3,280 matches
-
pătrundea pentru prima dată În cartierele vechi ale orașului și era numai ochi. Alături de el, Susan Își punea ochelarii de soare și Întuneca peisajul, fiindcă Îi făcea rău să-și amintească de mizerie după un prînz atît de Îmbelșugat și stropit cu atîta vin și mai ales Înainte de corridă. „Avem noroc de o zi frumoasă“, comenta Juan Lucas și În același timp Îi arăta lui Carlos toate culoarele pe unde putea s-o ia ca să depășească măcar cu un centimetru automobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
său ud și i-o luă Înainte vîrÎndu-și un deget În ureche, sărind În același timp Într-un picior și scuturînd din cap pentru a scoate apa care-i pătrunsese pînă la creier de atîtea scufundări În bazin: Îi stropi bluzonul Șobolanului, care În clipa aceea Își retrăgea mîna fără a reuși să-l atingă pe creștet. Platoul cu sendvișuri cu salam era chiar În fața lui și Julius era gata să se repeadă asupra lor, cînd Susan se Întoarse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spuse un fel de darling, cineva fu gata să se scandalizeze, dar hohotul de rîs al lui Juan Lucas Îi molipsi și-i obligă totodată pe ceilalți să-i Împărtășească buna dispoziție și lui Lastarria Îi veni deodată chef să stropească o stea cu whisky, azvîrli paharul În Înaltul cerului, izbucnind ipso facto Într-un hohot formidabil și după el toți cei din grupul În care se afla și cînd se mai opreau puțin din rîs le explicau celorlalți geniala replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întotdeauna În grupurile unde cineva se gîndise că mai vrea un pahar de whisky. Dar grasul Bello parcă nici n-ar fi existat pentru ei, ba chiar aruncau spre el cîte o privire ascunsă de dispreț, fiindcă un chelner Îi stropise costumul de seară și-și dădu seama că el avea acasă două costume de stofă mai fină. Lastarria nu observase Însă că grasul nici nu se sinchisea de asta, nu mai era În stare să observe că era disprețuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încrustîndu-se În spațiul pe care-l lăsaseră liber, voia să-și Înăbușe plînsul, să nu se mai audă așa de tare, În curînd Împlinea șaptesprezece ani și uite că nu se putea stăpîni. Daniel, Celso, Țanțoșa, Julius și Universo, care stropea florile În grădină, au apărut În clipa cînd Juan Lucas se Îndrepta spre bar ca să umple trei pahare; le-a făcut un semn cu rnîna și ei au dispărut cu toții automat. Dar au rămas pe aproape cu urechile ciulite... Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se prelinse pe părul lung și negru al Armindei, udînd, cînd căzu lîngă un nasture, mătasea cămășii de culoarea fildeșului. Arminda descoperi picătura, dar, alături de ea, la un capăt al scîndurii de călcat, avea un vas cu apă pentru a stropi mătasea umezind-o și ușurînd călcarea perfectă; Își băgă atunci În apă, pînă la jumătate, patru degete și continuă să stropească mătasea, fiindcă nu era de ajuns... Acuma da. Avea degetele ude, profită de ocazie pentru a se șterge pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
descoperi picătura, dar, alături de ea, la un capăt al scîndurii de călcat, avea un vas cu apă pentru a stropi mătasea umezind-o și ușurînd călcarea perfectă; Își băgă atunci În apă, pînă la jumătate, patru degete și continuă să stropească mătasea, fiindcă nu era de ajuns... Acuma da. Avea degetele ude, profită de ocazie pentru a se șterge pe față, fiindcă era foarte cald, dar cînd lăsă mîna jos simți că degetele erau tot ude și atunci, ca Întotdeauna, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din nou și să doarmă mai departe. Santiago s-a urcat În camionetă și i-a spus lui Bobby să se Întoarcă cu Volvo. Era aproape opt dimineața cînd au apărut claxonînd de zor la poarta palatului. Universo, care Întotdeauna stropea florile foarte devreme, le-a deschis imediat poarta și atît Bobby cît și Santiago au fost nevoiți să manevreze volanul cu multă Îndemînare pentru a intra fără să-l calce pe Julius, care le ieșise În față, venind din stîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Amster dam, într-o mansardă a uneia dintre casele fla mande din Watergraafsmeer. În restul apartamentului, clă dit pe trei nivele, locuiau pro prie tara, o poloneză, și fiica ei rubicondă. Făceau baie împreună în fie care seară, țipând și stropindu-se cu apă, noaptea poloneza bea țeapăn, de una singură, plângându-și soțul pierdut... În odaia mea cu tavan oblic aveam doar un pat, un scaun și o masă. Mai aveam un CD Player și câteva discuri, pe care le-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
