1,879 matches
-
ar avea moarte o vecinicie De-amor, de viață și de nebunie, Ei nu s-ar veseli atât de tare Precum o fac în astă moarte vie. Ici vezi femeia plină și bălaie 130Ce lasă-ncet să cadă a ei straie; Zâmbind rămîne-n mijlocul mulțimei Precum ar fi ieșit din caldă baie. Ici una oacheșă se-ntinde-a lene În brațu-unui bărbat ce, de sub gene, Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, Setoși de patimi c-ale unei hiene. Iar una stă cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la trecători, dar nime Nu se uita la dânsul; cum lumea se trecu Nepăsătoare... atuncia pierdut de-amărăciune A vrut să se denunțe, să strige cine fu. Pe strada pustiită un om trecu atuncea Un om bătrân și dulce, cu straiul vechiu și ros. Văzu chipul de jale mai mort de oboseală Il ridică în brațu-i, ducîndu-l așa rufos, Cum el era la sine în casă fără grijă Și făr să se rușine de un așa amic. În mica-i zăhăstrie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la soare în cămăși. Nu lipseau vinerea seara de la slujbă, de duminici ce să mai vorbim?! Ascultau de la opt și până la pilda popii, mai moțăind, mai dând din cap în semn că înțeleg. Nepoții îi țineau curați pe lângă casă, în straiele lor de moarte. Pe câte unul îl uitase Dumnezeu pe pământ, trecea de o sută de ani. Se spovedeau ca muierile și țineau posturile ca să intre în rai, împăcați cu lumea. La sâmbăta morților, așteptau rânduiți în prispa bisericii, să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În 1850: „Știu că europenii au multe lucruri bune; știu asemene că românii nu sunt desăvârșiți și că, prin urmare, ei au toată dreptatea de a se Împrumuta de la cei dintăi; dar socot că le-am putea lua altceva decât straiele, butcele și luxul desfrânat, care vă pregătește un viitor de ticăloșie”2. Cel care veștejește Împrumuturile străine de suprafață, Îngrijorat de viitorul neamului românesc, e zdravănul boiernaș basarabean, domnul Stihescu, opus cu bună știință de către autor elegantului colonel Leșescu, dandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
unul dintre ei, colonelul Leșescu: „...era un elegant, un dandi, un leu, cum Îi vrea să-i zici, și toate aceste În larga Întindere a cuvântului”1. Militar de carieră, el suferă pentru că eleganța-i nu poate fi afișată În strai civil. Dar și așa, Într-o superbă uniformă croită după toate regulile eleganței, colonelul de 26 de ani arborează o figură nobilă, o „postură pretențioasă și studiată”, trădând „dorința de a se deosebi de alții”. Brummell la porțile Orientului tc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o mai recunoștea, ridicându-și poalele rochiței roșii mototolite, ude și pătate, pentru a-și ascunde obrazul plâns. — Eram fetița cea mai frumoasă și cea mai răsfățată din întreg cartierul Albaicin, iar bunica ta - Dumnezeu s-o ierte! - agățase de straiele mele două amulete la fel, una la vedere, iar cealaltă ascunsă, pentru a preîntâmpina orice nenorocire. Numai că în ziua aceea, nimic n-a fost de vreun folos. * * * — Sultanul din vremea aceea, Abu-l-Hassan Ali, hotărâse să organizeze, zi de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și mai somptuoase decât cele din săptămânile precedente. În ziua aceea, pe Sabika, femeile din cartierele de rând se amestecaseră, cu sau fără văl, cu bărbații de toate condițiile. Copiii din oraș, printre care și maică-mea, ieșiseră îmbrăcați cu straie noi încă de la primele ceasuri ale dimineții, nu fără să fi luat cu ei câteva monede de aramă pentru a-și cumpăra smochine uscate de Málaga. Atrași de mulțimea care sporea, jongleri, iluzioniști, saltimbanci, dansatori pe sârmă, echilibriști, dresori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
originea lucrurilor! Preocupat doar de plăcerile sale, sultanul neglija problemele domniei, lăsându-și apropiații să adune adevărate averi din strângerea de taxe ilegale și din exproprieri, în timp ce soldații, nemaiâncasându-și banii ce li se cuveneau, se vedeau siliți să-și vândă straiele, caii și armele pentru a-și putea hrăni familiile. În oraș, unde domneau nesiguranța și teama zilei de mâine, unde soarta fiecărui militar era iute cunoscută și comentată, unde știrile despre chefuri cu beții se răspândeau regulat datorită indiscrețiilor oaspeților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
