3,542 matches
-
primul rând, din rațiuni de ordin lingvistic. Atât în limba franceză, cât și în limba engleză, termenul organisation/organization desemnează concomitent organizația și organizarea. Este adevărat că atunci când se are în vedere primul termen (organizația) sunt vizate îndeosebi aspectele statice, structurate apriori pentru cei care fac parte din organizație, pe când dacă referința se face la al doilea termen (organizarea) se vizează cu precădere aspectele dinamice, trecerea de la o stare de neorganizare sau de slabă (proastă) organizare la o alta mai bună
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pe cele prescrise, stabilite apriori. Alături de organigramele oficiale, numite și „organizări manifeste”, Wilfred Brown (1960) diferenția încă trei tipuri de organigrame: organigrama percepută (cea descrisă de membrii organizației atunci când aceștia sunt chestionați asupra felului cum funcționează, după opinia lor, ansamblul structurat din care fac parte profesional); organigrama reală (cea existentă în realitate și nu în scriptele oficialilor, adică organigrama care se relevă în urma unui studiu sistematic și metodic); organigrama necesară (cea care ar trebui să existe pentru ca organizația să-și poată
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
constructiv. Cât privește variabilele situaționale, acestea sunt împărțite în favorabile și nefavorabile în raport cu conducătorul. O situație este favorabilă sau nefavorabilă în funcție de trei factori: - relațiile dintre șefi și subordonați (împărțite de Fiedler în relații bune și relații rele); - structura sarcinii (înalt structurată sau nestructurată); - puterea poziției conducătorului (care poate fi mare sau mică). Combinând toate aceste variabile situaționale, Fiedler obține opt situații tipice de conducere pe care le prezentăm în figura 6. Figura 6 - Situații tipice de conducere Pe de altă parte
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de elemente, concomitent cu consecințele lor, sunt prezentate în figura 10: Figura 10 - Schematizarea teoriei drumului spre scop Cercetările de validare a teoriei au condus la o serie de concluzii interesante. De exemplu, s‑a descoperit că în sarcinile bine structurate (repetitive, rutiniere) există o corelație negativă între stilul directiv și satisfacție; când sarcina era mai slab structurată, stilul directiv corela pozitiv cu satisfacția. Stilul suportiv a corelat pozitiv cu satisfacția în cazul sarcinilor structurate, iar în cazul sarcinilor nestructurate nu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
scop Cercetările de validare a teoriei au condus la o serie de concluzii interesante. De exemplu, s‑a descoperit că în sarcinile bine structurate (repetitive, rutiniere) există o corelație negativă între stilul directiv și satisfacție; când sarcina era mai slab structurată, stilul directiv corela pozitiv cu satisfacția. Stilul suportiv a corelat pozitiv cu satisfacția în cazul sarcinilor structurate, iar în cazul sarcinilor nestructurate nu s‑a obținut nici un fel de corelație. Aceste rezultate i‑au determinat pe unii autori să susțină
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a descoperit că în sarcinile bine structurate (repetitive, rutiniere) există o corelație negativă între stilul directiv și satisfacție; când sarcina era mai slab structurată, stilul directiv corela pozitiv cu satisfacția. Stilul suportiv a corelat pozitiv cu satisfacția în cazul sarcinilor structurate, iar în cazul sarcinilor nestructurate nu s‑a obținut nici un fel de corelație. Aceste rezultate i‑au determinat pe unii autori să susțină că puterea de predicție a teoriei este îndoielnică. Teoria „cale‑scop” se individualizează puternic în raport cu toate celelalte
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
evolutive ale unuia și aceluiași grup. Există astfel situații în care conducerea constă în propria acțiune, dar și altele - și acestea sunt numeroase - în care a conduce înseamnă „a‑i face pe alții să facă”. Sunt apoi situațiile organizate, închegate, structurate, dirijate de norme și legi bine stabilite și situații mai puțin organizate, chiar nestructurate, dirijate de elemente psihologice apărute spontan, ceea ce face ca și conducerea să capete particularități în funcție de situațiile formale, oficiale, și situațiile informale, neoficiale. (Să ne gândim apoi
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
asemenea, mecanismul se mai referă la situația în care conducătorii se simt confortabil din punct de vedere psihologic prin „evadări către sistem și structural”, adică spre structurile și regulile formale ale organizației, spre ceea ce este bine încetățenit, bine fixat și structurat, știind că orice propunere de schimbare, de trecere spre altceva decât ceea ce a fost, produce neliniște; ca și la situația în care, pentru a evita riscurile și stările psihologice neplăcute ale unei eventuale nerealizări a obiectivelor propuse, se creează tot