stăpânirea. Printre lovituri, ea i-a mărturisit totul: că trăiește demult cu Costică, înaintea lui au fost și alții... Orbit de furie, a înjunghiat-o cu cuțitul ăl mare, de tăiat porcul. Când sângele ei cald a început să-i stropească mâinile și hainele, s-a trezit din nebunia-i vremelnică și a înțeles. Trebuie s-o șteargă neapărat, altfel ocna avea să-l mănânce! S-a primenit, s-a schimbat, și, fără a se sinchisi de cai, de căruță și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o după-amiază cenușie de aprilie, când îl luă la plimbare prin ploaia măruntă de afară în jurul iazului artificial de la Dedham Glen, aduse vorba despre cariera de vraci care aduce ploaia a tatălui lor, din vremea când pilota avionul său de stropit recolta. Mark clătină din cap. —Ei, de unde Dumnezeu știi asta? Ți-a spus Bonnie? Rupp? Și lor li se pare ciudat cât de mult semeni cu Karin. Se întunecă la față. Îl văzu cum se gândește: Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu imaginea, iar ceva dinăuntrul lui se sforța să iasă la suprafață. Karin înțelese imediat cu ce se luase la trântă: vechea lor fermă, refugiul din anii nesiguri ai copilăriei lor, casa pe care tatăl lor încercase s-o achite stropind cu insecticide dintr-un Grumman AgCat străvechi. Nu se putu abține. Știi unde e asta, nu-i așa? Mark se înfipse în ea, ca un urs surprins în timp ce scormonea după hrană. — Nu e nicăieri. Arătă aiurea spre propria-i țeastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și începu să se legene. Trecutul ascuns sub podea, așteptând să ia foc. Daniel se îngrijoră. Totul e în regulă? Vrei să vin acolo? Cu cine vorbești? întrebă Mark, materializându-se în ușa livingului, fluturând un prosop în față și stropind covorul auriu mițos. Ți-am spus să nu iei legătura cu nimeni. Ne vedem mâine, spuse Karin la mobil, apoi îl închise. — Cine era ăla? Fir-ar să fie. Nu pot să mă întorc cu spatele la tine nici o secundă. —Era Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
află o fântână Unde au poposit săteni și mulți străini. Văd frunzele ce cad din ramura bătrână Și cum el geme după atâția ani. A fost bătută de viscole și ger. Pe lângă ea cernut-au fulgii de zăpadă. A fost stropită de ploile din cer, Iar la ulucul ei s-au adăpat și animalele de pradă. Pe lângă ea trecut-au mulți ce astăzi nu mai sunt. Deasupra lor stau lespezi pe morminte, Au părăsit de mult acest pământ Și le-nchinăm
F?nt?na by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83183_a_84508]
-
era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.”(Ioan 1,1) Cuvântul a fost de la început unealtă de mare preț ce a dăinuit peste veacuri. Prin Cuvântul Lui Dumnezeu s-au făcut toate cele văzute. Apoi, cuvântul “stropit cu viață” a fost dăruit omului de Dumnezeu pentru ca să le umple pe toate de lumină. Ele sunt izvor nesecat de viață și bucurie; integrează în raporturile sociale, oferă comuniune și sunt răspunsuri permanente ale lui Dumnezeu Cuvântul de unde au și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
fi ajutat, cu șpagă sau cu pile, sau chiar a lucrat în locul lui. Ca să cadă imediat în uitare tot ce a făcut acela. Ia spuneți, cum veți face? Invidia și Ura sar amândouă de la locurile lor și vorbesc aproape deodată, stropind de jur împrejur cu venin: Vom ațâța vecinii unii împotriva altora... ─ ...și rudele între ele... ─ ...să se certe pentru bunurile lor ... ─ ...sau pentru o vorbă spusă... ─ ...să sară și să se bată unii cu alții... ─ ...și cu oricare om de pe
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
voia să facă o scenă. Era doar îngrijorată pentru mine. M-am prefăcut pentru o clipă că nu o văd. Mi-am aruncat hainele pe uscat și am alergat de-a lungul malului apei. Mi-am aruncat brațele în apă, stropind în jur, nu pe cineva anume, simțind laolaltă soarele și apa. Nu măreția rîului era cea care mă încînta de data aceasta, ci tangibilitatea apei, apropierea ei. O puteai atinge, se amesteca cu nisipul și se transforma în mîl, cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