când se amintea în fața lui de un obiect sau de o faptă pe care el le socotea vrednice de dispreț. „Astaghfirullah! Astaghfirullah! Dumnezeu să mă ierte!“ zbiera el la simpla menționare a unui vin, a unei crime sau a unui strai femeiesc. A fost o vreme când oamenii îl luau peste picior, cu amabilitate sau în chip feroce. Taică-meu mi-a mărturisit că se întâlnea adesea, cu mult timp înainte de nașterea mea, cu o bandă de prieteni, vinerea, chiar înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Când privirea Celui-prea-Înalt străbate incintele palatelor, ea vede cum sunt ascultate cântărețele mai mult decât doctorii Legii, vede cum sunetul lăutei îi împiedică pe oameni să audă chemarea la rugăciune, cum nu se mai deosebește bărbatul de femeie nici după strai, nici după mers, vede cum banii jecmăniți de la credincioși sunt azvârliți la picioarele dansatoarelor. Fraților! După cum peștele de la cap se împute, tot astfel, în comunitățile omenești, putregaiul se întinde de sus în jos. Urmă o lungă pauză, iar când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lăcuită, care înfățișau cai sau girafe, în pofida interdicției religioase. Mai erau, firește, și principalele sărbători musulmane: Adha, Aid-ul cel mai mare, pentru care mulți locuitori ai Granadei se ruinau doar ca să procure o oaie pentru sacrificat sau ca să-și cumpere straie noi; Întreruperea Postului, când până și cei mai săraci făceau chiolhan cu nu mai puțin de zece feluri diferite de mâncare; Așura, zi consacrată pomenirii morților, dar în cursul căreia se făcea schimb de daruri somptuoase. La toate aceste sărbători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-te, Mohamed, altfel ne vor despărți! Se făcu tăcere. Cineva din mulțime strigă: — Allah e mare! Tata, care era tot trântit pe jos, se ridică fără grabă, înaintă demn spre Warda și îi spuse cu voce nesigură: „Îți voi da straiele și fata!“, după care se îndreptă spre casă, trecând printr-un șir de oameni care încuviințau în șoaptă. — Voise să iasă cu fața curată în fața vecinilor, comentă mama cu detașare, dar se simțea micșorat și neputincios. Apoi adăugă, străduindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cea dintâi hotărâre luată de învingători a fost eliberarea cu mare pompă a celor din urmă șapte sute de captivi creștini rămași în oraș.“ În chip de răspuns, am spus: „Da“. S-a uitat atent la mine, mi-a privit îndelung straiele și, socotindu-mă fără îndoială demn de respect, mi s-a adresat cu încetineală și bunăvoință: „Fiule, înțeleg bine că ții la femeia asta, iar dacă îmi spui că ai tratat-o întotdeauna cu considerație și că iubești fetița pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de toamnă, lumina soarelui era îmblânzită de nori groși și pretutindeni mii de orășeni stăteau așezați ca pe niște terase, la taclale, strigând, bând sau râzând, glasurile lor toate topindu-se într-un imens vacarm. În jurul lor, atârnate sau expuse, straie de oameni bogați sau sărmani fremătau la orice adiere, precum pânzele unei singure nave. O zarvă amețitoare, un vas care navighează din furtună în furtună și care, uneori, naufragiază, oare nu acesta este chipul unui oraș? În adolescența mea, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zile pe săptămână, cursurile șeicului. În clasa mea erau nu mai puțin de optzeci de băieți, de la șapte la paisprezece ani. Fiecare elev venea la școală îmbrăcat cum dorea, dar nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să poarte straie luxoase, din mătase sau brodate, în afară de anumite ocazii. Oricum, fiii prinților și ai mai-marilor din regat nu veneau la școlile de pe lângă moschei. Ei căpătau acasă învățătură de la un șeic. Cu această singură excepție, erau la școală băieți de diverse condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cunoscut, ar fi consacrat o noapte liniștită istorisirii poveștii lor, ar fi amestecat și niști djinni, niște covoare zburătoare și felinare fermecate, iar înainte de ivirea zorilor, ar fi preschimbat în mod miraculos căpetenia lor în calif, cocioabele în palate și straiele de trudă în veșminte de mare preț. Aceștia erau hamalii din Fès. Trei sute de bărbați, cu toții oameni simpli, foarte săraci, aproape toți fără știință de carte, și care știuseră totuși să devină breasla cea mai respectată din cetate, cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
