordvest ca ape interne ale Canadei. Statele Unite ale Americii și majoritatea celorlalte țări le consideră însă ca ape internaționale. Insula Hans, situată în Strâmtoarea Nares, între insula Ellesmere și Groenlanda, este în prezent disputată de Canada și Danemarca.
Arhipelagul Arctic Canadian () [Corola-website/Science/313387_a_314716]
-
fond este înotul în ape deschise (engleză: "open water swimming"), în ape neamenajate (râuri, lacuri, mări, oceane) și constă în parcurgerea prin înot, a diferite distanțe. În trecut s-au organizat concursuri de înot cu caracter sportiv pentru traversarea unor strâmtori (Canalul Mânecii, Gibraltar sau Dardanele) sau de-a lungul coastelor oceanelor sau mărilor, pe cursul unor fluvii sau râuri. Acestea se organizează și în prezent în diferite țări ale lumii. Traversarea înot a Canalului Mânecii între Dover și Calais este cea mai
Natație () [Corola-website/Science/313397_a_314726]
-
regent în Antiohia și Tripoli, a refăcut alianța cu Damascul și, profitând de situația șubredă a Fatimizilor din Egipt, a ocupat Gaza, în vederea unei înaintări spre Ascalon. Lui Nur al-Din, în fața alianței cruciato-damaschine, nu-i rămânea, pentru a ieși din strâmtoare, decât o colaborare cu Fatimizii, a doua cunoscută dintre șiiți și sunniți (prima avusese loc în 1118 între suniții din Damasc și șiiți din Cairo). Rezultatul a fost cucerirea Damascului de către turcii zengiști și desprinderea lui din alianța cu cruciații
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]