2,009 matches
-
să arăt fotografiile mele de la vârsta de un an, de trei ani... Fiindcă În spatele nostru, al fotografiaților, se afla „casa”, adică școala - care, dacă nu arăta că zidurile i-s durate din cochileți, se vedea limpede: acoperișul i-i din stuf. Într-o zi, spre sfârșitul unui interviu luat de o revistă-magazin germană (echipa cuprindea și un fotograf care fotografiase fotografii de familie În vederea alcătuirii unui album - a fost editat), mă vizitase un prieten franco-italian, scriitor, agent de publicitate, animator de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
televiziune și (sau: dar...) arhitect de formație (și prin tradiție). Privise fotografiile și mă adânc ofensase! În loc să aprecieze augusta-mi prezență (măcar pentru că mă aflam În centru, Între mama și tata), el se entuziasmase de... decor! De casa acoperită cu stuf! Acru, mă mirasem: cum se făcea că el, În primul rând, francez; În al doilea, arhitect - și Încă italian! - se extazia dinaintea unei biete case de lut, acoperită cu stuf? Din politețe? Din aplecare spre exotic, insolit? - dar ducă-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tata), el se entuziasmase de... decor! De casa acoperită cu stuf! Acru, mă mirasem: cum se făcea că el, În primul rând, francez; În al doilea, arhitect - și Încă italian! - se extazia dinaintea unei biete case de lut, acoperită cu stuf? Din politețe? Din aplecare spre exotic, insolit? - dar ducă-se pe malul Loarei lor, la troglodiții galo-romani contemporani! Da de unde!, răspunsese el râzând, din contra fusese frapat de echilibrul construcției, de compatibilitatea materialelor... Care material? Stuful se vedea - dar lutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de lut, acoperită cu stuf? Din politețe? Din aplecare spre exotic, insolit? - dar ducă-se pe malul Loarei lor, la troglodiții galo-romani contemporani! Da de unde!, răspunsese el râzând, din contra fusese frapat de echilibrul construcției, de compatibilitatea materialelor... Care material? Stuful se vedea - dar lutul cochileților? : era acoperit cu muruială, cu văruială (cea de atunci...), precum și de cei patruzeci de ani ai fotografiei... Prietenul Însă Își continuase elogiile, Întrerupându-le doar cât să-mi ceară „amănunte tehnice”: ...Cum se prepară acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
crape, ca În crudul de frescă... A, nu-i un obicei local, general? Fusese ideea tatei? Excelentă! A, da; Întâi se Încheagă scheletul casei, armătura de lemn... - de ce, doar cochileții suportă bine un singur nivel, mai ales că acoperișul de stuf e ușor; și excelent izolant. Deci stâlpii din stejar, grinzile din salcâm de ce, salcâm? A, da: salcâmul rezistă la torsiune... Basarabia fiind o zonă atinsă de cutremure de pământ... Habar n-aveam dacă tata băgase și câlți În lutul cochileților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
proaspeților-ruși - care, să recunoaștem: asudaseră din greu - și culmea: cu credință! - la edificarea celui mai tiranic stat, În interior și a celui mai expansionist imperiu; și a celei mai ipocrite politici „externe”: Marea, Eterna Rusie! Casele din lut, acoperite cu stuf, odată părăsite, s-au topit sub vânturi, s-au măcinat sub ploi, s-au ruinat, au scăzut, s-au făcut una cu pământul care erau. În locul Mănenilor - niște sălbatici care nu Înțeleseseră „gradul superior de civilizație” (după cum explică, azi, istorioveticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de mirare: e din piatră și din leațuri sănătoase de stejar, spre drum; și poarta e Întreagă - dar deschisă de tot. Curtea plină cu armată, geamurile sparte, pereții ciuruiți, ciupiți, Încolo Întreagă, școala. - Bine că n-a luat foc - cu stuful ăsta..., zice mama. Bine că ne-am Întors acasă, că mi se acrise de refugiu. Și mie. Mult mai bine-acasă la mine. Ne-am Întors, iar stuful acoperișului e Întreg, n-are nimic. Și chiar dacă are (și are: peste un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pereții ciuruiți, ciupiți, Încolo Întreagă, școala. - Bine că n-a luat foc - cu stuful ăsta..., zice mama. Bine că ne-am Întors acasă, că mi se acrise de refugiu. Și mie. Mult mai bine-acasă la mine. Ne-am Întors, iar stuful acoperișului e Întreg, n-are nimic. Și chiar dacă are (și are: peste un an-doi, reparându-l, oamenii au găsit În carnea lui ca la o căldare de plunghi). În casă la noi numai cine n-a vrut n-a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Goethe, strigară fetele,-n duet. — La Johann Wolfgang, o ținu pe-a lui Vasile, romanul este arta amânării; or, amânarea presupune timp, adică vreme de pierdut (dacă nu chiar pierdere de vreme). Presupune, fără nicio ironie, durata necesară... „putrezirii,-ntre stufurile sale, ale unui întreg Leviathan“, Leviathanul, dacă vreți, al acestei lumi fenomenale, al inexhaustibilei fenomenalități. — E ceea ce José Ortega y Gasset rezumă, foarte sugestiv, în titlurile a două paragrafe din eseul său Gânduri despre roman, anume: § Romanul, gen tărăgănat și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