câteva ruguri, așa cum se făcuse cândva pentru evrei. Câțiva orășeni au abjurat. Alții, puțin numeroși, și-au spus că era mai bine să fugă, fie și așa târziu, înainte să se închidă capcana. N-au putut lua cu ei decât straiele pe care le purtau. Inchizitorii au decretat apoi că orice persoană care avea un creștin printre strămoși trebuia să fie obligatoriu botezată. Unul dintre cei dintâi vizați a fost chiar Hamed. Bunicul său fusese un rob creștin care alesese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bun de ars. Cu asta era alimentat cazanul de la hammam. Asta mai însemna și că, o dată descărcată și ultima încărcătură, Harun și cu mine duceam cu noi culoarea și mirosul a ceea ce căraserăm. Ne-am grăbit așadar să ne lepădăm straiele ca să ne năpustim în sala cu apă caldă. Povestea ne amuza. De cum întâlneam un amic la etuvă, ne distram întrebându-l dacă apa nu i se părea diferită în ziua aceea. Pentru toți oamenii din oraș, baia turcească este locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la Fès, de înverșunarea lui Zeruali, de cruzimea fără chip a șeicului leproșilor. Chiar în ziua plecării noastre, am străbătut orașul Sefru, situat la poalele Atlasului, la cincisprezece mile de Fès. Locuitorii sunt oameni bogați, dar se îmbracă sărăcăcios, cu straie pătate de ulei, din pricina unui principe din familia regală care a pus să i se clădească acolo o reședință și care covârșește sub biruri orice persoană ce pare să se bucure de oarecare prosperitate. Trecând pe strada principală, unchiul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
patru, procedase metodic: cea mai mare căpătase odaia cea mai încăpătoare din casă, iar surorile ei nu mai avuseseră alt rol decât pe acela de a se ocupa de ea, ca niște slujnice. Ea singură avuse dreptul de a purta straie noi și bijuterii, până ce se căsătorise. Următoarea îi luase atunci locul în camera cea mare, acaparând astfel toate onorurile; veniseră apoi la rând și celelalte, în afară de Fatima, prea tânără încă și sortită mie. A treia dispoziție a diatei mele ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
după ce mă înștiințase că avea de gând s-o ia de nevastă pe sora mea, Harun nu stătuse cu mâinile-n sân. Îi aținuse calea tatei când acesta se întorcea de la țară, ca să-i poată face o vizită, îmbrăcat în straiele pe care le purta în zi de vineri, și a-i cere solemn mâna lui Mariam. În alte împrejurări, Mohamed măsurătorul ar fi considerat că un hamal, fără alt avut decât buna reputație a breslei, era o jalnică partidă. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un simplu negustor andaluz care făcea afaceri cu genovezii. Am putut așadar să pătrund în oraș și să mă îndrept spre han. Totuși, înainte de a ajunge acolo, am văzut chiar în mijlocul drumului pe unde trebuia să trec doi bărbați în straie bogate care discutau cu glas tare, uitându-se la mine. Când am ajuns în dreptul lor, au început să vorbescă amândoi deodată: fiecare mă ruga să-i fac cinstea de a găzdui în casa lui, făgăduind să se ocupe atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
al acelei femei, știa ce soartă îl așteaptă. Înalță capul și deschide ochii! Ordinul lui Harun fu însoțit de o mișcare bruscă a jungherului. Zeruali înălță capul, dar își ținu ochii strâns închiși. — Privește, stărui Harun, în timp ce Mariam își deznoda straiele cu o mână, ștergându-și lacrimile cu cealaltă. Rochia căzu. — Uită-te la corpul ăsta! Vezi vreo urmă de lepră? Du-te s-o cercetezi mai de aproape! Harun începu să-l zgâlțâie pe Zeruali, împingându-l spre Mariam, trăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fie siliți să trăiască în rușine de-a lungul perioadei mele de surghiun. Firește, le-am lăsat toate cele trebuincioase spre a fi la adăpost de nevoi vreme de ani îndelungați, spre a fi hrăniți, slujiți și mereu îmbrăcați cu straie noi. Când m-am aflat la două mile de Fès, pe drumul spre Sefru, sigur că orice pericol era de acum depășit, m-am apropiat de Hiba, cocoțată pe cal într-o litieră învelită în mătăsuri. — Nici un fasiot n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe strada mea, care mi se păru foarte însuflețită. Numai că toți trecătorii se holbau la mine. Deși eram deprins cu neplăcerea asta de care au parte toți călătorii, simțeam totuși o insistență neobișnuită, pe care am pus-o pe seama straielor mele maghrebine. Dar nu era asta. Un negustor de fructe își lăsă o clipă prăvălia ca să vină să-mi dea sfaturi: Oamenii sunt uimiți să vadă un om de calitatea ta umblând umil pe jos, prin praf. Fără să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]