griji, eliberase ghidonul cu o mînă și-și înfipsese un deget în vestă, întinzînd-o, probabil murmurînd încetișor sau încercînd să fluiere un refren. Vîslele noastre împingeau apa, spinările noastre trosneau, și ori de cîte ori făceam o mișcare puțin neatentă, stropeam în toate părțile și acesta era un sunet festiv. Schneiderhahn ne-a spus să ne facem repede dușul și să-l reîntîlnim la club. În camera înaltă cu ferestrele ei enorme cu vedere spre apă, a ales o masă într-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
steagul roșu și comanda "Off!" și ai pornit înainte să realizezi. Din nou, trupul tău te ia cu el înainte ca mintea să te poată urma. Spectatorii se grăbesc pe biciclete, este zgomot, îți simți picioarele împingînd întinzătorul și apa stropindu-ți pielea. Soarele e înapoi la locul lui, în înaltul cerului. Numeri bătăile și știi că fiecare bătaie este de neînlocuit și n-ai vrea să fie altfel; înainte de a te putea gîndi, următoarea este acolo și multe altele după
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
noi vîsleam într-un vacuum deconcertant, dar nu neplăcut. Nu Fahrtspiel, vîslit de plăcere. În zilele acelea, Schneiderhahn stătea deoparte și nu monitoriza progresul nostru, de pe bicicletă. Vîsleam un pic, cu mușchii relaxați în mod deliberat, la început, chicotind tăcut, stropind un pic prea mult. Apoi luam cîteva starturi ca să ne eliberăm de energia pe care, în mod evident, o aveam încă. N-au mers niciodată mai bine decît în acele zile de după competiție: jumătate, plin, trei pătrimi și, din nou
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
atunci", se întreabă Lomdepapie pe când tocmai trece pe lângă hardughia aceasta mirosind a ciorbă de varză amestecată cu mirosul ăstora de la echipele de dezinsecție care se arată la poarta imobilelor cu un fel de vermorel, adică un aparat din acesta pentru stropit via, cu mâner lateral ... Mă opresc din poveste izbit de reproșul care-mi răsare înainte în chiar procesul creației, mi se arată un amic de prin Institutul Politehnic care-mi zice cum că regretă că scriu tot soiul de năzbâtii
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
în jos. Pe cînd eram băiețaș cu burtică, strigă el, și mă rostogoleam ca popicele în păpușoi, pișatul meu avea un arc de trei metri jumate. Acum, cînd sînt cărunt și cu burtă moale din cauza abuzului de băutură, nu pot stropi dincolo de umbra mea. Pișat. Un cuvînt ale cărui sunete seamănă cu înțelesul. Un cuvînt rar. — Poliția, șopti Gloopy. — Nu, Gloop, greșești. Poliție nu sună ca înțelesul cuvîntului. Seamănă mai degrabă cu politicos, poftim și plăcut. Gloopy alerga pe panta podului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lumină, cu stele, Maica Precistă. I se păru că aude și ceva cu „sar“ sau „dar“, apoi, părând ușurat de poveri neștiute, tânărul cel blond expiră aerul fără să mai inspire. Doctorul Rosenberg rămase cu acul în aer, apucase să stropească din el doar picătura de-ncercare, ca o lacrimă. Nu putu decât să-i închidă ochii la loc, să constate decesul, la ora 18 și 11 minute, în ziua de sâmbătă 20 decembrie, și o trecu în registru. Procopiu ținea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
câteva penișoare ridicate, ca un moț. — Îl vrei? întrebă stăpânul, dar Nicu nu i-l putea lua pe Nicu, era bine să stea aici, să-i amintească de el. Alese o porumbiță de toată frumusețea, era albă ca zăpada și stropită cu negru, de parcă avea buline pe rochie. — Cum o cheamă? Pestrița o chema. Portarul o luă și-o puse într-o colivie mare, apoi îi dădu semințe: ovăz - iar Nicu se miră puțin că porumbeii și caii mănâncă același lucru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
frați, veniți, surori, De mă - mpodobiți cu flori, Mă gătiți ca pe-o mireasă Că de azi vă ies din casă. Veniți voi ai mei părinți Ce v-am supt cu sângele Și v-am rupt cu brațele, Să-mi stropiți trupul cu vin Că de astăzi nu mai vin, Să-mi stropiți trupul cu apă Că de astăzi plec la groapă. Înapoi veți înturna, Dar pe mine m-îți lăsa La suflarea vântului În umbra pământului, Sub dâmbul mormântului. {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]