continui. Celula "matriarhală" se compunea din femei vrednice și inventive. În trei săptămâni, până au căzut primele ploi în vâlceaua pe care o botezasem "Brodoc", după numele satului în care locuise familia Cozmei, adăpostul nostru, cu acoperiș din crengi și stuf și cu două ochiuri de geam, era aproape terminat. La mijloc trona un fel de cuptor făcut din pietre de îndemânatecele mâini ale celor trei femei tinere și puternice al căror ritm încercam să îl țin și eu. Pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
continuat să bâjbâi și să explorez alge. Mai Încolo, am dat peste fuste, rochii și toalete de seară din mătase. Câteva rochii atârnau până jos pentru că, atunci când mi-am mișcat mâna, tivurile au foșnit cu un sunet lin, ca de stuf. Cu imaginația Încinsă, nu Îmi era greu să mă Închipui drept unul dintre acei dansatori eleganți, aliniați unul după altul, așteptând ca ușile să fie deschise larg, ca să poată pluti pe parchetul alb și strălucitor, unde să fie Întâmpinați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
veni. Numai Nistrul era schimbător. Limpezimea și liniștea strălucitoare din zilele liniștite se schimba dintr-odată În vuet de valuri și Învolburări ce mușcau din malul petros sorocean și Înfricoșau prin revărsare casele gătite de sărbătorile primăverii și Îmblănite cu stuf și papură În miezul toamnei. Tulburarea oamenilor din sat se mai ivea În Înprejurări când pătrundeau zvonuri de peste Nistru, despre fărădelegi de cum erau schingiuiți preoți În odăjdii iar gospodarii satului mai cuprinți erau purtați pe drumul Siberiei; cum feciori erau
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
chiar fotografiile, unele, care apăruseră în ziare. Rînjind, proaspăt bărbierit ori într-un grup cu cojoace pe umeri și puști ținute în brațe ca pe copii. Mai erau și alte poze pe care nu le știa. În fața unei colibe de stuf. Pe o lotcă răsturnată, în spate se vedea un lac ori chiar Dunărea. Trei inși vîrîți pînă la brîu într-o baltă, ținîndu-și puștile deasupra capului, să nu se ude. La o petrecere, cu sticle înfundate cu ciocălău și farfurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
semne rău prevestitoare Dacă în loc să mergi înainte, către necunoscutul vieții, te întorci la copilărie, la cele cunoscute, înseamnă că nu mai ai prea mult timp. Îi venea în minte cîte o frîntură de amintire mai adevărată decît ziua care trecuse, stuful, mirosul bălții în care se pierdea cîte o săptămînă, de intrau în boală toate rubedeniile căutîndu-l și renunțînd să-l mai caute, auzea deslușit grohăitul porcilor sălbăticiți, însemnați cu fierul roșu, să nu se încurce stăpînii la numărătoare, îl auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar de la împuternicitul britanic cînd împlinise cincizeci și cinci de ani împreună cu un album zoologic editat de Oxford Press, album din care lipseau o groază de jivine și gîngănii pe care Schmeltzer le văzuse cu ochii lui în desișurile de stuf și papură pe care le cercetase mai cu de-amănuntul decît un veritabil contrabandist. Cu toate că manualul în vigoare nu prevedea vreun fel de experiență ori împăieri, ori disecții, domnu' Schmeltzer se hotăra ca o dată pe an fiecare clasă să asiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zdrobită, se arătă o luntre, neagră de catran, priponită cu o frânghie groasă de un țăruș înfipt în malul hleios. —Asta-i luntrea mea! rosti deodată vânătorul. Mai încolo am ascunzișul vâslelor... Și uite, colea pe mal, între sălcii, deasupra stufului bălții, căsuța mea... Atât mi-a mai rămas!... Și mă privi întunecat, cu hârâitu-i de durere deșteptat în glas. Omul îmi plăcea, cu toate că vorbea așa de puțin și mă privea așa de ciudat. Din toată înfățișarea lui cătrănită, din glasu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