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sunt și mai numeroase, esența activității de conducere fiind interacțiunea și interinfluența dintre lider și subordonați. Un cercetător canadian, Henry Mintzberg (1973), efectuând o amplă investigație asupra directorilor executivi din cinci organizații, prin utilizarea timp de o săptămână a „observației structurate”, a pus în evidență existența unor importante bariere de ordin psihosocial ce apar în calea conducătorilor. El observă că șefii ierarhici dispun de multiple roluri, diferențiate între ele, ce derivă din autoritatea și poziția lor socială asociate cu funcția de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
maturitate relativă a membrilor grupului. În legătură cu acest ultim principiu, s‑a constatat că eficiența stilurilor de conducere variază în funcție de valoarea gradului de maturitate relativă a subordonaților. Astfel, la subordonații care au grade de maturitate relativă scăzute, eficient este stilul managerial structurat, orientat spre acțiune (a preciza când, unde, cum); pentru cei cu maturitate relativă medie, mai potrivit este stilul orientat spre individ, cu accent pe comunicare, susținere, gândire în comun; la cei cu maturitate relativă crescută, participarea minimală a managerului, bazată
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
procese contractate (caracterizate prin multe întârzieri, mai multe surse de informare, comunicare preponderent formală; decizia este mai mult pregătită, sfera negocierii fiind restrânsă) (vezi Hickson, Butler, Cray, Mallory, Wilson, 1986). În același sens, un alt autor (Pinfield, 1986) distinge „procese structurate, ordonate, dar repetitive” și procese mai puțin previzibile, „anarhice”. Înaintea lor, Grandori (1984), combinând factorii de incertitudine și de conflict dispuși pe un continuum, a desprins cinci tipuri de procese: optimizarea (posibilă atunci când alternativele și consecințele sunt cunoscute și nu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de clasificare a formelor participării pe care le găsim mai relevante. Mihaela Vlăsceanu (1993) recurge la trei criterii în ordonarea formelor participării. După gradul de structurare, ea le împarte în formale și informale. Participarea formală se desfășoară în cadre instituționalizate, structurate și reglementate oficial. Ea este stipulată printr-un set de reguli și proceduri clar definite. Mai mult decât atât, sunt stabilite explicit mijloacele și formele de participare a angajaților la procesele decizionale. Participarea informală se realizează în relațiile directe dintre
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lucreează în grupuri mici; cei care lucreează în grupuri coezive; cei care sunt în relații bune cu șefii; cei care ocupă poziții înalte în organizații (managerii); cei cu salarii mari și posibilității crescute de promovare; cei care desfășoară activității clare, structurate, nestresante; cei care practică activități cu mare grad de complexitate, autonomie, responsabilitate; cei implicați în procesele decizionale; cei care au o mai mare libertate de acțiune la locul de muncă. tinerii; femeile; negrii sau alte rase; angajații cu nivel de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nevrotism caracterizându-se prin toleranță scăzută la ambiguitatea sarcinii de lucru, prin nevoia de reasigurare, prin autoaprecierea ocupațională instabilă, în fine, prin sensibilitatea la amenințare. Aceasta înseamnă, de exemplu, că cei cu un scor înalt la nevrotism preferă sarcinile clare, structurate, și simt nevoia permanentă de a primi un feedback de la șefi, manifestă îngrijorare exagerată, spre deosebire de cei cu un scor scăzut la scala de nevrotism, care preferă sarcinile mai ambigue, nu simt nevoia de a primi asigurări la fiecare pas, nu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mult, ea îi va permite să se realizeze pe sine ca om, ca personalitate. Este vorba, desigur, de o muncă bine organizată, cu sens, în stare să actualizeze, structureze și restructureze potențele umane. Cunoașterea nivelului real la care se află structurată nevoia de realizare și autorealizare, precum și gradul de satisfacție produs de îndeplinirea ei are o mare importanța pentru conducătorii organizației, ca și pentru psiholog, deoarece există multe diferențe individuale în interpretarea lor. Or, în plan concret, nu se poate acționa
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
stimulat și susținut de cinci categorii fundamentale de trebuințe: trebuințe fiziologice (hrană, apă, oxigen, sex), a căror satisfacere asigurá supraviețuirea; trebuințe de siguranță (securitate, adăpost, de a fi protejat de toate amenințările și pericolele, de a trăi într-un mediu structurat, ordonat, previzibil); trebuințe de afiliere (de apartenență la un grup, nevoia de afecțiune, dragoste, de relații interpersonale și sociale); trebuințe de stimă și statut (de a fi respectat și apreciat de alții, de a obține o poziție cât mai înaltă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
le grupăm în două mari categorii: unele generale, valabile pentru orice tip de situație, indiferent dacă aceasta este sau nu organizațională; și altele particular-organizaționale, deci mai specifice unor situații și medii organizaționale. 2.1. Tipologii generale Poate că cea mai structurată și influentă tipologie generală a conflictelor este aceea propusă de Morton Deutsch (1973, pp. 11-15). Criteriul de grupare a conflictelor avut în vedere de autor este cel al relațiilor existente între situația obiectivă și percepția ei de către părțile aflate în