învelii mai bine în tunica subțire de vară și, coborât de pe cal, rezemat de șa, așteptam gândindu-mă. Dar noaptea se prelungea - satul în urmă, Iezerul nemărginit înainte-mi zăceau într-o tăcere de moarte; tremurul ușurel al ploii în stufuri abia-abia răzbătea până la urechile mele, și eu nu știam ce să fac, cu aceleași întrebări și prepusuri copilărești. Deodată întorcându-mă, zării o lumină lucind pe mal. Tremura ca o stea roșie. Acolo-i casa lui Marin, trebuia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prin mâna stângă frâul calului și pornii, încet, lunecând prin mâzga malului, spre căsuța vânătorului. În juru-mi, negura groasă a nopții slăbea. Ajunsei. Nu părea departe de la foc - dar mersei o bună bucată de vreme. O căsuță joasă, acoperită cu stuf, care de-abia se deslușea prin întuneric. Lumina ieșea printr-o singură ferăstruie cât palma. Bătătura goală, curată. În dos, zaplaz, ogradă, grădiniță, care se bănuiau, dar nu se vedeau. Strigai: — Neică Marine!... și așteptai un timp. Nimeni nu ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gândesc într-o licărire de fulger la arătarea de dimineață a Chivei și apoi la părerea ce am avut auzind zvoană de glasuri. Și vreau să mă ridic, vreau să întreb, inima pornește bătăi grăbite - când, scurt, luntrea intrată în stuf se oprește într-o coșcovă. Marin se înalță - și, izbit întăi îndărăt, mă ridic și eu și pășesc pe pământul plutitor, între plante de apă cunoscute, lângă un culcuș cunoscut... E locul întâlnirii! Și deodată o lumină mă orbește, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gol, având drept apărătoare un păr des, stufos și zbârlit. Printre bărbați erau amestecate și femei, cu broboade și polci cafenii. Ele erau mai triste și mai negre la față, și tăceau zdrobite de munca zilei. În dosul perdelei de stuf focul ardea vesel și vioi, împrăștiind fantasticele-i zbateri peste îngrămădirea aceasta pestriță. Un băietănaș slab și cu gâtul lung trăgea din când în când dintr-un maldăr uriaș mănunchiuri de stuf și le zvârlea pe foc. Moș Nastase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zdrobite de munca zilei. În dosul perdelei de stuf focul ardea vesel și vioi, împrăștiind fantasticele-i zbateri peste îngrămădirea aceasta pestriță. Un băietănaș slab și cu gâtul lung trăgea din când în când dintr-un maldăr uriaș mănunchiuri de stuf și le zvârlea pe foc. Moș Nastase și Niță Lepădatu se cinchiră la pământ. Un slujbaș al curții tăpșea mămăliga c-o lopățică, iar altul stătea c-un linguroi uriaș lângă cazanul cu fiertură de oaie. Oamenii ceilalți, cu străchinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
moleșeală mai mare îl cucerea, ș-o înduioșare mai adâncă îl pătrundea. Iar de la o vreme glasurile parcă se depărtară și slăbiră - de s-auzeau tot așa de ușoare ca și șopotul vântului de toamnă care se strecura prin pămătufurile stufului din perdea. De a doua zi, duminică, Niță Lepădatu și-a început slujba la vitele boierești. Sandu Faliboga l-a dus la ocoale ș-acolo l-a descântat puțin, cu glasul lui aspru: —Iaca, măi băiete, aicea-s vitele. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gângăveau, mai mult chemând și strigând decât cântând, cu fluierașele lor sonore. Am strigat pe gazda mea: —Moș Mitre! —Ahău! a răspuns el, tresărind ca dintr-o meditație. Acum încep a umbla țânțarii și trebuie să aprind un foc de stuf umed pentru dumneata. Lasă asta, moș Mitre; voiam să te întreb ceva. Nu las, că te mâncă goangele, de te umfli bute. Mai este vreme; se vede frumos soarele în pădure. Dă-i pace să se vadă; îți fac fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dacă nu-s privighetori, trebuie că-s ciocârlii. Mi-am arătat iarăși nemulțumirea. Bătrânul se oprise și sta în cumpănă: să se ducă să dea la o parte catranul, să mai aducă niște lemne, să intre la ghețărie, s-aprindă stuful umed. — De cine vorbești dumneata? —De grangurii din salcie. Dumneata nu le spui granguri? — Atuncea de ce-mi vorbești de privighetori și ciocârlie? —Apăi, domnule, toate-s ale lui Dumnezeu. Le spun și eu cum mă pricep. Când e ciocârlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
au început să mă atace în roiuri; simțeam, în năvala lor învierșunată, hotărârea să mă deșerte de sânge și să mă adaoge lucrurilor moarte în care dospește iar viața. Atunci moș Mitrea Pescăruș mi-a declarat: — Mă duc s-aduc stuful. S-a dus și s-a întors: — Am adus stuful. După ce a adus stuful, i-a căutat locul sub vânt, l-a aprins și m-a învăluit în fum. Lăcrămam și tușeam. Bătrânul rânjea de ticăloșia mea. Urmând să umble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]