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
deplină în conceptul de valoare adăugată, care este esențial pentru negocirea de tip câștig-câștig. Spre deosebire de negocierea de tip câștig-pierdere, care este mai brutală, dezordonată, dezechilibrată și chiar mai haotică, negocierea de tip câștig-câștig este mult mai subtilă, ordonată, echilibrată și structurată, bazându-se pe un fir logic în desfășurarea ei. În descrierea procesualității acestui tip de negociere au fost descrise 5 etape fundamentale. Etapa clarificării intereselor celor două părți. Pentru a se putea negocia, trebuie mai întâi să fie identificate, clarificate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în Universitățile de Arte și Design nu conține nici o referire la categoria de elevi în cauză, iar absolvenții acestora sunt dezarmați în fața predării disciplinei educație plastică elevilor deficienți de auz, datorită dificultăților de comunicare și a modului în care este structurată gândirea acestora. Pentru elevii deficienți de auz, artele vizuale reprezintă o disciplină mult mai importantă comparativ cu majoritatea celorlalte discipline, tocmai datorită sensibilității lor sporite în această direcție. Acest fapt incontestabil impune în mod imperios o atenție majoră dată acestei
Auxiliar didactic de educa?ie plastic?, bazat pe adaptare curricular?, pentru elevii deficien?i by Irinel-Lucia Olteanu [Corola-publishinghouse/Science/84013_a_85338]
-
ale comunicării interumane: • se desfășoară între doi sau mai mulți agenți: profesor și elevi, având ca scop comun instruirea acestora, folosind comunicarea verbală, scrisă, non-verbală, paraverbală și vizuală, dar mai ales forma combinată; • mesajul didactic este conceput, selecționat, organizat și structurat logic de către profesor, pe baza unor obiective didactice precise, prevăzute în programele școlare; • stilul didactic al comunicării este determinat de concepția didactică a profesorului și de structura lui psihică; • mesajul didactic (repertoriul) are o dimensiune explicativ-demonstrativă și este transmis elevilor
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
la situațiile actuale a unor soluții anterioare. În societatea modernă, această Încadrare este asigurată de norme ierarhizate și impersonale (Kelsen, 1962): statul, care are monopolul Dreptului, impune aceste norme prin lege, apoi desprinde consecințele lor prin intermediul unui dispozitiv foarte bine structurat, de la general la particular (decret, circulară, decizie, măsură de numire etc.). Pe de altă parte, textele supranaționale, rezultate În special din integrarea europeană, vin să se suprapună unui dispozitiv deja destul de complex. Ceea ce rezultă este o rețea de norme extrem de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu se rezumă la suma proprietăților părților sale componente. Avem de-a face așadar cu o realitate sui generis. Acest mod de a privi lucrurile decurge, În mare parte, din preceptele faimoasei Gestalttheorie, care arată că percepția este un act structurat, câmpurile de forțe și mecanismele de echilibrare fiind În centrul raționamentului. Toate aceste investigații, deși necesare, ridică două obiecții majore. În primul rând, li se reproșează lipsa de realism. În laborator, miza și implicațiile nu sunt aceleași ca În realitatea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
altă parte, nu este singura sursă de probleme. Problema politică primordială se referă la relațiile posibile dintre elita religioasă și puterea civilă. Dincolo de credință, care este strict individuală, și de doctrina religioasă propriu-zisă, Bisericile se manifestă ca niște veritabile forțe structurate, ierarhizate, care pot face concurență puterii politice. La un moment sau altul din istoria lor, marile religii, fie ele monoteiste sau nu, au fost ispitite să-și extindă influența până la a instaura teocrații, zeii Înșiși guvernând asupra oamenilor prin intermediul castei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mecanisme ce concură la construirea de cogniții adaptate scopurilor practice și filosofice ale „subiecților” care au „nevoie” de ele pentru a comunica, a munci și a trăi În mediul lor. În orice reprezentare constituită, pe care o vom numi „puternică”, „structurată”, adică acționând asupra vieții societăților, asupra oamenilor și asupra comportamentelor lor, putem Încerca să căutăm și să găsim elemente periferice (care sunt ilustrări, exemple, variațiuni, chiar opoziții Între mai multe răspunsuri la aceeași problemă), precum și un nucleu structurant sau un
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
adecvare mai mult sau mai puțin stabilă Între perceperea sau imaginea unui candidat și credințele sau preferințele partizane ale alegătorului. Suntem așadar confruntați cu un comportament care nu este „captiv” sau detașat de orice context, ci „tranzacțional”, În același timp structurat (cu referire la organizări simbolice) și supus fluctuațiilor (În funcție de tipul de scrutin, de miza consultării sau de gradul de mediatizare al campaniei). Vom conchide, În acord cu Raymond Ledrut, care, Într-o notă critică publicată cu puțină vreme Înaintea morții
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]